Noul Cod Civil : Căsătoria. Condiţii de fond.

1. Obligaţia de exogamie (art. 274 NCC, „Interzicerea căsătoriei între rude„), a fost analizată, tradiţional, din punctul de vedere al utilităţii sociale a căsătoriei, care trebuia să regrupeze două familii distincte şi să le facă solidare prin legătura matrimonială. De aceea, căsătoriile din interiorul familiei (între rude de sânge sau consanguine) sau dintre rude prin alianţă (din o altă familie decât cea naturală dar care era deja reunită la familia naturală printr-o altă căsătorie) sunt interzise, în majoritatea legislaţiilor europene, ca şi contravenind obligaţiei de exogamie, deoarece nu generează plozi sănătoşi şi nici efect social util.

Textul NCC nu aduce nimic nou faţă de vechiul art. 6 Codul familiei, deoarece obligaţia de exogamie a viitorilor soţi este limitată la aceleaşi rude în linie directă, ascendentă şi descendentă, precum şi la rudele în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. Filiaţia  rezultată din adopţie, este asimilată filiaţiei naturale pentru aprecierea existenţei impedimentelor la căsătorie. Este regretabil că impedimentele la căsătorie, reieşite din obligaţia generală de exogamie, nu au fost extinse şi la familia la care persoana a ajuns prin căsătorie. NCC interzice căsătoria numai între rude de sânge, nu şi între aliaţi (rude prin alianţă), însă rudenia prin alianţă nu reprezintă impediment la căsătorie. Astfel, este posibilă căsătoria a doi cumnaţi, a soacrei cu ginerele, a unchiului cu nepoata prin alianţă, deşi, paradoxal, legea interzice expres căsătoria între veri primari. Vă las pe dvs. să apreciaţi ipocrizia şi/sau lipsa de coerenţă a reglementării, deoarece obligaţia de exogamie este încălcată nu numai în cazul căsătoriilor dintre rude, ci şi între aliaţi. Însă, cum excepţiile şi incapacităţile sunt de strictă interpretare şi aplicare, reţinem că numai rudenia, nu şi alianţa, reprezintă impediment la căsătorie.

2. Obligaţia de heterogamie. Diferenţa de sex dintre soţi a fost analizată, în mod tradiţional, din prisma finalităţii căsătoriei, şi anume perpetuarea familiei. Procreaţia presupune diferenţa de sex în mod necesar (deşi progresele medicinei din  ultima vreme tind să atenueze sau chiar să elimine definitiv concepţia „clasică”).

Probabil că dorinţa de a încuraja naşterea de noi subiecţi de drept, impozabili, a determinat apariţia art. 277 NCC, care interzice căsătoria între persoane de acelaşi sex. Mai mult decât asta, acelaşi art. 277 NCC „refuză” să recunoască orice efect în România unei căsătorii homosexuale sau ale unui parteneriat civil (inclusiv parteneriat între persoane de sex diferit, darămite de acelaşi sex).

Întrebarea care se naşte este : care este valoarea art. 277 NCC ? Are valoare de declaraţie politică doar (că un jurist se amuză citind)? Are valoarea unei norme imperative sau a unei norme de ordine publică, în funcţie de care este recunoscută aplicabilitatea în România, în caz de conflict, a unei norme străine de drept internaţional privat?

În opinia noastră, obligaţia de heterogamie (cu impedimentul la căsătorie care decurge) este influenţată mai mult de tradiţia vechiului Cod al familiei sau de influenţa Bisericii Ortodoxe asupra legiuitorului. Din motive ciudate, BOR nu pare să fie deloc preocupată de afinitate ca impediment la căsătorie (vezi supra), cum este preocupată biserica catolică de exemplu, deşi contravine flagrant dreptului canonic, dar este preocupată suspect de vocal de interzicerea oricărei forme de homosexualitate (ar fi multe de discutat pe marginea atitudinii vădit incoerente, ca să nu zicem ipocrite, a BOR pe tema reglementării la nivel de lege a relaţiilor de familie, poate altă dată).

Nerecunoaşterea însă în România a oricăror efecte deduse din căsătoria homosexuală sau parteneriatul civil intervenite în străinătate, are certe valenţe de ridicol. OK, este clar că, potrivit legii române, persoanele cu preferinţe sexuale minoritare („opoziţia”, cei care joacă în „tabăra adversă”) nu se pot căsători în România, este evident că românii sunt mai ortodocşi decât papa, dar să ai pretenţia că actele de stare civilă (opozabile erga omnes prin însăşi natura lor) sunt inopozabile în România sau să înlături aplicabilitatea unor norme de ordine publică din dreptul străin în România, asta este culmea tupeului de stat…

Ce or avea oamenii aştia în cap? Nu prea multă moderaţie, asta e cert. Cum poţi, de exemplu, să pretinzi că starea civilă a persoanelor (căsătorite) nu este recunoscută în România, când ea este opozabilă erga omnes? Cum să împiedici aplicabilitatea normelor de ordine publică referitoare la obligaţiile dintre soţi sau efectele externe, patrimoniale şi nepatrimoniale, ale căsătoriei? Pe lângă faptul că soluţia legislativă este de sorginte medievală, nu din anul de graţie 2010, în context european etc., etc., aceasta este, ab initio, în contradicţie directă cu normele de drept european (mă refer la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) sau de drept internaţional privat.

Pe de o parte, efectele  în România ale unei căsătorii încheiate în străinătate sunt recunoscute de însuşi NCC (art. 2590 şi urm. NCC), iar capitolul dedicat dreptului internaţional privat conţine reglementări care contrazic făţiş art. 277. Potrivit art. 2593 NCC, regimul matrimonial (atât cel primar, imperativ, cât şi cel secundar, supletiv, sunt determinate de legea străină, care se aplică în România în ciuda art. 277 NCC). Deci valoare juridică nulă pentru alin. 2, 3 ale art. 277 NCC.

Pe de altă parte, art. 277 NCC este o normă cât se poate de „anticurent”. La nivel european o serie de ţări (Belgia, Spania, Portugalia, Olanda, Norvegia, Suedia) recunosc dreptul persoanelor homosexuale de a se căsători iar restul ţărilor  (Franţa, Belgia, Austria, Germania, Cehia, Danemarca etc. etc.) le-au lăsat deschisă soluţia parteneriatului civil. Europa a eliminat astfel de norme din legea civilă, considerate a fi ingerinţă excesivă şi nepermisă a statului sub plapuma şi în viaţa strict intimă şi privată a cetăţeanului, adică exact acolo unde statul nu are ce căuta. România este, bineînţeles, mai cu moţ şi are curajul de a face reglementări în contra vântului, crezând că  nu o se ude pe pantofi.

În final, se pare că statul român caută condamnări la CEDO cu lumânarea, pe banii noştri. Prin decizii recente, jurisprudenţa CEDO a evoluat în aprecierea limitelor recunoscute statului de rezidenţă a a reglementa cum consideră de cuviinţă instituţia matrimonială (art. 12 Convenţie), considerându-se că, de ex., Austria a discriminat nepermis şi a nesocotit dreptul la viaţă intimă şi privată prin refuzul de a celebra un mariaj între două persoane de acelaşi sex (cazul Schalk and Kopf v. Austria/2010).

Cum la data adoptării art. 277 NCC, CEDO deja se pronunţase pe marginea subiectului, apreciem că art. 277 NCC nu trebuia să fie adoptat în forma în care se prezintă. La fel şi NCC în ansamblul său, de altfel.

10 răspunsuri la Noul Cod Civil : Căsătoria. Condiţii de fond.

  1. Paula spune:

    mie imi convine ca „NCC interzice căsătoria numai între rude de sânge, nu şi între aliaţi (rude prin alianţă)”deoarece si eu am o relatie cu fratele viitoarei sotii a unchiului meu si din cate imi dau eu seama,o sa devenim unchi si nepoate prin alianta.(deci 2 frati,fata si baiat cu unchi si nepoata)
    „Vă las pe dvs. să apreciaţi ipocrizia şi/sau lipsa de coerenţă a reglementării, deoarece obligaţia de exogamie este încălcată nu numai în cazul căsătoriilor dintre rude, ci şi între aliaţi.”nu imi pasa de ipocrizia altora,atata timp cat eu voi avea voie din punct de vedere religios si legal sa fiu cu el,si chiar daca nu as avea voie,nu cred ca m-ar baga cineva in inchisoare pt ca iubesc nu?eu imi voi asculta inima!!

  2. ruby79 spune:

    Stimate domn, va cer permisiunea de a folosi si reda partial din articolul dumneavoastra in cadrul unei petitii pentru acceptarea casatoriei intre persoane de acelasi sex.
    Cu multumiri anitcipate,
    Raluca

    • cristipetre spune:

      Aveti acceptul meu neconditionat si integral, cu parerea de rau (chiar) ca este doar o postare pe blog, deci un text prea scurt, în termeni cam colocviali si nestiintifici si neelaborat pâna la capat.

      As aprecia daca m-ati tine la curent cu rezultatul demersului dvs; este regretabil ca, desi avem în Europa o singura Conventie europeana a drepturilor omului si, în UE, o singura Charta a drepturilor fundamentale, dreptul la viata de familie – in sensul de drept de a forma o familie de acelasi sex – are o geometrie variabila, de la stat la stat. Ce Uniune de drept mai este si UE?

      PS: Banuiesc ca sunteti la curent cu decizia CEDO împotriva Austriei si vreti sa atrageti atentia si autoritatilor române.

      Respect,

      Cristian

  3. runcanilie79 spune:

    daca stiti sa cititi in biblie o sa vedeti ca doar intre rudele in linie dreapta este interzis si se considera incest,,deci verii primari se pot casatori ,insa traim in romania asa ca nu se stie daca este sau nu ceva legat :))) eu nu vad dc nu ar fi?

    • oana p spune:

      verii primari se pot casatori „fara probleme” doar civil,religios numai cu dispensa speciala,a sinodului,pentru a nu se crea precedente….

      • cristipetre spune:

        Nu este corect ca verii primari se pot casatori „civil” – art. 274 alin. 1 NCC o interzice fara dubiu : „Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.”

  4. runcanilie79 spune:

    cititi biblia fratilor daca d-zeu a lasat biblia si este intacta atunci eu fac ceva..pe legile din romania :))) este interzis intre veri dar voi vreti sa legiferati casatoriile intre poponari ..:))))))))))

  5. Ghita Bizonu' spune:

    Exogania are ca rol eugenia. Adica imoiedicarea aparitiei unor debili degenarati (otr domniu a se vedea situiatia unior rase canune unde din dorinta de „standard” s-auoperat prea multe incrucisari intre exemplare prea inrudite. Ptr istioria umama a se vvedea cum au decazut acele populayii care au admis „casatoriile sfinte” intre frato ptr a „prezerva” puritatea sangelui”. POiate ua psutrat „puritatea” insa cu pretuol imbecilitatii si degenerescentei fizice )

    Interdictiile catolice in ce proivesc casatriile intre „aliati” sunt pur si simp,u extinderi bauizve a ideii de „:inrudire spirituala” .. si a se vedea f instruictiva lista a Laws regarding incest (wiki) inn care tarile catolice sunt cam cele mai numeroae care permit (nu baga in ouscaire) otr incestul consimtit intre persoane adulte

    Cat despre nerecubosterea de catre legea romanan .. Este interesanta cum vorbim despre „milticulti” si insa suntem impotriba unor legi specifice care sunt , in mod indubitabil, expresia unei culturi . Aasta nu mai este multiculturlaism si ocrectoitidine politica ci doar incultura intoleranta si ignara!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: