„Dezbaterea” ultimei moţiuni de cenzură sau despre decesul democraţiei parlamentare

Toată lumea a văzut cum s-a „dezbătut” ultima moţiune de cenzură : deputaţii şi senatorii Puterii s-au prezentat la vot (pentru a exista cvorum, ca să se poată respinge moţiunea de cenzură a opoziţiei) dar au fost obligaţi să se abţină de la votul cu bile, sarcină trasată pe linie de partid pedelic, ca să prevină orice trădare şi să garanteze de dinainte 100% rezultatul votului (de care le era al naibii de frică, altminteri nu se pretau la aşa o mizerie).

Ştiu că oranjgutanii vor susţine, cu tupeul şi neobrăzarea caracteristică, cum că nu ar fi adevărat, că nimeni nu i-a ţinut pe parlamentarii puterii să nu voteze, că, uite, unii parlamentari ai puterii au votat (din toate cele şase voturi exprimate de parlamentarii puterii, patru au fost contra, deci două au fost pentru, deci rata de default ar fi fost de 33%, deci ce s-ar fi întâmplat la un vot liber, ia ghiciţi? exact, ar fi trecut moţiunea). Argumentul pedelimbricilor că votul a fost liber este fals, pentru că, pe de o parte, este contrazis de bunul simţ al probabilisticii (este improbabil ca atât de mulţi parlamentari să ia aceeaşi decizie, neconcertată în vreun fel) sau de o distribuţie gaussiană firească. Oricum, câtă vreme pentru a trece moţiunea avea nevoie de 17 voturi de la putere şi nu au votat decât saşe parlamentari ai puterii, rezultatul „dezbaterii” moţiunii de cenzură rămânea în continuare 100% previzibil de dinainte – şi anume că moţiunea pică 100%

 

Asta este situaţia. Boon. Păi dacă mânărim votul în camerele reunite ale Parlamentului, votul în Parlament este o mascaradă, asumarea răspunderii o farsă, moţiunea de cenzură o butaforie, iar Codul muncii în forma Bok un act juridic lipsit de legitimitate. Asta nu este însă tot.

Dacă parlamentarilor aleşi „uninominal” li se spune ce, când şi cum să voteze (şi când să nu voteze), înseamnă că Băsescu şi Boc se pişă pe poporul care i-a ales uninominal şi nu pe liste de partid pe parlamentarii în cauză (regret verbul, dar asta este trista realitate). Culmea este că Băselul a promovat votul uninominal şi-a arogat meritul uninominalului, prezentându-l drept reforma societăţii politice, la referendumul cu suspendarea lui. Reformă, când tot tu le interzici să voteze, zici? Aferim, reformatorule, n-am avea parte de „reformele” tale.

Altă consecinţă este că Băsescu şi Bok pot să legifereze ce vor, dacă sunt siguri de rezultatul votului în Parlament. Uite aşa mi-am adus aminte de bancul cu Ceauşescu şi Lenuţa, ăla cu „Frânghia şi săpunul ni le aducem de acasă?” (nici nu prea e de râs, deoarece tăieri de salarii de 25%, exact ca în banc, Boc deja a operat, iar eu văd Codul Muncii Bok ca fiind ştreang de gâtul salariatului). Asta înseamnă că Parlamentul României, unde rezultatul votului este ştiut de dinainte, nu este nimic altceva decât Marea Adunare Naţională, acolo se ştia întotdeauna de dinainte rezultatul votului, ce lipseşte (deocamdată) sunt scandările lungi, prelungite şi ovaţiile „Uraaaaa ….Băsescu şi poporul! Băsescu, pace!”

În final nu pot decât să reafirm truismul că parlamentarismul este esenţa democraţiei. Dacă Parlamentul nu funcţionează, democraţia este moartă. Din moment ce majoritatea parlamentară nu este lăsată să voteze, înseamnă că Parlamentul este împiedicat să lucreze de Băsescu şi gaşca, deci democraţia este „ciuruită” (la ea se referea probabil chiorul la realegere) de jegurile care au confiscat puterea. Parlamentul României (re)devine pe zi ce trece, tot mai mult, Marea Adunare Naţională unde procesul legislativ este o farsă sinistră.

PS : Domnule Băsescu, acum că s-a adoptat Codul muncii, frânghia şi săpunul le aducem de acasă?

PPS : Domnule Pleşu, în calitate de proprietar al termenilor, nu-i aşa că e voie de la dvs. să folosesc termenul „Marea Adunare Naţională„?

De aceea, Bok şi Băsescu trebuie să-şi dea demisia!

Un răspuns la „Dezbaterea” ultimei moţiuni de cenzură sau despre decesul democraţiei parlamentare

  1. Bah spune:

    Parlamentarii „oranjgutani”(cum bine le zici) se comporta ca niste castrati, invalizi netransportabili legati de scaunele si cu frica-n san sa nu le-o traga Chioru’ ca vamesilor. Vai mama lor, dar, mai ales, vai mama noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: