De ce este CSM un for de kko : stenogramele cu Blejnar si secta „Finii lui Basescu”

25 Octombrie 2012

Rar mi-a fost dat sa resimt mai multa scârba decât zilele astea în legatura cu un for plin de curve si bagaboante atârnatoare, numit conducerea CSM, dar care pozeaza în virgine imaculate si independente. Ma refer în mod exact la Ghica si Haineala : s-au autosesizat pe 20 octombrie 2012 în legatura cu scurgerea unor stenograme din dosarul Blejnar în presa, stenograme care vizau discutii neprincipiale foc dintre seful ANAF si presedintele Traian Basescu privind santajarea unor agenti economici cu datorii la stat.

Cum a fost vorba despre „nasul de suflet” al tuturor, imediat CSM a intrat în fibrilatii : s-a autosesizat într-o zi nelucratoare (desi în cazul unei banale luari de act, fara discutii, a demisiei Monei Pivniceru nu s-au putut aduna nici în câteva zile lucratoare). Scurgeri de stenograme au fost chintale pâna acum, unele dintre ele fiind probate ca plecând de la Ciorduta Kövesi, dar CSM nu s-a deranjat pâna acum. Motivul este evident : anterior stenogramele îl serveau pe „nasul de suflet al tuturora”, acum îl deservesc, normal este ca acum facem pe independentii care se autosesizeaza.

Ca CSM se comporta curveste, cu dubla masura, evident politica si atât de pro-basista ca te apuca greata când le vezi pe bagaboante vorbind despre independenta justitiei, nu este (demult) nici un secret. Dar pe mine ma amuza si mai mult evenimentele ulterioare ale scandalului stenogramelor si lipsa totala de reactie a Aspaziilor cu pricina.

Luni apare în spatiul public o stenograma atât de socanta, încât îngheti : un judecator de la ÎCCJ discuta la telefon cu Blejnar si o pun de un trafic mic de influenta împreuna.

Din start, o discutie telefonica a unui judecator ÎCCJ cu seful ANAF, în afara cadrului atributiilor jurisdictionale ale primului, este una improper, dupa standarde evidente : un judecator nu are ce discuta la telefon cu seful ANAF; daca avea nevoie de vreo informatie oficiala, pentru solutionarea unei cauze, informatia trebuia solicitata prin adresa scrisa. Dar nu era vorba de vreo informatie necesara solutionarii unei cauze, nici vorba, ci doar de trafic de influenta în cel mai penal sens al cuvântului.

Apoi, domnul judecator Iulian Ilie Dragomir (parca) de la ÎCCJ se declara prieten cu nasul lui Blejnar si îsi declara apartenenta la o secta noua, „Martorii lui Basescu„, „Finii lui Basescu„, „Finii nasului spiritual al tuturora, Basescu„. Nimeni din România nu se mira despre cât de nepotrivite, de „improper” sunt astfel de recunoasteri ale apartententei la un clan, grup, secta, cârdasie si principiul independentei si impartialitatii judecatorului. Un judecator trebuie sa fie independent si impartial, fara apartenente recunoscute la clanuri, cârdasii, famiglii. Iar când respectivul judecator mai este si judecator la ÎCCJ, încrederea în sistemul judiciar este zero, din moment ce la cea mai înalta instanta ajung tot felul de „fini” ai „nanasilor” politici.

Ca stupoarea sa fie totala, dupa ce judecatorul se declara, deopotriva cu Blejnar, „finul” „nasului tuturora„, Basescu, cel dintâi savârseste un trafic de influenta : îi spune lui Blejnar ca o anumita persoana fizica, furnizoarea de potol si sindrofii a judelui, îi cere audienta în legatura cu un control intempestiv al Garzii/ANAF la mâncatoria doamnei cu pricina. Ce dracu’, legea e lege, controalele sunt controale, dar niciodata pentru „famiglie sau pentru furnizorii matzului celor din „famiglie„. Respectivul control trebuia sa înceteze, de-aia telefonul. Deci nici mai mult, nici mai putin, fix un judecator, ba chiar unul de la ÎCCJ savârseste o infractiune de trafic de influenta pe lânga seful ANAF, în numele „nasului comun” care îi leaga.

Bineînteles ca dl. Iulian Ilie Dragomir este în continuare judecator la ÎCCJ : de demisie, de rusinea scandalului, de salvarea probitatii robei de magistrat nu a auzit înaltul magistrat. Nerusinare totala, impenitenta evidenta. Succes maxim le urez justitiabililor care se adreseaza ÎCCJ, cu încredere în independenta si impartialitatea judecatorilor.

OK, magistratul cu pricina este un nesimtit cum rar se vede. Dar exista stat de drept, nu? Nu este „statul de drept” mantra basistilor, din sculare-n culcare fiecare basist numai cu „statul de drept” baune? Ia sa vedem ce face statul de drept. Primo, DNA : vreun act de cercetare penala a traficului evident de influenta (infractiune de coruptie savârsita de un magistrat)? Vreo solicitare la CSM pentru cercetarea penala a infractorului? Niet, nihil, nema, canci, zilch. Nu, ca are alte treburi cum ar fi coruptia conductorilor de tren, asta mare coruptie, la nasii de tren nu la nasul mare de la TreiCoceni si la finii lui din toata tara. E bine, cu statul de drept, e bine, ne-am lamurit : Sfântul jude Dragomir Marturisitorul e din secta, e finul lu’ nasu’ mare, nu poate fi cercetat, aceasta calitate de „fin” exclude raspunderea penala.

Apoi CSM (panaramele alea de Haimaneala, Ghica, karatistu’ de Danilet) : baaaaaaa, voi de comportamentul strigator la cer de penal si nepotrivit al judecatorului Dragomir nu va „însemnati” prin autosesizare? Voua nu va suna nepotrivit cu independenta si impartialitatea judecatorului faptul ca secta „Martorii lui Basescu” are un nou sfânt-mucenic, Sf. Dragomir Marturisitorul? Voua vi se pare „proper” cu statutul de magistrat si cu prestigiul profesiei de magistrat traficul ala de influenta, realizat de un magistrat de la cea mai înalta instanta? Sunt deja patru zile LUCRATOARE de când scandalul este în spatiul public : nu va puteti sesiza? Sau apartententa Sf. Judecator Dragomir Marturisitorul la secta „Martorii lui Basescu”, sectia „fini ai nasului de suflet”, înlatura caracterul penal al faptei si confera prestigiu profesiei de magistrat?

Deci CSM se autosesiseaza sâmbata, daca este vorba de nasul Basescu vorbind cu finul Blejnar. Când este vorba despre un judecator care savârseste infractiunea de trafic de influenta (aici chiar ar fi trebuit sa va sesizati, curve virgine) nici dupa patru zile lucratoare nu se gândeste sa se „însemne” cineva la CSM. De unde deduc ca toti sunt finii de suflet ai nanasului mare, al lor tuturor, Basescu.

Anunțuri

Mircea Limbaeș : „Jos labele de pe Cartarescu!”

14 Octombrie 2012

Recunosc ca îmi propusesem sa ignor porcarelele din jurul ICR – nu ma uit nici la haulitul HRP-ului cu „Sariti, ne omoara cultura barbarii!”, nici la tembelismele lui Tonta. Am zis ca este doar o cearta abjecta pe ciolan si butoane de propaganda, asa ca nu ma intereseaza. Nu m-am grabit sa comentez decizia CCR pe tema OUG privind trecerea ICR în subordinea Senatului (care a desfiintat toate minciunile HRP-ului), împiedicat fiind de caloriferul lui Marga cel celebru. I-am dat dracului pe toti : pe toti îi doare-n cur de cultura, tot ce conta era cascavalul – mult – si influenta. Cultura era doar praf în ochi pentru fraieri care au timp sa îi asculte.

Atacurile organizate (temeinic) la adresa lui Cartarescu, plecate de la „Cotidianul” si raspândite de Antena 3 (exact ca rahatul pe ventilator) m-au amuzat teribil : ia sa vedem cum se „albesc” ei între ei deontologii de la EvZ (ei fiind legati între ei printr-un fel de Daisy Chain, exact ca în romanul lui Stephen Fry, „The Liar„). Pâna la urma, sumele de bani de care ar fi beneficiat Cartarescu (cam 100.000 EUR) nu sunt deloc mari în absolut (mai putin ca pomezile lui Alifie MRU), plus ca au avut ca urmare ceva palpabil : ne place ori nu ne place, Cartarescu a produs carti (obiectiv) desi nu le citeste nimeni, a fost editat si tradus desi nu este citit de nimeni, a tinut conferinte la care nu a venit nimeni etc. Deci banii ICR au produs ceva, obiectiv. Sau nu? Nu se stie, se va vedea. O fi buna, o fi rea scriitura lui Cartarescu, asta este treaba posteritatii sa judece, nu a mea. Deci posteritatea va judeca daca ICR a cheltuit banii cum trebuie, nu eu sau dvs. (cum, de altfel, nici colegii de redactie ai lui Cartarescu nu prea pot aprecia obiectiv).

Ce m-a scos din sarite la Limbaes : pai, de la bun început, titlul : „Jos labele de pe Cartarescu!”. Imperativ. Domnu’ Limbaes, nu va suparati, dar va credeti Goebbels de la Ministerul Propagandei sa îmi ordonati mie ce sa gândesc sau, mai ales, ce nu am voie sa gândesc? Orice persoana care are o opinie critica la adresa lui Cartarescu nu are voie sa vorbeasca? „Jos labele„? Si de ce insulta gratuita cu „labele„, adica toti care gândesc critic la adresa lui Cartarescu sunt niste animale cu labe, doar cei care îl pupa-n cur pe autorul nepereche având statut de hominizi cu mâini? Ieftin si jegos, dupa mine.

Pe de alta parte, când creatia cuiva este stipendiata cu fonduri publice, apoi sa va asteptati ca activitatea respectivei persoane sa ajunga în spatiul public. Pâna la urma urmei, cum din banii MEI din impozite si taxe este platit un atârnator beneficiar, vreau sa stiu ce s-a întâmplat cu banii respectivi. Deci sa vina unul si sa îmi spuna „Jos labele„, adica „tu esti bun numai sa platesti nu sa si ceri socoteala” – este de o nesimtire fara margini. Faptul ca scriitorul Cartarescu a primit stipendii publice, deci bani de la mine, ca sa ne povesteasca partuzele, îmi da DREPTUL sa îmi pun „labele” pe el si sa îl întreb ce a facut cu banul public. Îl platesc, deci am dreptul sa îi cer socoteala.

Apoi, domnul Limbaes este, cum ne obisnuise demult, un manipulator jegos al realitatii, pe care o contorsioneaza sa intre în, sa cadreze cu interesele lui partizane. Nici mai mult, nici mai putin, ne cearta intelectualul nepereche Mihaes pe noi, vulgul neinstruit ca „De când există această ţară, marii cărturari au fost batjocoriţi, calomniaţi, întemniţaţi ori chiar asasinaţi„. Exemplificarile date ideii nu lipsesc : Caragiale cu exilul la Berlin, Slavici cel întemnitat în 1919 sau Iorga asasinat în 1940. Limbaes (marele intelectual si fost vice-presedintele ICR) se pare ca nu stie ce stie pâna si un ignar ca mine : Caragiale s-a autoexilat din buna voia lui si nu l-a alungat nimeni; Slavici a facut puscarie pentru activitatea lui colaborationista, pro-germana din perioada ocupatiei germane a Bucurestiului. Domnule Limbaes, Codul penal condamna si atunci (ca si acum) sprijinirea inamicului si apologia inamicului (daca exista stare de razboi declarata, ceea ce era cazul între 1916-1918). Slavici nu a fost condamnat din invidia „caprei vecinului” (cum jegos insinuati), ci pentru activitatea sa filogermana si antiromâneasca, în timp de razboi si pe teritoriu românesc ocupat de inamic, împotriva tarii si Regelui. Mai mult, faptul ca Slavici era Slavici a facut sa nu execute decât un an din cei cinci de pedeapsa, deci a fi scriitor înseamna ceva. Iar cu Iorga … n-am cuvinte de sila. Iorga a fost împuscat de legionari pentru rolul avut în condamnarea – si executarea ulterioara – a Capitanului Zdrelea Codreanu. Nu invidii de istoric, nu frustrari de complexat intelectual au determinat asasinarea lui de catre legionari. Nu, nici pe departe: razbunare si atât, putea fi în locul lui Iorga si un cocostârc, tot ar fi fost împuscat de catre legionari; mi-e jena ca o persoana care se pretinde citita poate sa manipuleze atât de ordinar istoria, poate-poate o prosti pe cineva.

Asta este, suntem un popor jegos care nu meritam sa avem asa intelectuali de frunce, ne mai cearta senatorul. Ma amuz ca „senatorul”, „cacademicianul” EvZ Limbaes nu observa, înainte de a scrie, conflictul de interese strigator la cer în care se afla el . Daca cineva pune în discutie subsidiile acordate lui Cartarescu, nu este atacat numai scriitorul nepereche, dar si cei care le-au acordat (ICR, adica HRP si Mihaes, printre altii). Deci, din nou, Daisy Chain. Bomboana pe coliva este ca cei care i-au acordat stipendiile lui Cartarescu sunt colegii lui de redactie de la EvZ. Daisy Chain … din nou!

Plesu ne-a confiscat, cu ceva timp în urma, proprietatea termenilor, cu care s-a împroprietarit el singur : el decidea cine folosea termenii în mod corect si nimeni altcineva. Acum este rândul lui Mihaes sa ne spuna cum sa gândim despre Cartarescu si, mai ales, ce NU AVEM VOIE sa gândim si sa vorbim despre el; mai mult, Mihaes se plânge de „deplina impunitate” a alora de amusina sa vada cu cât a fost platit din bani publici Cartarescu, aspect revelator pentru frustrarea si mentalitatea de exceptat a preopinentului (el se afla deasupra legii, el nu raspunde pentru acordarea de subventii pentru creatie din bani publici : „Jos labele” alora de cer explicatii).

În final, o remarca : forta unui intelectual rezida în forta argumentelor pe care le foloseste, nu în parșivitatea cu care scoate istoria sau faptele din contextul lor pentru a le oferi drept pretext pentru sofisme partinice sau apararea ciolanului. Astfel de tehnici de manipulare îl descalifica pe utilizator din ipostaza de intelectual si îl aseaza în categoria mâncatorilor de stercobilina cu polonicul.

Se tacuisses, philosophus erisses„.


Rameau, „Indiile Galante”. Dansul pipei pacii (Opera Nationala Paris, 2003, dirijor W. Christie, regia Andrei Serban)

12 Octombrie 2012

Nu voi adauga mare lucru la filmuletul de mai sus, ca muzica este minunata, vocile remarcabile, interpretarea lui Christie fabuloasa. Filmuletul provine dintr-o punere în scena din 2003, de la Opera Nationala din Paris, a operei „Les Indes Galantes” de Jean-Philippe Rameau, sub bagheta lui William Christie.
O mica nota : regia minunatiei de mai sus este semnata de Andrei Serban (si este fantastica si îndrazneata) iar costumele sut realizate de Marina Draghici. Initial m-am ofticat : iote, dom’le, ca avem oameni capabili, români de-ai nostri, numa’ ca nu stim sa îi folosim, îi întrebuninteaza altii. La noi de ce oare nu s-or monta astfel de spectacole remarcabile? De ce numa’ la Paris se poate, la noi de ce nu?
Cu venirea lui Andrei Serban la Opera Nationala din Iasi, românii vor avea privilegiul sa vada „Indiile Galante”, pe 16 noiembrie 2012.
Cred ca este un spectacol epocal pentru scena lirica româneasca, pe ansamblul ei. Sper ca si vocile si baletul sa fie la înaltimea regiei maestrului Serban.


Dnul Grațian Ghețea minte de înGhețea apele : „Bancile nu au fost niciodata ajutate de statul român”

11 Octombrie 2012

Dnul Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Române a Bancilor, a declarat (apud Cotidianul) ca avem un sistem bancar sanatos, care nu a fost ajutat NICIODATA de statul român.

Oare asa sa fie?

Oare ce s-a întâmplat cu creditele neperformante ale Bancii Agricole? Nu au fost preluate de statul român, iar ce era bun, dezirabil din Banca Agricola a fost vândut pe doi lei Raiffeisen Bank? Asta nu este ajutor de stat, când pierderile sunt publice, iar câstigurile private?

Oare ce s-a întâmplat cu Bancorex? Nu au fost tepele preluate, dupa aceeasi reteta, la bugetul de stat, iar creditele profitabile au ajuns la BCR si de acolo la Erste? Cum se cheama atunci când statul acopera pierderile, dar câstigurile sunt private? Ajutor de stat, domnule Ghetea.

Dar poate ca domnul Ghetea s-a referit la criza financiara actuala, la perioada 2007-2012. Dar … parca nici aici nu are dreptate. Pe de o parte, pentru ca deciziile BNR de reducere a rezervelor minime obligatorii ale bancilor comerciale au subtiat semnificativ rezervele BNR, care a trebuit sa contracteze credite de la FMI pentru refacerea rezervei valutare; deci statul s-a împrumutat la extern ca sa poata sa poata elibera, la intern, bani bancilor comerciale. Statul, prin impozitare si taxare, va înrautati situatia propriilor cetateni ca sa poata rambursa creditele FMI, numai pentru a tine bancile românesti în picioare (care s-ar fi prabusit din 2010 daca nu li s-ar fi dat gura de oxigen a reducerii RMO). Deci pierderi si costuri publice, beneficii private. Dar bancile nu, nu au fost ajutate de stat, o zice dl. Gretea.

Apoi, statul emite în draci obligatiuni si titluri de stat, care se vând pe piata interbancara sau contracteaza credite bancare pe termen scurt. Beneficiari – bancile interne; astfel, cu banii eliberati de BNR din scaderea RMO, bancile comerciale au avut ce da cu împrumut (cu dobânda de 6%) statului român pe termen scurt si mediu (operatiile au avut loc cvasisimultan). Deci, pentru aceeasi bani, statul român plateste dobânda atât la creditul FMI, dar si dobânda la bancile comerciale care le reîmprumuta aceiasi bani. Concluzia ? Pierderi si costuri publice, profituri si beneficii private.  Ajutor de stat pentru banci, domnule Ghetea? De ce MF nu a oferit obligatiunile spre subscriere populatiei? La 6% dobânda, cu debitor statul, as fi investit si eu cei doi bani pe care îi am, decât sa îi tin în banca cu 2,5% dobânda (ba si mai putin, daca te gândesti la impozit si inflatie). Dar nu, creditele au fost acordate de banci private. Cheltuielile cu dobânzile sunt publice, în sarcina statului, veniturile din dobânzi sunt private. Acesta n-o fi ajutor de stat?

În plus, daca este sistemul bancar atât de sanatos si nu are nevoie de ajutor de stat, de ce trebuie, de nu stiu câte ori pe an, ca BNR sa injecteze lichiditate (sa dea bani bancilor, care crapa din lipsa) pe piata interbancara prin tranzactii repo? Oare de ce trebuie BNR sa dea bancilor bani cu împrumut, daca ele o duc atât de bine si nu au nevoie de ajutor? Înca  nu a fost uitata criza de numerar (lei) aparuta si în România când bancile nu s-au mai împrumutat una pe alta. Fara interventia BNR am fi asistat la falimente bancare în lant. Noroc cu tranzactiile repo pe lei si cu BNR, altfel sistemul bancar era în cofa. Dar bancile nu au fost deloc si niciodata ajutate de stat, nu-i asa, domnule Ghetea?

Domnule Ghetea, o sa va mire sa aflati, dar statisticile BNR sunt publice. Când lumea citeste ca rata activelor neperformante a ajuns la 22%, în medie, pe sistemul bancar românesc, iar activele neperformate, ca pondere fata de activele bilantiere, reprezinta mai mult de 12%, întelege si singura ca sistemul bancar românesc este în cofa. Nu se poate ca bancile, în medie, sa aiba 22% din clienti neplatitori si 12% pierdere si sa sustii ca respectivele banci sunt sanatoase. Mai minte omu’, domnule Ghetea, dar nici chiar asa, minciuni sfruntate, de înGhețea apele…

O lege de aur a comunicarii publice (de la James Hacker citire) spune ca : „Do not believe anything until it is officially denied„. Cum domnul Ghetea este presedinte ARB (deci reprezinta toate bancile) si neaga orice ajutor de stat acordat bancilor, ba mai si afirma ca sistemul bancar românesc este sanatos, începem sa ne gândim serios unde sa ne tinem banii, în ce banca sau, mai ales, în ce tara. Ca în România cea cu sistemul bancar cel sanatos nu prea îti vine (banci sigure precum Dacia Felix, Columna, Banca Religiilor, Turco-Româna, Agricola, Bancorex, Albina etc.).

ERRATUM : Am fost tras de urechi, pe buna dreptate, de catre cititori cu memoria mult mai buna ca a mea, ca am uitat de „Prima Casa 1„, „Prima Casa 2„,  „Prima Casa n!” … programe de stat prin care bancile au putut sa acorde credite imobiliare, beneficiind de garantii de stat de aproximativ 3 miliarde de EURO. Daca respectivele credite merg bine, profitul din dobânda este privat; daca merg prost si debitorii nu platesc ratele, banca executa garantia de stat, deci banca executa statul. Înca o data, beneficii private, pierderi publice, de „numai” 3 miliarde de EURO.  Nu, nici asta nu este ajutor de stat, ca doar a zis dnul Ghetea, nu-i asa?