Caeterum autem censeo Băsescum delendum esse!

Indiferent despre ce vorbea în Senatul roman, Cato cel Bătrân, in exitu orationis, invariabil rostea un dicton : „Caeterum censeo Carthaginem esse delenda” (într-o traducere aproximativă : cu atât mai mult, Cartagina să fie distrusă! ), fără să importe că discursul se referise la cultura grâului, la negoţul Romei cu străinii sau la libertăţile femeilor. Cato a repetat de atât de multe ori această sentinţă, încât toată urbea romană i-a înţeles importanţa şi a făcut din raderea de pe faţa pământului a oraşului-rival Cartagina un obiectiv imuabil de politică externă, pe care l-a urmărit şi l-a împlinit.

Cato Maior reprezenta pentru lumea romană de atunci o întruchipare a moravurilor curate şi austere ale părinţilor fondatori ai Romei. Cele trei mari virtuţi ale lui (parcimonia, duritia et industria) reprezentau pentru lumea Romei clasice, din perioada republicii, o reîntoarcere la puritatea moravurilor ad urbe condita, un prilej de a repune moravurile decăzute ale epocii inapoi la standardele austere ale părinţilor fondatori.  

Eu nu, să nu vă imaginaţi că mă cred Cato cenzorul. Nu am nici pe departe nimic din zgârcenia, austeritatea şi hărnicia sau înaltul simţ moral cu care posteritatea şi-l aminteşte pe Cato. Ideea asta cu Cato şi Cartagina nici măcar nu este originală, nu îmi aparţine, autorul îl găsiţi aici.

Însă vă propun, ca şi Cato, o reîntoarcere la moravurile ad urbe condita, în cazul României postdecembriste la idealurile pentru care am ieşit în stradă la Revoluţie. La idealurile şi aspiraţiile care au dărâmat unul dintre cele mai autoritare şi sinistre regimuri autoritare comuniste. La idealurile care au animat Piaţa Universităţii şi celebrul balcon. La Golaniadă. La punctul 8 de la Timişoara. La Corneliu Coposu şi ce a reprezentat el pentru mulţi dintre noi. La idealul şi aspiraţia legitimă pentru o democraţie autentică şi o clasă politică cu onoare şi cuvânt.

Au murit oameni la Revoluţie ca să scăpăm de comunism şi comunişti, de securitate şi de securişti, pentru a fi acum conduşi de un comunist cum este Flatulens, un pupincurist ceauşist, un securist de comerţ exterior, cu dosar de ofiţer Secu în toată regula. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Am ieşit în piaţa Universităţii, am protestat contra Revoluţiei furate de FSN. Acum ne conduce un FSN-ist de frunte.Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Am crezut în punctul 8 al proclamaţiei de la Timişoara ca într-un panaceu vindecător de cancerul comunist, ca acum să ne trezim conduşi de un comunist securist din comerţul exterior. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Am crezut alături de Monseniorul Coposu că în politica românească există loc şi pentru onoare, verticalitate, probitate. Şi a apărut Băsescu, care ne-a arătat arta de a face din minciună, perfidie, impostură condiţia necesară pentru a prosti atâta lume şi de a-i învrăjbi pe români unii contra celorlalţi. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Băsescu se aseamănă cu regele Midas din antichitate, numai că ce atinge el nu se transformă în aur, ci în căcat. A fost în repetate rânduri Ministrul Transporturilor, astfel încât infrastructura de transporturi din România este cea mai înapoiată din UE. S-a implicat în privatizarea flotei aşa de eficient, că flota României s-a topit de cică nu îi dau nici DNA nici Înalta Curte de urmă. A fost membru în guvernul Ciorbea pe care l-a distrus. La Primăria Capitalei a făcut un rahat mare, cel mai cu moţ rahat fiind retrocedările pe Legea 10 (nu mă porniţi pe acest subiect …). Până şi Pleşu, Liiceanu sau Patapievici s-au umplut de rahat după ce i-a atins Fermecătorul cu vreo dregătorie sau prin simpla juxtapunere cu acesta. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Am ieşit în stradă la Revoluţie ca să scăpăm pe veci de sinistra Elena, doctor docent şi savanta de renume, ajunsă acolo doar pentru că era nevasta cârmaciului. Pentru ca azi să o vedem din nou pe Elena cârmaciului, despre care se poate spune fără doar şi poate că are o relaţie „controversată” cu preşedintele, cea care se declară propria sa admiratoare, ajunsă mare doctorand şi conferenţiar. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

La Revoluţie am tratat progeniturile de nomenclaturişti, precum prinţişorul Nicuşor, care nu aveau alte merite decât că sunt copii lu’ tata şi mama, aşa cum merită, şi anume cu flegme-n ochi. Azi însă i-am conferit agramatei EBa fotoliul de europarlamentar şi nu o flegmă-n ochi cum merită. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

La Revoluţie unii au murit pentru ca apucăturile totalitariste, autocratice sau dictatoriale, ziceţi-le cum veţi pofti, să nu mai revin vreodată şi România să fie o ţară a românilor şi pentru români. Azi Fermecătoru’ controlează Guvernul, Parlamentul, DNA, serviciile secrete, nenumărate instituţii, comitete şi comiţii. Şi nimeni nu mai vede asemănarea dintre ce trăim acum cu autocraţia şi dictatura eliminate la Revoluţie. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Ce este cel mai rău este că ne-am blazat cu „Deh, aşa e în România” sau ne-am pierdut reperul principiului, fiind inundaţi de ştachete aproximative gen „Las-o-aşa că merge aşa, ne-am obişnuit cu ea”. Nu. Aşa nu merge. Categoric nu. Iar frazele „Dar pe cine să punem în loc, că n-avem pe cine?” sunt false. În lipsă de repere din troglodita noastră clasă politică, putem face recurs la memoria Monseniorului Coposu. Şi veţi vedea că vom găsi oameni de pus în locul troglodiţilor de azi. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!

Voi repeta fraza „Caeterum censeo Băsescum deledum esse!” în orice post pe blog, în orice e-mail, în speranţa că destinatarii mesajului vor înţelege de ce s-a murit la Revoluţie şi unde am ajuns la douăzeci de ani după. Cred cu tărie că, atâta vreme cât nu vom fi înlăturat cancerul Băsescu, cu metastazele Boc, Udrea, Ridzi, Hoară, etc., cancer care are puterea de a distruge repere intelectuale precum Pleşu sau Liiceanu, România nu va putea progresa, la fel cum nici Roma nu a ajuns la splendoarea pe care i-o ştim decât după raderea de pe faţa pământului a Cartaginei. Caeterum censeo Băsescum delendum esse!