Interdicţia de înstrăinare şi grevare în Noul Cod Civil (I)

Nimic din noua reglementare a ipotecii nu este mai diferit de ceea ce ştiam noi şi de ceea ce practicăm noi în prezent decât reglementarea adusă interdicţiei de înstrăinare şi grevare, înscrisă în noul Cod civil (NCC) în cuprinsul art. 2384. Interdicţiile de înstrăinare şi grevare, anterior catalogate de teoreticieni la limitările convenţionale ale dreptului de dispoziţie – limitări convenţionale ale dreptului de proprietate, esenţialmente temporare, sunt redenumite acum „Clauze de inalienabilitate„, iar interdicţia de înstrăinare şi grevare este văzută din altă optică, cea a libertăţii de circulaţie a bunurilor aflate în circuitul civil, libertate care ţine acum de ordinea publică şi nu poate fi limitată de interesul creditorului ipotecar care îşi doreşte să blocheze vânzarea sau grevarea subsecventă, fără acordul său, a bunului ipotecat, prin intermediul interdicţiei de înstrăinare şi grevare.

Deci, potrivit art. 2384 NCC, vânzarea bunului ipotecat este valabilă inclusiv în ipoteza că ipoteca iniţială interzice vânzarea sau declară că vânzarea este echivalentă cu default-ul la credit, deci, cu alte cuvinte, inclusiv în cazul unei rele-credinţe atât a vânzătorului debitor ipotecar (care a fost parte în contractul de ipotecă) cât şi a terţului dobânditor. Cu alte cuvinte, interdicţia de înstrăinare va avea numai efect declarativ şi va fi folosită ca şi criteriu pentru aprecierea bunei credinţe a terţului dobânditor şi atât!!! contractul de vânzare este valabil.

Mai mult de atât, clauza care ar declara scadenţa anticipată sau care ar naşte obligaţii suplimentare în sarcina debitorului în caz de grevare ulterioară a unului ipotecat cu noi sarcini (deci încălcarea interdicţiei de grevare) este declarată de lege ineficientă (nescrisă) şi nu va produce efecte. Deci, pe cale de interpretare logică, nici interdicţia de grevare nu va avea alt efect decât unul declarativ şi nu va putea să indisponibilizeze bunul în favoarea creditorului ipotecar. Liber la grevare ….

Această optică nouă, a libertăţii absolute a circuitului civil, departe de limitările convenţionale ale părţilor, este cea mai importantă modificare, după mine, a instituţiei ipotecii convenţionale imobiliare. Am aşteptări mari de la imobilismul birourilor de carte funciară, mai ales a celor din Ardeal, care vor opune o rezistenţă încăpăţânată noii reglementări, deoarece este contrară practicii lor de 300 ani (să nu uităm că, după apariţia Legii 7/96, nu birourile de CF din Ardeal s-au aliniat noii reglementări ci restul României s-a aliniat la reglementarea existentă deja în Ardeal). Totodată mă aştept ca juriştii şi risk-managerii de bănci să îşi informeze prezidenţii că aşa ceva nu se poate, deoarece gradul de risc al fiecărei tranzacţii nu mai poate fi corect estimat şi în final, prin lobby-ul aferent, lucrurile să revină la normalul de dinainte, deoarece NCC încurajează deschis reaua-credinţă.

18 răspunsuri la Interdicţia de înstrăinare şi grevare în Noul Cod Civil (I)

  1. Rosu spune:

    Interdictia de instrainare si grevare erau oricum clauze abuzive. Prin vanzare si grevare ulterioara nu este incalcat niciun drept al creditorului ipotecar date fiind dreptul de urmarire si dreptul preferinta conferite de garantia ipotecara. ce parere ai insa de interdictia de inchiriere? Trebuie sau nu inscrisa in CF?

    • cristipetre spune:

      Se pare ca nu impartasesc opinia dvs. cum ca prin grevare ulterioară nu este încălcat vreun drept al creditorului ipotecar de prim rang.

      Spre exemplu, să presupunem că primul credit se derulează în condiţii optime, fără restanţe la plată iar cel de-al doilea nu. Creditorul ipotecar de rang I nu are deci nici un interes pentru a vedea bunul scos la executare silită si creanţa sa stinsă, fie cu preferinţă, deoarece pierde dobânda (sume mari, dacă le raportăm la principal la creditele pe durată lungă) fără a încasa măcar un leuţ comision de rambursare anticipată. Deci constituirea unei ipoteci de rang II ar putea să îi lezeze dreptul de a primi o despăgubire, sub formă de comision de rambursare anticipată, fie el şi plafonat la 1%. Dacă suma împrumutată este semnificativă, deci comisionul de 1% semnificativ de mare, însuşi debitorul poate fi tentat să fenteze plata acestuia prin urmăriri fictive sau grevări pentru garantarea unor debite derizorii.

      În al doilea rând, să presupunem că cea de-a doua sarcină este constituită pentru garantarea unui credit nou, care modifică sau de-a dreptul alterează capacitatea de rambursare a creditelor (ambelor) de către debitor. Refuzul de a consimţi la constituirea unei noi sarcini era posibilitatea creditorului iniţial de a se proteja de astfel de situaţii de concurs pe capacitatea de rambursare a clientului, deci clauza nu era eo ipso abuzivă ci doar dacă interdictia de instrăinare nu are o justificare economico-juridică.

      În al treilea rând, dacă grevarea cu a doua sarcina este consimţită de debitor pentru pentru garantarea creditului contractat de o alta persoană, asta înseamnă că, în caz de cross default al tertului, creditorul de rang I este obligat să suporte riscul de neplată al acestuia, risc care nu a fost analizat la data aprobării creditului – prin definiţie şi premisă – şi care nu a fost cuantificat în consecinţă. Managerii de risc nu vor fi deloc fericiţi …

      Pe partea cu interdicţia de închiriere, eu văd problema aşa : Legea 7/1996 asimilează o închiriere de peste trei ani cu o sarcină impusă bunului. Câtă vreme există înscrisă o interdicţie de întrăinare şi grevare, pe cale de interpretare logică reiese că o încheiere de peste trei ani nu se poate înscrie în CF, deoarece echivalează cu o sarcină. Problema care rămâne este a închirierilor de mai puţin de trei ani, însă în acest caz nu se poate înscrie în CF interdicţia deoarece nu este o sarcină în sensul Legii 7/1996 şi oricum contractul de închiriere sub trei ani poate fi făcut lesne opozabil părţilor nesemnatare (precum creditorul ipotecar) prin autentificare sau dare de dată certă (înregistrarea la fisc, de ex.) – efectul extern al contractului. Creditorul ipotecar poate însă să se protejeze contra închirierilor sub trei ani prin inserarea în contractul de credit a interdictiei conventionale de a contracta o inchiriere, in caz de contraventie avand la dispoziţie acţiunea revocatorie (fraudarea drepturilor sale fiind uşor de probat prin producerea convenţiei de credit).

      În concluzie, tind să creditez şcoala „ardelenească”, tradiţionalistă, de CF, care refuza în mod sistematic să înscrie în CF altceva decât drepturi reale, deci interdicţiile convenţionale de a contracta sunt străine spiritului evidenţei drepturilor reale si nu personale in CF. Registratorii de CF vor fi fericiţi să scape de notarea interdicţiei de înstrăinare şi să rămână doar cu sarcina notarii închirierii de peste trei ani dacă nu există interdicţie de grevare, ar fi mai logic astfel. Sau am putea să modificăm legea si să marim durata inchirierii asimilate ca sarcină (spre ex., chiria anormal de lungă asimilată sarcinii în Belgia este de 9 ani).

      Vă aştept cu interes punctul de vedere pe temă, mai ales că observ că domeniul este circumscris specializării profesionale a dvs.

      • Rosu spune:

        Am sa incerc sa va contracarez argumetele in ceea ce priveste interdictia de grevare aducandu-va aminte ca aceasta interdictie nu indisponibilizeaza bunul. Asadar, orice creditor chirografar poate cere executarea silita a imobilului, fara sa aiba nevoie de o garantie ipotecara asupra acestui bun. Toate consecintele imaginate de dumneavoastra pot fi atinse si in situatia in care avem o interdictie de grevare inscrisa in Cartea Funciara.
        In ceea ce priveste interdictia de inchiriere, ma refer la prevederile NCC, mai ales la prefederile art. 902 in care sunt prezentate limitativ actele si faptele juridice supuse notarii,

      • cristipetre spune:

        În primul rând, vă mulţumesc pentru atragerea atenţiei cu privire la art. 902 NCC. Nu studiasem ambiguitatea asta sinistră şi cumplită numită art. 902 NCC.

        În al doilea rând, admit că argumentele mele referitoare la interdicţia de închiriere aveau în vedere sistemul Legii 7/1996, unde era defipt un termen pentru închirierea anormal de lungă, asimilată sarcinii, de trei ani. Însă, urmare a citirii art. 902 NCC, ajung la concluzia că evidenţa noastră funciară nu se mai face în sistem real, de CF, ci mai mult în sistem de inscripţiuni-transcripţiuni din moment ce notăm toate închirierile, deci toate raporturile obligaţionale. Adunând elementele din art. 902, alin. 2, pct. 1-5, 6 (fără anticreză), 7, 10 încep să cred că nu avem registru de CF autentic ci o struţo-cămilă între CF şi înscripţiuni-transcripţiuni. Un motiv în plus să cred că NCC este de fapt codul civil Carol II reşapat de „specialiştii” din MJ. În continuare îmi menţin opinia că se supun notării în CF numai închirierile cu durată mai mare decât cea uzuală, care pot fi asimilate cu sarcinile altfel registrul de CF este registru de inscripţiuni transcripţiuni. Per a contrario, interdictia de inchiriere nu este susceptibilă de înscriere, deoarece nu interzic sau limitează înstrăinarea sau grevarea. Păcat că NCC nu are un termen legal defipt pentru asimilarea închirierii ca sarcina, omisiune regretabilă. Oricum registratorii de CF din Ardeal se vor opune unghibus et rostro notarii parascoveniilor de la art. 902 in CF deschise de pe vremea Mariei Tereza.

        În al treilea rând, creanţele chirografare, ca regulă, nu au valoarea creanţelor ipotecare, deşi excepţii pot exista. Creditorilor chirografari execută cu titlu de excepţie bunuri imobiliare li se poate opune beneficiul de discuţiune, deci pot fi trimişi să urmărească alte bunuri mobiliare, de ex., argumentul dvs., deşi aparent întemeiat, nu pare să mă fi convins în totalitate. Situaţia este diferită pentru o creanţa bagatelară ca valoare dar garantată cu ipotecă de rang secund.

        Însă tema de discuţie poate primi dezvoltări, de aceea vă invit, dacă doriţi şi/sau consideraţi necesar, să continuaţi.

    • cristipetre spune:

      A, am uitat să mă refer şi la interdicţia de înstrăinare. Păi … prin înstrăinare succesivă, să zicem la un preţ mult sub preţul pieţei, dobânditorul are posibilitatea purgii. V-ar conveni ca oferta de purgă să aibă o valoare derizorie, dacă sunteţi creditor ipotecar şi preţul vânzării ulterioare este ridicol de mic? A căzut rău piaţa imobiliară reală (nu mă refer la Prima Casă, ci la imobilele de peste 60.000 EURO sau la creditele IMM sau corporate pe segment imobiliar), reflectaţi un pic la risc !!!!

      • Rosu spune:

        Nu sunt de acord cu posibilitatea invocarii beneficiului de discutiunii. Acest beneficiu este conferit de lege doar fidejusorului. Debitorul principal( imprumutatul) nu are un astfel de beneficiu. Exista pe vechiul cod civil o exceptie de discutiune conferita subdobanditorului unui bun ipotecat, dar sunt anumite conditii de indeplinit, iar noi nu ne referim la acele situatii.
        In temeiul gajului general creditorul chirografar poate executa orice bun al debitorului sau. Singura diferenta intre o creanta ipotecara de rang inferior si o creanta chirografara este dreptul de preferinta conferit de ipoteca si dreptul de urmarire in cazul in care debitorul vinde inainte de inscrierea somatiei in CF.

        Avem o noutate in ceea ce priveste inchirierea, opozabilitate doar prin inscriere in CF in cazul imobilelor inscrise in CF.
        Conform NCC dreptul de folosinta este un drept real, e o alta noutate de interes in ce priveste interdictia de inchiriere si eventuala notare a ei.

      • cristipetre spune:

        Articolul 2434 NCC conţine o dispoziţie clară în acest sens – a beneficiului de discuţiune, susceptibilă de a fi interpretată teleologic şi prin analogie : ratio legis este identică. Altfel securitatea fie ea „dinamică” a circuitului civil – spre deosebire de cea „statică” din VCC pe care eu in continuare o consider preferabilă – s-ar transforma în insecuritate totală a existenţei ipotecilor, ceea ce nu se poate admite deoarece ar contraveni un pic mai mult Art. 1 Prot. 1 CEDO.

        Cred însă, pentru cel de-al doilea argument, că trebuie făcută diferenţa dintre dreptul de folosinţă, ca drept real (de fapt o consacrare legislativă a regimului juridic postcomunist al terenurilor de sub blocurile comuniste) şi obligaţia de a transmite folosinţa unui bun prin închiriere (drept de creanţă, drept personal). Altfel aveţi perfectă dreptate.

  2. Rosu spune:

    Mai exista purga in Noul Cod Civil? N-am identificat aceasta institutie in textul de lege respectiv.

    Sa stiti ca acelasi risc exista si daca un creditor chirografar cere executarea silita a imobilului, iar vanzare se face la un pret foarte mic. Exista deja hotarari judecatoresti in care onor judecatorii au decis ca un pret de 15 % din valoarea de evaluare a imobilului nu constituie pret derizoriu.

    • cristipetre spune:

      Nu, aveţi dreptate, oferta de purgă nu mai este liberatorie (mai corect zis instituţia purgii nu mai există), deci argumentul invocat de mine trebuie înlăturat.

      Revin la argumentul cu beneficiul de discuţiune care poate fi opus chirografarului care încearcă să vândă bunuri imobile de valoare considerabil mai mare decât creanţa.

      • Rosu spune:

        Art. 2434 CC se refera la bunuri mobile. Fiind o exceptie ea nu poate fi decat expresa si de stricta interpretare. Parerea mea este ca nu poate fi extinsa prin analogie si pentru bunurile imobile. As vrea sa fie asa, pentru viitoarele litigii in care voi fi implicat, insa nu cred ca voi gasi prea multi judecatori care sa spuna acelasi lucru.
        de altfel, acest beneficiu poate fi invocat doar de un creditor ipotecar asupra unui bun mobil fata de creditorul ipotecar de rang superior si doar daca mai sunt si alte bunuri mobile ipotecate care sa indestuleze creanta creditorului de rang superior. Ratio legis mi se pare clara aici,fiind o masura de protectie pentru creditorul de rang inferior. Nu exista acelasi temei juridic in cazul creditorului ipotecar, titular al dreptului de preferinta.

      • cristipetre spune:

        Art. 2434 NCC se refera la ipoteci, fara deosebire, avand aplicabilitate atat pentru ipotecile imobiliare cat si pentru cele mobiliare (va rog sa revedeti denumirea capitolelor si sectiunilor si veti vedea ca am dreptate). Pe partea cu rationamentul teleologic el este cam asa : daca un creditor de rang secund, deci titluar de drept real, poate discuta o urmarire care realizeaza de catre creditorul de rang prim in dauna drepturilor sale, cu atat mai mult se poate discuta o urmarire realizata de un creditor chirografar care nu are un drept real fixat pe bunul respectiv si poate urmari oricare alt bun neafectat din patrimoniul debitorului. Daca un creditor ipotecar de rang inferior este protejat de pierderea dreptului real prin urmarire de catre un creditor de rang mai inalt prin beneficiul discutiunii, cu atat mai mult el trebuie protejat de catre urmariri din partea unui chirografar, pe argumentul qui potest plus potest minus.

        Ca o concluzie practica, spre final, observ ca nu m-ati convins despre acoperirea in adevar a afirmatiei ca interdictia de instrainare si grevare era o clauza abuziva si se pare ca nu impartasim aceeasi optica referitoare la interdictia de inchiriere (ma declar inchistat in tezele traditionale, deoarece VCC are solutii verificate de pe vremea lui Napoleon – sau Justinian, ar zice altii – iar sistemul de CF din Ardeal este de pe vremea Mariei Tereza). De aceea pentru mine este o barbarie sa inlocuiesti ceva care functioneaza verificat de sute de ani (VCC) cu ceva neverificat de practica, ba inca cu atatea definitii gaunoase, prolixitati si contradictii (NCC) care va incurca la maximum securitatea raporturilor juridice civile, spre deliciul avocatilor si relei-credinte. E ca si cum ai da jos de pe perete o fresca de Rafael ca sa pui in loc o carpeta cu rapirea din serai, asta este impresia mea despre NCC.

        Ca sa nu continuam un dialog al surzilor, va propun sa incheiem aici. Sau nu, optiunea va apartine.

      • Rosu spune:

        Am sa va cer iertare pentru insistenta! O sa inchei aici, dar nu inainte de a va atrage atentia ca Art. 2434 poarta denumirea de „Discutiunea bunurilor mobile” prin urmare este absolut evident ca se refera la bunuri mobile. O regula de interpretare de bun simt spune ca ubi lex non distinguit nec nos destinguere debemus/posumus. Daca adaugam si exceptio est strictisime interpretationis – eu zic ca avem o imaine suficient de clara ca nu se aplica bunurilor imobile.
        De asemenea, nici argumentul qui potest plus potest minus nu sta in picioare pentru ca comparati un elefant cu un soarece. Un creditor ipotecar de rang inferior are drept de preferinta in fata unui creditor chirografar, ceea ce nu se intampla fata de un creditor ipotecar de rang superior. Este o alta ratiune protectia creditorului ipotecar de rang inferior. In plus cealalta conditie – sa mai fie si bunuri mobile ipotecate care sa indestuleze creanta creditorului de rang superior anuleaza total argumentul dumneavoastra pentru ca ar insemna ca se aplica la toate bunurile ipotecate si conditia nu va fi niciodata indeplinita daca se invoca beneficiul discutiunii pentru toate. Am ajunge la concluzia ca ipoteca indisponibilizeaza bunurile ipotecate, fata de eventuali alti terti urmaritori, ceea ce este complet fals.
        In legatura cu acel caracter abuziv, ma refeream exclusiv la situatie debitorului persoana fizica, la caracterul de contract standard, nenegociat al contractului de imprumut incheiat cu o persoana fizica si a accesoriilor la acesta ( ipoteca). Sunt deja cateva hotarari judecatoresti in acest sens.
        sa fim sanatosi!

  3. blog de fotografie cum sa faci poze…

    […]Interdic??ia de ??nstr??inare ??i grevare ??n Noul Cod Civil (I) « Cristi Petre's Blog[…]…

  4. Mirela Barbu spune:

    Am adjudecat o hala prin licitatie publica. Mi s-a eliberat extrasul de carte funciara iar la rubrica sarcini era inscris un contract de inchiriere pe 11 ani. Cand am cerut explicatii la banca, pentru ca banca a scos hala la vanzare mi s-a spus ca trebuia sa primesc un extras cf liber de sarcini deoarece acea notare a contractului s-a facut dupa notarea somatiei de plata in favoarea bancii deci conform Codului de Procedura Civila nu este opozabila creditorului, adica bancii si nici adjudecatarului. Am verificat si asa era notarea somatiei de plata s-a facut in 2010 iar notarea contractului de inchiriere in 2011. Fiind un contract pe 11 ani acesta nu poate fi considerat o sarcina? Legea 7/1996 asimilează o închiriere de peste trei ani cu o sarcină impusă bunului. Câtă vreme există înscrisă o interdicţie de întrăinare şi grevare, pe cale de interpretare logică reiese că o încheiere de peste trei ani nu se poate înscrie în CF, deoarece echivalează cu o sarcină. In urma verificarii la ONRC am constatat ca administrator atat la debitor cat si la chirias este una si aceeasi persoana, adica si-a prelungit ocuparea halei inca 11 ani. Eu ca proprietar nu am nici un drept? Desi nu am fost pusa in posesie deja m-a sunat de la Primarie ca trebuie sa pltesc impozitul. Asta e tot ce am castigat dupa ce am investit atatia bani. Se poate considera inscrierea contractului de inchiriere o frauda?

    • cristipetre spune:

      Buna ziua,

      Sunteti 100% sigura ca nu a existat un acord al bancii pentru înscrierea contractului de închiriere pe 11 ani în CF? Pe de alta parte, este recomandabil sa nu confundati interdictia de înstrainare (care profita creditorului ipotecar) cu inopozabilitatea contractului de închiriere. Pur si simplu contractul de închiriere exista, dar dvs. nu va este opozabil. Articolul 498 alin. 1 CPC stabileste fara dubiu ca dvs. puteti sa intrati in posesia bunului fara alte formalitati, contractul de închiriere nefiindu-va opozabil.
      Ati putea sa cereti în instanta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de închiriere (pentru lipsa de cauza sau cauza ilicita) dar dificultatile cu care va puteti confrunta par mari si sansele de reusita de un optimism temperat. Da, se poate considera ca respectivul contract de închiriere are o cauza ilicita (prejudicierea creditorului urmaritor si a adjudecatarului) dar va trebui sa dovediti. Faptul ca este vorba de o aceeasi persoana în ambele firme sugereaza ca avem de-a face cu un act mincinos, simulat ca operatiune juridica, deci o suspiciune obiectiva de fraudare a intereselor legitime ale creditorului urmaritor si adjudecatarului.

      • Mirela Barbu spune:

        Sunt 100% sigura deoarece am o adresa oficiala de la banca, care imi confirma asta.
        Am proces in 28 noiembrie si pe articolul 498 alin. 1 adica pe inopozabilitatea contractului, ma bazez.
        Am adresa de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara prin Secretariatul General al Guvernului Romaniei, deoarece m-am adresat acestei institutii si mi-a raspuns, de asemenea imi confirma aceasta inopozabilitate.
        Am chemat si banca in instanta.
        Am copii de pe certificatele constatatoare de la ONRC prin care mi se confirma ca este debitorul este administrator in ambele firme.
        Are punct de lucru inscris la ONRC in zona de pe alt numar cadastral in 01.01.2007, adica in alta locatie pe 10 ani. Acest contract de inchiriere nu e inscris in cf dar face referire la el ca sa intareasca faptul ca il avea inca dinaintea inscrierii ipotecii bancii. E irelevant deci nu ma leg de el decat daca abuzeaza de aceasta proba. Ca probatoriu pune insa un Certificat constatator de la ONRC unde arata punctele de lucru si nu administratorii.
        In anul 2008 respectiv in 01.01.2008 spune ca incheie un contract de inchiriere pana in 2019 si ce e ciudat, e faptul ca il inscrie in cartea funciara in 01.03.2011 dupa ce executorul notase somatia, acest lucru conferindu-mi inopozabilitatea.
        Sunt exact cum spuneti dumneavoastra cu un optimism moderat …

      • Mirela Barbu spune:

        Am facut executarea dar cere intorcerea executarii, anularea incuviintarii instantei pentru executare silita. Am chiar si extras Cf liber de sarcini, in urma cererii mele de reexaminare pentru care a depus plangere cum avea dreptul conform legii 7/1996. Am doua procese deschise unul in 05.12.2012 si unul in 10.12.2012 nu stiu care e logica… Ceva s-a intamplat la cf si nu stiu ce, o sa studiez dosarul dar cred ca nu trebuiau sa inscrie un contract de inchiriere din 01.01.2008 pana in 01.01.2019, fara data certa, fara acordul bancii si cel mai grav sa nu trimita dosar de incheiere executorului carea avea notata somatia de plata si care putea sa faca plangere in 15 zile daca era instiintat..

  5. Mirela Barbu spune:

    Inca ceva, de tot s-a ocupat executorul si chiriasul in continuare imi ocupa mai mult de jumatate din hala, nu m-am indurat sa-i dau utilajele afara deoarece sunt utilaje de prelucrarea a lemnului performante.. Pacat ca nu intelege sa lucreze acolo, dar nu fraudulos cum vrea el ci amiabil, sa-mi plateasca chirie corecta, nu modica cum a trecut in contract si cu clauze aberante, asa e contractul de inchiriere respectiv, ca doar l-a facut el cu el insusi…

    Multumesc pentru raspunsul dumneavoastra. Va rog sa ma credeti de cand m-a dat in judecata nu dorm tot citesc pe internet. Am investit acesti bani de la cineva din familia mea care e foarte ingrijorat … Sper din suflet sa fie bine, ca nu am incalcat deloc legea singura mea vina fiind ca nu am consultat cartea funciara fapt pentru care nu am nici o scuza!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: