Despre demiterea lui Lăzăroiu şi laşitatea lui Bălălău

Trebuie să mărturisesc că am aşteptat să citesc cu ochişorii mei, în Monitorul Oficial (iote aici MO 0299[1]), negru pe alb, despre demiterea lui Lăzăroiu.

Pe de o parte, nu pot să spun că urlu cu lacrimi de sânge de durere pentru demiterea lui, personajul mi se părea odios din cauza slujului abject la Băsescu, executat întocmai şi la timp (ca atunci când a susţinut, la summitul OSCE, că Băsescu nu dormea, ci doar că se concentra cu ochii închişi la ce se vorbeşte, în condiţiile în care Bălălău a sforăit câteva minute bune). Deci mă bucur că a luat-o pe coajă, cum merită cu asupra de măsură orice mâncător de stercobilină cu polonicul. Pe de altă parte, mă întreb de ce a fost demis … şi cred că încep să întrevăd răspunsul, mai ales ca Blogary, blogul la care scria Lăzăroiu încă este perplex de uimire. Ce este evident, prin raportare la plecările lui Pleşu, Weber sau A. Săftoiu, de ex., este că decretul de eliberare din funcţie a fost precedat de comunicatul Administraţiei Preşedinţiale şi este anterior datei efective la care produce efecte, ca să fie clar pentru toată lumea că nu este vorba de acordul părţilor ci Lăzăroiu a fost dat afară ca o măsea stricată.

Lăzăroiu nu a vorbit niciodată decât cu voie de la stăpânire, nu a expediat către presă nici o goangă sau nici o intoxicare dacă respectiva manevră de intoxicare sau petardă nu era aprobată de Băsescu, că doar nu era de capul lui.

 

De exemplu, Băsescu a încercat de curând, în prima jumătate a lunii martie 2011, să negocieze numirea, dintre beneriştii reputaţi, a unui nou prim-ministru „tehnocrat”, dar BNR a declinat oferta de a scoate din focul dezastrului castanele prostiilor curvernului Udrea-Boc. Pe rând, Isărescu şi, la consemnul acestuia, tot eşalonul I din BNR, până şi Croitoraşul cel viteaz, au zis lui Băsescu „Marş că ai purici” şi „Plimbă ursul în altă parte„. De aceea, după ce două săptămâni Băsescu în zadar făcuse naveta Cotroceni-Doamnei, încercând  fără succes să peţească pe post de prim-ministru un ginerică benerist, nou şi gigea, care să ia drept fată mare curvernul Udrea, am asistat, drept represalii, la un atac furibund al lui Lăzăroiu la adresa BNR (iote, aici, de pe Blogary sau de pe Hotnews). Deşi am înţeles metatextul comunicării, pe mine m-a scandalizat tupeul cu care este luată de guler şi ameninţată explicit BNR, o ilegalitate strigătoare la cer (fiind o agresiune nepermisă la adresa statului şi independenţei BNR). M-am mirat de lipsa de reacţie a BNR la această mârlanie băsesciană realizată prin intermediul vuvuzelei Lăzăroiu, dar se pare că Isărescu a preferat o ignorare, dând un „low profile”  problemei, ca şi când nu ar fi existat, aspect care a subliniat explicit că pe el îl doare la cureaua de la ceas de răţoielile de matol ale lui Bălălău.

Mai nou, adică în urmă cu câteva zile (25 aprilie 2011), după ce curvernul a pierdut majoritatea în Senat, Lăzăroiu s-a făcut din nou potavocea sau vuvuzela râgâitului mahmur al lui Bălălău, proferând contra uninominalului care ar încuraja migraţia politică, dar şi la adresa UDMR care nu ar cam fi partid politic în sensul legal al cuvântului (al legii partidelor politice) ci o asociaţie oarecare, de drept comun, a maghiarilor (după cum şi numele o spune) tolerată în politică, ameninţând voalat dar explicit UDMR cu contestarea în instanţă a legalităţii funcţionării sale ca partid politic. Numai că UDMR ştie că are puterea de a buşi Guvernul, de a inversa majoritatea de la CCR, de a sparge coaliţia actuală care ar crea în mod cert premisele suspendării preşedintelui, deci Băsescu ar pierde totul. Maghiarii nu au tolerat şantajul cu contestarea în instanţă (care durează), promiţând că pică guvernul (azi) şi suspendă Bălălăul (mâine). Şah mat. 

Laş ca de obicei, Băsescu a dat, formal, vina pe Lăzăroiu, afirmând că acesta a vorbit de capul lui, fără girul Preşedinţiei. Udemeriştii au zâmbit scârbiţi şi au cerut, la fel de formal, demiterea lui Lăzăroiu, ca să se înţeleagă clar, fără dubiu, că la acest joc de poker de-a puterea, cu blufări din ambele părţi, ei au avut cărţi mai bune şi au câştigat levata. Se pare că Băsescu va pierde jocul în final (trădarea lui Bălălău de către UDMR o apreciez ca eveniment cert, la prima schimbare de conjunctură). Urmează să vedem.

De aceea, Bok şi Băsescu trebuie să-şi dea demisia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: