Manipularea prin idei primite de-a gata sau INCEPTION

Săptămâna trecută citeam în Wall Street Journal, oficina de propagandă pro-americană, ediţia pentru Europa, despre „efectul de domino” pe care instabilitatea din Tunisia (pe atunci subiectul făcea cap de afiş) le va genera asupra întregii lumi arabe cu deficit democratic (sau cu exces autocratic). Ciudată premoniţie, m-am mirat eu. Pe de o parte, nici un motiv din lume nu te făcea să întrevezi, acum 10 zile, ce se întâmplă azi în Egipt. Pe de altă parte, WSJ este un ziar declarat financiar, deci ce să caute analize şi previziuni de politică externă pe acolo ???

Răspunsul era evident : oamenii făceau incalculare de idei, adică INCEPTION (rezistenţa unei persoane şi simţul analitic către o anumită idee, concept etc. se reduc semnificativ după incalcularea unei idei „de-a gata”, întâi în spaţii periferice, apoi tot mai aproape de centrul preocupărilor persoanei vizate de demersul manipulator). Implicarea serviciilor secrete americane în destabilizarea statelor arabe,  care vor cădea unul după altul, are nevoie de justificări şi atenuări ale simţului critic din mintea receptorului : întâi apare ştirea, periferic, unde nu te aştepţi, apoi aceeaşi idee de domino se vântură de un analist la TV, apoi este preluată pe post de mantră şi rostită de 20 ori pe zi la TV, în toate buletinele de ştiri sau în toate ziarele, până devine copleşitor de ubicuitară şi este greu să îi opui rezistenţă ideii respective (a propos, v-aţi gândit de câte ori s-a repetat „revoluţie de iasomie” şi cât de greu ar fi pentru cineva să mai afirme azi că nu de „iasomie” este vorba ci „revoluţie de şofran” sau „revoluţie de fistic” ?).

Wall Street Journal, ediţia pentru Europa, este un exemplu de artă a manipulării pro-americane şi antieuropene, în primul rând prin exagerarea dificultăţilor zonei euro (dificultăţi create de nimeni altcineva decât de băieţii de pe Wall Street) cât şi prin minimizarea căderii economice a SUA (care işi vede singură sfârşitul dominaţiei economice mondiale şi a dolarizării economiei mondiale). Am ajuns să cred că WSJ este sau ar trebui  să fie pentru europeni ceea ce este Hotnews sau EvZ pentru români, adică oficine de propagandă, care prezintă adevărul de o manieră „insolită sau sui generis„, optica sa fiind „periferică realităţii factuale” iar relatarea „influenţată de un partizanat justificabil de optica abordării subiectului” sau cum veţi vrea dvs. să denumiţi, eufemistic, nişte minciuni gogonate. O viziune mai corectă, cred eu, dar şi amuzantă, despre America în coperta „The Economist”, pentru amuzamentul dvs. mai jos pusă (cele mai tari mi se par statele Brokelahoma, Wymoaning, I.O.U.wa, Debtaware, South Debtquota, Missery sau Taxes).

Ultima manipulare de presă românească (mai corect, ultima era când m-am apucat eu de scris) este dusă pe acelaşi procedeu şi un pic mai străvezie (deh, amatorism mioritic), pe tema noului acord cu FMI (cautionary agreement). S-a început uşor, cu joc de gleznă, prin prezentarea unei necesităţi noi care justifică intenţia politică a lui Băsescu, de a se împrumuta cu şi mai mulţi bani de la FMI, prin septembrie 2010. Lumea a dat cu huideo!, pentru că s-a înţeles imediat că noii bani, contractaţi în 2011 vor fi traşi în 2012, adică exact în campania electorală pentru pomeni care să le asigure realegerea, pe bază de bani împrumutaţi Boc va avea tupeul să iasă şi să zică „vedeţi ce bine o duceţi, politica noastră de reformă şi anticriză a dat roade„.

Lucrurile păreau că s-au liniştit, că Băselul a renunţat la a mai îndatora naţiunea. Ete, canci! La mijlocul lui ianuarie 2011 este aruncată, discret, ştirea că va veni o misiune FMI în România să verifice derularea actualului acord şi, aşa, menţionat în treacăt, să iniţieze negocierile pe un alt acord. Nimic precis, că iar le sărea presa în cap, dar ideea unui alt acord deja a apărut, a fost incalculată, periferic şi aparent benign. Apoi lucrurile se precipită, în spirală, J. Franks de la FMI se referă la problemele economiei româneşti, printre care se numără, aţi ghicit, productivitatea muncii, într-un context care nu se referă deloc un nou acord cu FMI, tot de presa portocalie (RL).

Pe 27 ianuarie 2011, Mediafax cita pe acelaşi Frank, potrivit căruia problema României ar fi incapacitatea de absorbţie a fondurilor comunitare, afirmând SUBLINIAT că nu au început discuţiile cu Guvernul pentru un nou acord (uff, lumea a respirat uşurată, dormim liniştiţi, FMI veghează).

Azi, Hotnews prezintă „Exclusiv” că „Urmatorul acord cu FMI se va axa pe flexibilizarea pietei muncii.  Codul Muncii ar putea include o prevedere prin care angajatorul sa poata face disponibilizari din ratiuni de eficienta„, deci acordul se semnează, iată ce cer cei de la FMI. Informaţia nu este verificabilă, este dată pe „surse apropiate negocierilor dintre FMI şi partea română” . Articolul aparţine veteranului, de pe acum, deontolog şi economist Dan Popa, el este cel care ne oferă ştirea (mă rog, dacă se poate numi ştire vânturarea către public a unei beşini pe „surse apropiate”, o găsiţi aici.) Informaţia însă închide ciclul informaţiilor preliminare abil ţesute, în curând vom observa o creştere uluitoare, asurzitoare, a mesajelor care susţin că FMI ne-a impus modificarea Codului muncii, punem pariu?

Concret, propunerea de modificare a Codului Muncii nu mai este, chipurile, proiectul politic al Guvernului (cred că s-au kkt pe ei de frică după incidentul Mioveni, cazul Nicolescu confirmă asta cu vârf şi îndesat), ci a devenit, peste noapte, condiţionalitate FMI. Este convenabil să fie prezentată astfel, deoarece, pe de o parte, negocierile cu Fondul, cine propune şi cine cere, nu sunt niciodată făcute publice, deci despre conţinutul lor se poate scrie şi vorbi orice, nimeni nu ne poate dovedi că nu este aşa din moment ce negocierile şi acordul sunt secrete iar, pe de altă parte Guvernul va putea transfera în cârca FMI răspunderea pentru chestiile pe care îi este frică să şi le asume făţiş (sună cunoscut, aaa, da, desigur, Băsescu şi Boc au mai pus placa asta cu „angajamentele asumate de România faţă de FMI”).

Io personal, cred că „sursele alea apropiate de negocieri” nu sunt reprezentate de nimeni altcineva decât de marele profesor de drept constituţional Boc Emil, iar dovada este conferită de folosirea retorică în discurs a dreptului de proprietate (discurs specific de jurist). Totodată, juristul ăla este şi prost, pentru că afirmă că dreptul de proprietate nu ar fi suficient garantat de Constituţie (idiotul nu cunoaşte diferenţa dintre „ocrotit”, cum era în art. 41, Constituţia din 1991 şi „garantat” din art. 44 din Constituţia din 2003), deci, fiind jurist şi fiind jurist prost, care vorbeşte de drepturi constituţionale pe care nu le cunoaşte, fiind şi aproape de negocieri – nu este altul decât Boc, cel poreclit în batjocură profesor de drept constituţional şi prim-ministru.

Concluzia mea este că maşinăria de propagandă a ciumei portocalii funcţionează cu o exactitate mecanică de ceas elveţian, pleacă de la lucruri mici, neutre pe care le amplifică şi te prinde în tăvălugul mediatic pentru a te duce până la poziţia de a nu opune nici o rezistenţă la idei primite de-a gata (ideilor pritocite de ei).

Asta este concluzia mea, pe dvs. vă rog să gândiţi, vă rog să fiţi critici şi să trageţi propria dvs. concluzie.

PS : INCEPTION e un film relativ mediocru, dar merită văzut, dacă nu aţi avut prilejul (părerea mea).

Caeterum autem censeo Basescu esse delendum!

2 răspunsuri la Manipularea prin idei primite de-a gata sau INCEPTION

  1. Nicu spune:

    Stimate domn,
    Ca lider sindical SLFP-VSOA justitie am realizat de la inceputul discutiilor tendintele latino-americane de negociere vis à vis de noul cod al muncii si contractul colectiv de munca!Ce nu am inteles este modul in care marile centrale sindicale au abordat si negociat pentru membrii lor.Ca sa ajungi sa adopti anumite masuri pe care nici macar patronatele nu le-au cerut numai de dragul unor ambitii de capitalim salbatic trebuie sa fi plecat rau fata de realitate!Problema este ca in ultimii 6-7 ani nu mai exista dialog sau negocieri sociale!Nu mai exista parteneri sociali si sau inventat tot felul de patronate si sindicate care apara „politica de partid si de stat”.Intr-o perioada asa de grea tocmai sindicatele au dat cu sutul in fund propriilor membrii si si-au pierdut inca o data credibilitatea.Lupta sindicala e grea si plina de neprevazut insa stau si ma gindesc daca cineva in Romania mai are un pic de idealism si motivatia sa lupte pentru drepturile altora fara dorinta de afirmare proprie si de imbogatire.Tot ce am invatat in toti acesti ani este faptul ca mai devreme sau mai tirziu indiferent de interesele politice sau patronale centralele sindicale trebuie sa visleasca in aceeasi directie:creearea premiselor de crestere a bunastarii si imbunatatirea conditiilor de munca.Asta este principalul obiectiv al miscarii sindicale.Ca o centrala sindicala are afinitati sau simpatii politice e cu totul altceva atit timp cit nu sint mixate in cadrul negocierilor si cit nu se oglindesc inn acordurile sociale incheiate.Ma rog ar fi foarte mult de discutat pe aceasta tema.sperind sa nu va fi plictisit cu raspunsul meu inchei
    Nicu Geamanu

  2. […] anti-orice nu este pro-american precum şi cu faptul că, după mine, Wall Street Journal face incalculare de idei primite de-a gata, adică INCEPTION, reţetă patentată de Unchiul Sam. Când zic asta, îmi amintesc că revolta […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: