Robertzica si jartelele de pe centura dreptului

19 Iulie 2011

Parchetul de pe langa ICCJ a decis : numaratoarea de voturi cea minunata a modealei de ciorapi si chiloti Robertica nu este infractiune. Deci, atunci cand sunt 80 de deputati in sala, cu probe video care spulbera orice dubiu, sa atesti ca in sala sunt 160, de catre un inalt functionar public, in exercitarea atributiilor de serviciu, cica nu este infractiunea de fals intelectual.

Nici o problema : sa afirmi ca falsul intelectual savarsit de Robertzica si cu Voinescu minus Cotoi, probat dincolo de orice dubiu, nu este infractiune, de catre un procuror in exercitarea atributiilor de serviciu, reprezinta aceeasi infractiune de fals intelectual (retinerea ca adevarata a unei situatii factice aflata in vadita contradictie cu realitatea).

Dar nu ma mir, hot la hot nu isi semneaza rechizitoriul, iar boarfele de pe centura politicii sunt protejate de jartelele de pe centura dreptului.

De aceea, Băsescu trebuie să-şi dea demisia!

Anunțuri

Românie, păzea că vin!

14 Iulie 2011

Da, mă sui în maşină şi o calc cu destinaţia : Lendovciois. Frunză. Pedelic, curvern, Bok, Băşină-Vodă. Mioriţa. Jeg. Forme fără fond. Câini maidanezi. Criză de toate felurile (criză economică, criză morală, criză a valorilor, criză de fiere, criză de idei) peste tot. Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul. Sărăcie şi lipsă de perspective.

România.


Drept penal belgian : infracţiunea de blocare a traficului (art. 406 C.pen. belgian)

9 Iulie 2011

Este de o banalitate ucigătoare să afirmi că autoturismul nu este altceva decât o cutie de rezonanţă a personalităţii, toanelor, politeţii, gradului de atenţie şi concentrare, oboselii sau alcoolemiei celui aflat la volan. O cutie mare de rezonanţă, din fier, cântărind în majoritatea cazurilor peste o tonă, care, atunci când este în mişcare, are o energie cinetică şi inerţie ucigaşe pentru fiinţa umană, deci al naibii de periculoasă.

De fiecare dată, imediat ce am depăşit frontiera de stat a Belgiei, m-am mirat de liniştirea imediată şi totală a traficului, care curge fluent şi domol de adormi. Nu mai există excesele de viteză (destul de responsabile, de altfel, dar totuşi parcă excesive) specifice Germaniei, unde, în principiu, nu există limită de viteză pe autostrăzi şi viteza de 130 km/h este o viteză recomandată. La fel, în Belgia nu întâlneşti depăşirile demente, cu „tăiat de faţă”, atât de specifice Italiei sau schimbările de pe o bandă pe alta cum vezi aşa des în Franţa, de exemplu.

Ce îi face speciali pe belgieni de sunt aşa de cuminţei în trafic? O psihologie aparte a poporului în cauză? Greu de crezut, că sunt aşa de heterogeni ca naţie (amestec de flamanzi şi valoni şi germanofoni şi picarzi) că e greu să vorbim de uniformitate naţională. E clar, deci că este vorba despre un element, care ţinea în mod clar de puterea centrală, federală, deoarece se regăsea în întreg regatul. Răspunsul l-am aflat studiind dreptul penal belgian : este vorba de incriminarea infracţiunii de blocare a traficului (entrave de la circulation/belemmering van het verkeer) în art. 406 C. pen. belgian şi, mai ales, de măsurile luate pentru aplicarea respectivei prevederi legale

Surprinzător (şi nu prea, prin raportare la platitudinea introductivă), în Codul penal belgian, printre infracţiunile contra persoanei (omor, loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, etc.) se găseşte, paradoxal, şi infracţiunea de blocare a traficului. Ce legătură are persoana cu traficul? Păi are, deoarece oamenii fac traficul iar pericolele si accidentele de trafic îi vizează pe oameni în primul rând, deci valoarea fundamentală este tot persoana umană. 

În cazul de speţă (art. 406 CPB), valoarea socială generică (de grup) este persoana, iar valoarea socială specifică este reprezentată de fluenţa şi siguranţa traficului rutier, feroviar, fluvial sau maritim, fiind protejate totodată, prin ricoşeul  importanţei vieţii umane, şi căile rutiere, feroviare, lucrările de geniu civil care le susţin şi care fac posibil respectivul trafic, în materialitatea lor.

Elementul material al laturii obiective, pentru infracţiunea în formă-tip, este alternativ, fiind reprezentat, în prima variantă (mai puţin interesantă), de orice acţiune care constituie un atentat la căile de transport (rutiere, feroviare, fluviale, maritime), la lucrările de geniu civil sau materialul rulant (deci infracţiune de rezultat, dacă atentatul reuşeşte şi de pericol dacă nu, fiind infracţiune cu obiect material – şoseaua sau calea ferată sau canalele navigabile).

Elementul material al celei de-a doua variante (mult mai interesantă ca şi concept) a infracţiunii de blocare a traficului (în forma tip) este reprezentat de orice folosire, cu rea-voinţă, a mijloacelor de transport astfel încât să provoace accidente sau să pună în pericol traficul. Este rolul jurisprudenţei care a explicat ce se înţelege prin folosirea mijloacelor de transport de o manieră care să provoace accidente sau să pună în pericol traficul rutier : fapta de a conduce în zig-zag, de depăşire pe linia continuă sau cu maşini pe contrasens, de depăşire cu intrare bruscă înaintea maşinii depăşite („en queue de poisson”, în franceză sau cu „tăiatul feţei” în română), frânările intempestive, orbirea cu farurile, oprirea maşinii în mijlocul drumului la intrarea în curbă (adică blocarea drumului cu blocarea vizibilităţii). În toate aceste cazuri, dacă este dovedită reaua intenţie a autorului manevrei (latura subiectivă a infracţiunii, cerinţa legală a unei intenţii calificate – autorul trebuie să acţioneze „méchantement”, „kwaadwillig”), fapta reprezintă o infracţiune din categoria crimelor, fiind pedepsită cu închisoare de la cinci la zece ani. Pentru o infracţiune formală, de pericol, pedeapsa este deosebit de aspră, iar asta probabil că explică de ce instructorii auto acordă maximă atenţie depăşirilor, de exemplu, care în Belgia sunt caracteristic lungi şi niciodată nu sunt executate „en queue de poisson”.

Buun, mare jmekerie, veţi zice, ce, parcă noi, la Romanelica, n-avem legi? Noi nu avem Cod penal sau Cod rutier? Ba avem, drăguţilor, noi cu aplicatul stăm mai prost. Iar aplicarea legii se face nu numai la nivelul lui Garcea de la intersecţie, ci de la nivel guvernamental (ministerul de interne şi de justiţie) în jos. Probabil şi în Belgia art. 406 C.p. ar fi rămas literă de lege moartă sau mai niciodată aplicată în practică, numai că în realitate este astfel.

Agenţii de Poliţie au primit diferite instrucţiuni (circulare sau directive ale Ministerului de Justiţie, un fel de „soft-law”) care de fapt nu crează drept ci coordonează eficienţa aplicării dreptului existent şi a activităţii agenţilor care impun legea. Ele sunt un fel de explicitări ale Codului penal sau rutier (fără a fi interpretări autentice), care eficientizează la maximum acţiunea statului contra contravenţiilor şi infracţiunilor, de o aşa manieră că marea majoritate sunt şi descoperite şi sancţionate). De exemplu, o circulară a MJ privind agresivitatea la volan este un instrument de lucru util pentru poliţistul care constată „bravade” în trafic, săvârşite de tot felul de „capete înfierbântate” (documentul în FR aici şi în NL aici). În plus, respectivele directive şi circulare evaluează periodic eficienţa şi eficacitatea aplicării lor şi, deci, a legilor (şi a combaterii fenomenului contravenţional şi criminal), măsurile adoptate fiind modificate sau suplimentate dacă măsurile iniţiale nu îşi ating scopul.

Apoi, deoarece procurorii sunt imparţiali şi judecătorii sunt independenţi, deci o circulară sau directivă a MJ le-ar pica prost şi ar sări ca arşi ţipând despre amestecul executivului în justiţie, membrii Consiliului Superior al Justiţiei (CSM-ul lor) au elaborat, colegial, prin colegiile Procurorilor Generali şi Colegiile de judecători, directive „colegiale”, fără valoare normativă ci doar orientativă, de explicitare conceptuală a diferenţelor dintre diferitele contravenţii administrative, contravenţii penale (ei au şi de-astea), crime şi delicte penale, modus procedendi etc., astfel încât să se asigure coerenţa şi previzibilitatea aplicării legii de către magistraţi „prompt, adecvat şi proporţional cu gravitatea ofensei„.

În final, vă las pe dvs. să cugetaţi de câte ori v-a tăiat faţa vreun teribilist decervelat, câte depăşiri pe linia continuă sau depăşiri când sunt maşini pe contrasens aţi văzut, câte orbiri cu farurile aţi suferit etc., etc. Legi avem şi noi, numai că cei puşi să le aplice (şi aici iarăşi nu mă refer la poliţistul de la colţ) nu urmăresc explicarea lor, aplicarea lor şi respectarea lor coerentă şi, mai ales, nu crează o buclă de „feed-back” pentru verificarea eficienţei lor. De aceea, în cele mai multe situaţii, legea în Romanelica rămâne literă moartă. Iar în mai rarele cazuri când se aplică legea, aplicarea ei se face pompieristic, inconstant, confuz şi/sau contradictoriu, discriminator sau aberant.

PS : Dacă ajungeţi cu maşina prin Belgia, nu cumva să executaţi depăşiri scurte, „en queue de poisson” sau să daţi flash-uri cu farurile vreunuia din faţă, că dacă ăluia i se pupăzează (şi dovedeşte) că aţi fost „méchant/kwaadwillig/cocălar” şi l-aţi pus în pericol, riscaţi să vedeţi puşcăria de pe dinăuntru, aşa, de la cinci la zece ani.


Binecuvântata linişte

3 Iulie 2011

Ştiu, am lipsit o săptămână. Da, am fost un pic prin Franţa (la Chamouille şi Reims) să văd cu ochii mei cum se face turism fără frunzuliţe verzi. Se face turism fără frunze verzi, dar cu investiţii în infrastructură, ceva de speriat. Am văzut, pe lângă parcul de distracţii de la Chamouille care îţi ţine plozii ocupaţi şi fericiţi spre relaxarea părinţilor, şi ceva care m-a uimit din cale afară : am întâlnit şi francezi politicoşi !!! (Francezii din turism şi servicii – sau francezii în general, cam aroganţi ca naţie – au cam aceeaşi atitudine faţă de clienţi, întocmai ca şi vânzătoarele acre de alimentară din România, care îţi lasă veşnic senzaţia că le deranjezi cu vânzarea pe care vrei să le-o faci). Trebuie să zic că numărul francezilor politicoşi era totuşi inferior celui al nesimţiţilor, dar parcă se zărea un pic de speranţă pentru poporul Hexagonului.

În cele cinci zile de minivacanţă, nu am avut internet. În ciuda sevrajului, dorinţei de a-mi cumpăra accesul la internet (plătit), am rezistat eroic şi am redescoperit că există viaţă (chiar multă) şi dincolo de internet, de mail, de Feisbuci şi tuităr. Linişte, multă linişte. Pace, multă pace. Mda, internetul este cam ca telefonul mobil, mai mult te stresează decât să îţi fie un instrument util.

Liniştea celor câteva zile fără internet mi-a evocat o altă linişte, de care voiam să scriu : tăcerea oranjgutanilor şi a postacilor portocacalii, timp de aproape două zile, după ce idolul lor a dat cu mucii-n fasole cu declaraţiile despre Antonescu şi Regele Mihai. Au fost derutaţi, zăpăciţi, uluiţi de enormitatea mârlăniei pe care nu o puteau apăra. Pur şi simplu debusolaţi de colosalul de neapărat a gafei băşidenţiale. În acele două zile, pe fondul derutei acoperiţilor care fac lobby băşidentului în online, s-a auzit România adevărată, cea  care se revoltă şi protestează faţă de abuzul dementului. Şi am înţeles că vocea românilor, a României în general, faţă de băşident, este foarte critică, doar că este înăbuşită de corul acesta de aplaudaci foarte vocali şi activi, aceste oi care scandează „Patru picioare bine, două picioare rău„, aceşti Squeeler care guiţă osanale râgâiturilor dementului. Cât de bine a fost cât timp a fost linişte …

Dar liniştea nu a durat mult. De peste ocean (cred eu, cu oareşce temei) au venit indicaţiile de regie despre ieşirea din impasul aplaudacilor şi al acoperiţilor din presă şi din online : prezentarea a jumătăţi de adevăr, scoase din context pentru a servi drept pretext (exemplul cu decorarea MS Mihai I de către Stalin este relevant, că doar românii sunt uşor de fraierit). Da, băieţii şi-au revenit din derută, au fabricat din nou nişte sofisme cu care să prostească pe proşti, iar corul oilor din Ferma Animalelor, care behăie asurzitor, de nu se mai aude nimic din cauza lor, a repornit.

Binecuvântata linişte se terminase. Armistiţiul se încheiase. Băsescu, gaşca şi serviciile reîncepuseră ostilităţile şi războiul mediatic cu propriul popor, pe care îl vor prost, prostit, îndoctrinat, îndobitocit.

Băşidenţia ta, lada de gunoi a istoriei te aşteaptă. Când vei pierde puterea (şi o vei pierde, că nimeni nu este veşnic), corul de tămâietori va dispărea şi atunci se va auzi vocea românilor care te va acoperi, pe vecie, cu „Huoooo”, fluierături, blesteme. Poţi să falsifici prezentul, poţi să prosteşti contemporaneitatea, dar nu vei păcăli cu hăhăielile tale Istoria. Istoria (cu majusculă) vă va pune, pe tine şi pe Lenuţa Udrea, la locul pe care îl meritaţi : la gunoi, lângă Ceaşcă şi Lenuţa lui, lângă Carol al II-lea şi Lenuţa lui, să vă ţineţi companie, dement cu dement şi boarfă cu boarfă.