Le colloque singulier – o traditie constitutionala uitata sau ignorata?

4 aprilie 2018

Mno, dragii mosului, dupa cum stiti deja, prima constitutie romaneasca demna de acest nume este cea de la 1866, la fondarea statului român modern sub Carol I. Acum stim ca nu Carol I a fost alegerea dintâi de domn strain, ci Filip ducele de Flandra, fratele cadet al lui Leopold I al Belgiei. Belgia (formata, esentialmente, din doua provincii istorice distincte, Flandra si Valonia) se asemana cu cele doua principate române (Moldova si tara Româneasca). Belgia servea drept ‘marca’ între Germania si Franta, România moderna urma sa serveasca drept marca, zona-tampon între imperiul rus si cel otoman. Motiv pentru care Bratienii si Kogalniceanu au decis ca Belgia este statul european cel mai asemanator cu situatia Principatelor, au copiat si adoptat prin copy-paste 100% constitutia Belgiei (cea mai avansata din Europa, la acea vreme) si au propus fratelui regelui Belgiei sa domneasca la noi, în conditii geo-politice asemanatoare fratâne-su, conditiile legal-constitutionale fiind 100% identice. Numai ca onorata casa domnitoare de Saxa-Coburg a declinat onoarea de a ne oferi suverani, motiv pentru care cu greu s-a renegociat cu Napoleon al III-lea un alt candidat pentru functia de suveran, tot dintr-o tara lipita din bucati (Germania), în persoana lui Carol I din casa de Hohenzollern.

De aceea, traditiile constitutionale belgiene au fasonat, modelat, s-au imprimat definitiv pe raporturile constitutionale române. Potrivit unei reguli cutumiare, nescrisa dar mereu respectata, discutia dintre suveran, pe de o parte, si primul-ministru sau sefii partidelor politice, de de alta parte (asa numitul ‘colloque singulier’), beneficia de confidentialitate speciala, derivata din inviolabilitatea regelui.  Ce se discuta la consultari cu regele, în tête-a-tête, trebuia sa ramâna confidential si nu trebuia, nici în ruptul capului, varsat în presa sau divulgat în orice ferm, altminteri risca sa aduca atingere prestigiului Coroanei si sefului statului.

Remarc acum însa, la consultarile Cotroceniului cu partidele sau cu guvernul, o lipsa de discretie înfioratoare cu privire la discutia între patru ochi cu seful statului. O prima cauza este faptul ca presedintele este (si, mai ales, ramâne) om politic. O a doua cauza este reprezentata si de faptul ca, de multe ori, indiscretiile sunt pornite de chiar seful statului (cum era frecvent cazul în mandatele Basescu sau recentul incident al lui Iohannis cu Dancila/Vasilescu).

Legat de ultimul caz, sa reluam evenimentele: Iohannis invita primul ministru la consultari la Cotroceni (dar se pare ca de fapt erau urecheli, nu consultari, deoarece comunicatul de presa ratoit parea a fi deja redactat, judecând dupa timpul scurt de la întrevedere pâna la publicare). Primul-ministru vine si nu singur, ci însotit de ministru Muncii, Olguta Vasilescu. Întrevederea are loc, explicatiile date de Dancila/Vasilescu par sa fie acceptate de presedinte si apoi, surpriza!, comunicatul prezidential prin care sunt mustruluite Dancila si Vasilescu. Ceva mai discret dar totusi suparator de clar, primul ministru sugereaza ca s-ar fi discutat altceva la Cotroceni si, prin cererea de publicare a stenogramei întâlnirii,  solicita formal eliberarea de cerinta de discretie a colocviului constitutional cu seful statului. Olguta Vasilescu, chivuta cum o stim, se duce la Antena 3 (unde altundeva?) si, în direct, îsi pune poalele în cap, live.

Va las pe voi sa decideti (1) cine a gresit mai sus si unde si, mai ales, (2) sa apreciati daca într-o tara cu presedinte ales (nu cu rege) ar fi benefica (sau nu) o regula a secretului consultarilor constitutionale cu seful statului. Parerea mea cred ca o banuiti.

 

Reclame

Nefertiti, you’re out of time!

4 aprilie 2018

Baby, you’re out of time

De ceva timp am o senzatie de déjà-vu: când vad nerusinarea cu care procurorul sef al DNA ramâne pe functie, parca retraiesc momentul 2012, atunci când Baselu’ a fost spulberat de vot, transformat în cadavru politic, dar l-au tinut unii în geam. La fel si Ciorduta Laurea, are credibilitatea ferfenita, este la podea si nu se mai ridica de-acolo. Si, cu toate astea, unii (tot aia) se încapatâneaza sa o tina în geam, moroi, moarta si neîngropata. Sistemul nu poate arata slabiciune, desi putrefactia si descompunerea pestilentiala a soclului Zeitei sunt vizibile si miroase a hoit de la sapte poste.

Pentru mine, constientizarea ca asa o mare personulitate a cazut de pe soclul de Zeita vie, careia i se ridicau osanalele alea gretoase, de Nefertiti întruchipata si a devenit o râma ignobila (la care nici nu merita sa te uiti) constituie o experienta eliberatoare. Nu mai merita sa ma enervez pentru o râma, pentru un limbric. Râma poate avea doctorat plagiat, poate fi procuror sef DNA, dar ramâne o râma, un vierme, un limbric.

La fel a fost si cu Baselu’: dupa referendumul din 2012, nu mai conta. Putea sa scoata panglici pe gura si flacari pe fund, nimeni nu mai dadea doi bani pe el, credibilitatea lui politica era zero. Codruta si-a jucat credibilitatea, imaginea ei de Justitiara despletita si a piedut jalnic: a iesit din joc plagiatoare certificata, mitomana dovedita, o trista colaboratoare (sau cooperatoare?) a Securitatii de rit nou, cu vizibila dubla comanda. Nu va mai putea grai nimic vreodata, asteptându-se ca cineva sa o si creada. Zero, zilch, nulla, nada. E moarta, doar ca neîngropata.

Cred ca o sa-si termine mandatul fix ca Basescu, proptita în ciuda naturii în functie, tinuta în geamul DNA fix ca în bancul cu Alinuta. O sa cam puta, o sa faca atmosfera greu suportabila … dar daca asta e ordinul pe unitate … se executa, nu se discuta!


„Kovesi, despre protocolul DNA-SRI: Ofițerii Serviciului au făcut doar activități tehnice, nu administrau probe, nu audiau martori, nu făceau nici un fel de activități în dosarul penal „

3 aprilie 2018

Rule of communication n° 1 in politics: Do not believe anything until it has been officially denied!

Dottoressa Savantissima Massima neaga, din nou, evidenta. Este la fel de credibila ca si Victor Ponta (si el fost procuror, coleg întru doctorate plagiate), pentru ca lumea îsi aduce aminte vehementa cu care nega, acum ceva timp, însasi existenta acestui protocol ilegal.

Acum, ca respectivul protocol (care cica nici nu exista) a fost declasificat si publicat purtând semnatura olografa a ilustrisimei dottoresse, propunem ca dnei Laura Codruta sa i se decerneze, eventual de catre ambasada Suediei sau cea a Statelor Unite împreuna, distinctia ultima de MAGNUS COPROFAGUS MAGISTER, CUM POLONICUM STERCOBILINOVORUS, cum laudae!

Vivat cacademia!

Later edit: aflaram astazi, slobozita fix din cavitatea bucala a Dottoressei Massime, precizarea terminologica uluitoare, cum ca de fapt ‘colaborare’ nu înseamna ‘cooperare’ si ca ‘echipe comune’ nu sunt ‘echipe mixte’. Nu stiu de ce, dar am senzatia de alba-neagra : asta are, asta n-are, asta e cooperare, asta nu-i colaborare!