Noul Cod Civil : Contractul de societate simplă

Nu pot să mă debarasez de sentimentul de „însăilare pripită”  de dispoziţii legale aiuritoare, care se contrazic între ele, cuprinse în Noul Cod Civil (NCC), iar reglementarea dată de noua lege fundamentală a dreptului privat contractului de societate în general şi contractului de societate civilă, simplă, în particular îmi întăreşte percepţia. Senzaţia că MJ a scos de la naftalină un text interbelic este pe măsură ce citesc NCC tot mai pregnantă.

Revenons a nos moutons: potrivit definiţiei legale (art. 1881 NCC), prin contractul de societate două sau mai multe persoane (s.n.) se obligă să desfăşoare o activitate licită în interes comun, obligându-se la aporturi în natură, bani sau industrie, având dreptul la împărţirea beneficiilor care ar rezulta potrivit aportului sau înţelegerii asociaţilor. Societatea astfel formată poate avea sau nu personalitate juridică, potrivit opţiunii asociaţilor (s.n.).

Definiţia legală a contractului de societate este indiscutabil o repunere pe tapet a teoriilor clasice, vechi şi prăfuite, de la Finţescu citire, cu privire la natura contractualistă a societăţii, deoarece pune accentul pe partea contractuală, de acord de voinţă între două sau mai multe părţi.

Definiţia legală nu este deloc la adăpost de critici. Pe de o parte, nu are în vedere posibilitatea constituirii unei societăţi prin exprimarea voinţei unei singure persoane (de exemplu societatea în răspundere limitată cu asociat unic sau, cum este cazul reglementării existente în Franţa – dar nu numai, a societăţii simplificate pe acţiuni), deci nu are în vedere teoriile instituţionale referitoare la societate. Totodată, definiţia nu este la adăpost din prisma dreptului comunitar (mă refer exemplificativ la Directiva XII nr. 89/667/CEE privind SRL cu asociat unic) care obligă statele să creeze cadrul legal pentru acest tip de societăţi, ori definiţia legală pare să nu îl permită.

În plus, existenţa unei societăţi simple româneşti fără personalitate juridică este în măsură să dezavantajeze acest tip de societate faţă de una franceză, spre exemplu, deoarece cea franceză are personalitate juridică, deci beneficiază printre altele şi de libertatea de stabilire a sediului în România, în baza fostului art. 43, 44 TCE (actualmente art. 49, 50 TFEU), pe când cea românească nu are acelaşi drept în Franţa, din considerentul că nu se bucură de personalitate juridică în ţara de origine, deci prevederile art. 1881 NCC ar cădea sub incidenţa art. 50, alin. 2, lit. c) TFEU, deci ar cam trebui abolite sau reformulate pentru a nu pune piedici libertăţii de stabilire a sediului.

Pe de altă parte, este un non-sens, cu valenţe de non-sens sinistru, prevederea cuprinsă în art. 1896 NCC referitoare la aportul în natură (bunuri) în cazul societăţii simple. Potrivit textului de lege, aportul în natură se realizează prin transferul dreptului de proprietate de al aportantului (către cine?, că societatea nu are personalitate juridică?), urmată de predarea efectivă a bunului (cui?, că societatea tot nu are personalitate juridică?), asociatul aportant fiind răspunzător faţă de societate pentru vărsarea aportului la care s-a obligat, inclusiv pentru evicţiune (art. 1895, 1896 NCC). Nu, nu pot pricepe nici  în ruptul capului cum nişte bunuri din proprietate privată a unui asociat pot deveni res nullius, deoarece societatea nu are personalitate, deci din bunuri cu stăpân devin bunurile nimănui.

Mai remarcăm şi faptul că aportul în industrie (muncă, pricepere sau know-how) poate contraveni Codului muncii (prestarea unei munci în afara unui raport de muncă) şi poate ridica probleme de interpretare a reglementărilor fiscale, nou introduse în Codul Fiscal prin OUG 58/2010, referitoare la activitatea dependentă, deoarece beneficiile societăţii cuvenite asociatului aportant al aportului în natură sunt venituri impozabile şi purtătoare de contribuţii de asigurări sociale şi de sănătate, ceea ce înseamnă că şi societatea simplă va trebui să plătească partea care i se cuvine din respectivele contribuţii (cum? că nu are personalitate juridică deci nu are CIF?), deci aportul în industrie nici nu prea ar fi posibil prin raportare la prevederile de dreptul muncii şi cele fiscale.

Caeterum censeo Basescu esse delendum!

Un răspuns la Noul Cod Civil : Contractul de societate simplă

  1. […] un text juridic nou (cum este NCC în România, text încă neintrat în vigoare), referitoare la contractul de societate sunt concordante cu cele ale doctrinei belgiene care a analizat textul belgian corespunzător, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: