Zburdălnicii ale DNA : Călin Popescu Tăriceanu și favorizarea infractorilor Truică, Anagramă de România et co.

25 Mai 2016

În primul rând, Călin Popescu Tăriceanu este un politician. Orice politician minte. Călin Popescu Tăriceanu este un politician de top (doar este ditamai președintele Senatului și fost prim ministru) deci minte strălucit.

În acest context, comunicatul DNA de ieri, privind începerea urmăririi penale a lui Călin Popescu Tăriceanu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu este deloc surprinzător, deoarece Călin Popescu Tăriceanu a ajuns la performanța de a minți senin și cu maxim aplomb, cam la fel ca și Băsescu sau Ponta.

Partea din comunicatul DNA referitoare la cercetarea lui CPT pentru favorizarea infractorului merită o analiză atentă. Călin Popescu Tăriceanu a fost chemat la DNA să declare ce știe despre grupul infracțional Truică – Pulică de România – Silberstein etc. Lui Călin Popescu Tăriceanu i s-au dat deci două opțiuni:

  • declară tot ce știe despre grup, deci se autoincriminează fie ca părtaș/complice la constituirea grupului infracțional, fie pentru omisiunea denunțării grupului infracțional de care avea cunoștință;
  • nu declară tot ce știe, deci se autoincriminează pentru mărturie mincinoasă și/sau favorizarea infractorului (ceea ce s-a și produs).

Punerea sub acuzare de către DNA e cusută cu ață albă, deoarece

  • nimeni nu poate fi obligat să dea declarații autoincriminatoare,
  • are ca subiect pe cel mai vocal opozant al spectacolului de infotainment marca DNA (eu aș aprecia mai multe condamnări, decât multe trimiteri în judecată cu tam-tam urmate de achitare pe lipsă de probe, cum au fost cazuri recente),
  • există dubii semnificative că CPT ar fi urmărit sa îngreuneze sau sa zădărnicească urmărirea penală sau chiar ar fi îngreunat urmărirea penală prin declarațiile din 15/04/2016, din moment ce trimiterea în judecată a grupului infracțional a intervenit pe 18/05/2016 (la o lună de la data declarației pretins mincinoase) – nu uitați că cercetările DNA, strângerea de date incriminatorii față de Truică și Anagramă de România erau deja finalizate încă din decembrie 2015, când au fost operate primele arestări preventive în cauză).

Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați … Or, mai bine, n-ați vrea voi să-l cercetați pe Tăriceanu în afaceri serioase, gen afacerea Sterling? Dar retrocedările sulfuroase ale lui Băsescu, ca primar general la București, nu vă atrag atenția? Ați avea cinci ani de lucru!


Obligatiile profesionale ale dispensatorului de credit (II)

11 Ianuarie 2016

Obligatia de auto-informare

Unii autori vad obligatia de auto-informare a bancherului ca fiind o fateta a obligatiei de informare, altii o vad ca obligatie distincta. Ne alaturam celei de-a doua opinii, deoarece sanctiunea pentru nesocotirea obligatiei de auto-informare nu este nulitatea. Aceasta obligatie de auto-informare se poate suprapune cu programele de cunoastere a clientelei sau, spre ex., cu obligatiile de prevenire a spalarii banilor si finantarii activitatilor ilegale/teroriste, dar este distincta, pentru ca are alta finalitate – aprecierea bonitatii debitorului si analiza proiectului investitional.

În cadrul obligatiei de auto-informare, bancherul trebuie sa se intereseze de situatia financiara a debitorului, de obligatiile sale financiare pre-existente si concurente, de proiectul investitional a carei finantare este solicitata.

Aceasta obligatie este strâns legata de obligatia de consiliere : bancherul se informeaza, de la client si din alte surse, despre bonitatea sa si despre proiectul investitional si doar asa poate consilia clientul cu privire la produsul cu caracteristicile si costurile adecvate situatiei patrimoniale si scopului urmarit de client.

Spre exemplu, toate creditele „cu buletinul” sunt acordate cu încalcarea flagranta a acestei obligatii de auto-informare, deoarece nu permit nici aprecierea situatiei patrimoniale a debitorului, nici a adecvarii creditului oferit cu scopul urmarit. Sanctiunea cea mai fireasca este refuzul învestirii cu formula executorie a contractului în caz de neplata, ca sanctiune corelativa adecvata pentru acordarea unui credit fara minime verificari, pe riscul exclusiv al bancherului, care s-a comportat neglijent si fara minime diligente.

Sanctiunea nesocotirii obligatiei de auto-informare este reprezentata uneori de daunele interese, preponderent însa de refuzul învestirii cu formula executorie sau decaderea din pozitia de creditor garantat sau privilegiat si transformarea creantei în creanta chirografara pura, în cazul procedurilor concursuale sau colective (executari silite sau falimente). Criteriul folosit pentru a aprecia îndeplinirea ei este cel al bancherului prudent, competent si diligent. Este, dupa mine, de la mare distanta, sanctiunea cea mai dura: contractul de credit care nu poate fi învestit cu formula executorie (sau care nu beneficiaza de nici o garantie sau privilegiu) nu valoreaza nici macar hartia pe care este tiparit.

Totusi, aceasta sanctiune extraordinar de dura trebuie analizata în contextul mai larg al principiului executarii cu buna credinta a contractelor, în sensul ca bancherul, fie el neglijent si nediligent, nu va fi sanctionat daca poate proba reaua-credinta a debitorului-client. Asemenea, clientul-debitor nu poate invoca propria turpitudine. Cu alte cuvinte, daca debitorul este de rea-credinta sau invoca propria turpitudine, creditorul bancher va pastra dreptul de executare silita – eventual si garantiile. Asemenea, creditorul bancher poate fi decazut din pozitia de creditor ipotecar sau privilegiat si îsi poate vedea creanta transformata în creanta chirografara simpla, daca se dovedeste culpa profesionala a acestuia, în cadrul unei proceduri concursuale (ceillati creditori chirografari având interes de a decadea pe bancher din privilegiul legal).

 

Obligatia de avertizare

Aceasta obligatie este considerata, de majoritatea autorilor, ca fiind fiind o sub-componenta a obligatiei de informare, date fiind continutul concret si sanctiunea specifica (nulitatea), similara în caz de nesocotire. Apreciem ca, dat fiind ca debitorii acestei obligatii pot fi si alte persoane decât împrumutatul, date fiind gravitatea si însemnatatea acesteia, mai ales pentru garantul gajist, fidejusorul sau garantul ipotecar care nu sunt si împrumutati, obligatia de avertizare trebuie distinsa de obligatia de informare.

Creditorii obligatiei de avertizare sunt atât viitorul împrumutat, cât si eventualii co-debitori, fidejusori, garanti gajisti si garanti ipotecari. Debitorul acestei obligatii de avertizare, bancherul, trebuie sa adecveze comunicarea pentru nivelul de educatie financiara concret al tuturor celor care trebuie avertizati (criteriul subiectiv).

Imprumutatului trebuie sa i se comunice, potrivit legii belgiene, un avertisment general (orice împrumut va costa mai multi bani decât cei dispensati prin credit, prin dobânzi si comisioane) precum si avertizari specifice cu privire la caracteristicile concrete ale creditului acordat (dobânda variabila, indicele si/sau formula de calcul, minime si maxime previzibile în caz de dobânzi variabile, risc valutar) – bineînteles ca riscurile care trebuiesc comunicate sunt cele care sunt cele previzibile, la data analizei, de catre un bancher diligent si competent (criteriu obliectiv). Bancherul este tinut totodata sa informeze garantii ipotecari despre bonitatea împrumutatului si sa îi avertizeze cu privire la consecintele neplatii de catre împrumutat a creditului acordat, tinând cont de contrarietatea de interese dintre împrumutat si garanti (bunele practici recomanda avertizarea lor separata). Obligatia bancherului de avertizare a garantilor este cu atât mai riguroasa cu cât bonitatea împrumutatului si capacitatea sa de rambursare sunt mai precare.

Sanctiunea nesocotirii obligatiei de avertizare este nulitatea actului încheiat fara avertizarea concreta si utila a debitorului/garantilor/fidejusorilor; spre deosebire de nesocotirea obligatiei de informare, unde nulitatea vizeaza creditul cu toate accesoriile sale, nesocotirea obligatiei de avertizare poate viza doar accesoriile (ex. ipoteca sau fidejusiunea), fara impact asupra debitului principal.


Obligatiile dispensatorului de credit (I)

8 Ianuarie 2016

Obligatiile profesionale ale dispensatorului de credit (bancherului)

 

In lumea vestica, se vorbeste, de prin anii ’70 ai secolului trecut, despre „obligatiile dispensatorului de credit„, mai ales in ariile de expresie francofona – unde sistemele legislative sunt comparabile celui românesc (ma refer la Franta si Belgia), iar dreptul pozitiv, jurisprudenta si doctrina sunt usor accesibile datorita redactarii într-o limba usor accesibila (franceza) .

Pentru a se ajunge la acest cadru juridic al raspunderii bancherului pentru creditul acordat, s-a plecat de la o creatie pretoriana pura, dublata, în timp, de norme de drept bancar pozitiv, si pornind de la principii generale de drept civil: principiul executarii cu buna credinta a contractelor si principiile raspunderii civile delictuale pentru culpa.

În cadrul obligatiilor profesionale ale dispensatorului de credit, se distinge între obligatii :

anterioare punerii creditului/produsului financiar la dispozitie

ulterioare punerii creditului/produsului financiar la dispozitie,

generale.

 

  1. Obligatii anterioare punerii creditului/produsului financiar la dispozitie

 

Obligatia de consiliere

Obligatia de consiliere este o obligatie profesionala pura, cu vocatie de obligatie generala, iar bancherul este tinut sa se achite de aceasta conform standardelor profesionale aplicabile, daca exista, iar, în lipsa unor standarde formale, la nivelul unui bancher competent, prudent si diligent. Bancherul are obligatia sa consilieze si sa îndrume pe client în alegerea celui mai adecvat produs financiar, investitional, credit sau asigurare etc., cât mai eficient si mai potrivit pentru necesitatile si profilul clientului. Spre exemplu, un bancher care recomanda un produs bancar mai scump, doar pentru ca are conditii de acordare mai relaxate, îsi încalca obligatia profesionala de consiliere si poate raspunde delictual pentru prejudiciul cauzat clientului (spre ex. diferentele de dobânda, comisioane, costuri asociate creditului).

Importanta atragerii raspunderii bancherilor pentru acordarea de credite camataresti, uzuriere, fara a face minime eforturi pentru a gasi si oferi solutii economic mai avantajoase pentru clientii lor, este mai mult decât evidenta. În plus, dincolo de obligatiile bancherului de consiliere investitionala (potrivit MiFID, de ex.), trebuie sa întelegem importanta acestei obligatii pentru deciziile pe termen lung ale clientului, altele decât creditul : asigurari, pensii , deci toata partea de bancassurance (care poate reprezenta o pondere semnificativa în volumul vânzarilor si, implicit, profiturilor bancherului).

Criteriul folosit pentru a atrage raspunderea patrimoniala a bancherului pentru nesocotirea obligatiei de consiliere este reprezentat de cel al unui bun profesionist în finante-banci: ar considera un bun profesionist în finante-banci ca respectivul produs este adecvat cerintelor clientului si reprezinta solutia cea mai economica pentru necesitatile acestuia? În cazul unui raspuns negativ, raspunderea bancherului pentru nesocotirea obligatiie de consiliere poate fi angajata, pentru recuperarea prejudiciului cauzat clientului.

Obligatia de informare

Obligatia de informare a clientului cu privire la caracteristicile produsului financiar oferit si a costurilor sale este, din fericire, reglementata de dreptul pozitiv românesc (daca nu ar fi fost directivele europene, n-am fi pupat noi asa ceva). Trebuie sa spunem ca este una din obligatiile respectate de bancheri, cel putin la nivel formal, pentru ca acestia se pot prevala, în folos propriu, ulterior, de aceste informari pur formale. În practica, obligatia de informare îmbraca o forma standardizata (formular standardizat) care trebuie comunicat clientului înainte de acordarea creditului, dându-i acestuia posibilitatea de razgândire daca nu îi convin conditiile de acordare a creditului.

În România, este generalizata (sau cel putin era) practica de oferire a acestor formulare de informare spre semnare clientului antedatate, o data cu semnarea tuturor documentelor de credit. Clientul nu avea timpul sa citeasca întreaga documentatie de credit si, ulterior, când se plângea de conditiile abuzive de credit, i se punea sub nas formularul de informare antedatat, replicându-i-se insolent ca fusese informat dinainte despre conditiile creditului si ca le-a acceptat în cunostinta de cauza.

Dupa mine, aceasta practica de antedatare a formularului tipizat de informare ar trebui asimilata infractiunii de înselaciune (pentru ca foarte, foarte, foarte putine persoane, daca li se flutura acordarea creditului si banii pe la nas, ar mai putea refuza semnarea unui credit dezavantajos, plus ca informatia este” diluata”, printre alte zeci de pagini de hârtii de semnat în un singur moment), eventual în forma agravata datorita calificarii subiectului activ).

În caz de nesocotire a obligatiei de informare, sanctiunea este nulitatea. Criteriul de demarcare pentru a verifica îndeplinirea acestei obligatii este subiectiv – dat, în general, de gradul de pregatire, instruire si educatie financiara a clientului: bancherul este tinut sa dovedeasca ca a comunicat caracteristicile esentiale ale contractului de credit, ipoteca, etc. într-un limbaj accesibil si comprehensibil clientului creditor al obligatiei de informare (in concreto, si nu un client generic!!!!!, deci nota bene ca formularele de informare, desi formal comunicate, pot fi ineficace pentru un client analfabet sau doar cu studii primare etc.).

(VA URMA)


Despre discursul MS Regele Mihai I în Parlamentul României

27 Octombrie 2011

Declaraţie prealabilă – discleimăr : Acest post este scris de către un monarhist moderat. Invităm pe orice Miţa Baston, Republicana din Ploieşti, indiferent de sex, să se abţină de la aruncarea cu „vitrion”.

Mă aşteptam ca venirea MS Regele în România şi mai ales ca invitarea Lui să ţină un discurs în Parlament să nască idiosincrazii şi isterii băşidenţiale, după hârdăul de lături azvârlit mitocăneşte de Fermecător pe 22 iunie 2011 asupra monarhiei şi istoriei României. Mă aşteptam ca Miţele Baston să hăulească isterizate şi să arunce cu vitrionul calomniei şi manipulării înspre suveran şi mă întrebam dacă este oportun şi ce va rezolva discursul ţinut în faţa Parlamentului.

Ei bine, discursul ar fi rezolvat multe, dacă nu ar fi fost boicotat de puterea oranjgutană. Ar fi fost un gest simbolic, ar fi închis cercul. Comunismul în România a început, formal, cu guvernul Groza, deci cu deschiderea Camerei de la 01.12.1946 prin discurs regal – potrivit Constituţiei de la 1923 lucrările noii Camere trebuiau deschise de către MS Regele. Această atribuţie era pur formală, Regele având un rol ceremonial. După 64 ani, MS Regele a fost invitat să se adreseze Parlamentului României, liber ales, fără alegerile trucate ca in 1946. Cercul putea fi închis, demonii exorcizaţi, împăcarea cu trecutul realizată. Comunismul nu trebuie doar condamnat, declarativ, trebuie şi exorcizat din structurile parlamentare.

Din prisma argumentului de mai sus, O admir pe MS, pentru dorinţa de a face pace cu trecutul, dorinţa de conciliere. Cercul istoriei, neînchis, ne-ar putea determina să repetăm experienţa totalitarismului. Regret că Fermecătoru’ a dat consemn pe unitate întregii puteri să boicoteze concilierea trecutului cu prezentul şi exorcizarea comunismului. Gestul este surprinzător din partea celui care a condamnat formal comunismul tot în Parlament.

Discursul regal a fost echilibrat, intenţionat vag şi în termeni generali. Am văzut cu această ocazie ce ar fi putut să fie un şef de stat echidistant, adică exact ce nu este Jucătoru’. Am văzut prestanţă, echilibru, nobleţe, adică exact ce nu are Fermecătoru’. Aceste lipsuri ale Fermecătorului explică poate atacurile mitocăneşti (complexul de inferitoritate sau conştientizarea pericolului), altfel revărsările biliare ale încrucişătorului nu se explică. Discursul Regelui a fost scris în termeni largi, generoşi, uimitori pentru mitocănia îngustă din tot spectrul politicii româneşti. De aceea cred, alături de Ciutacu, de ex., că discursul regal este un început de normalitate în troaca şi bălăcăreala jalnică numită politica românească actuală, un exemplu de urmat.   

Băsescu nu a participat, invocând neconvingător un summit amânat şi reprogramat la Bruxelles pentru a doua zi seara, deşi el nu vine niciodată cu o zi înainte la summituri europene. Boc, asemenea, invocând că, în lipsa preşedintelui, trebuia cineva să fie prezent de ziua armatei la Carei. Aş îndrăzni să atrag atenţia profesorului de drept constituţional Boc că nu el este no. 2 în stat ci Mircea Geoană, preşedintele Senatului. În plus, pentru un navetist cu avionul Bucureşti-Cluj, se pare că a uitat ce lesne se poate deplasa cu avionul şi la Satu-Mare, dacă doreşte. Discursul regal a durat opt minute, restul era o chestiune de organizare a agendei. Mi-e silă să comentez mai mult.

Roberta Anastase-Abramburica votului a lipsit fără a se sinchisi să ofere vreun pretext. Mi-e greaţă totală de personaj, dar MS se adresa camerelor reunite ale Parlamentului, deci şi Camerei Deputaţilor în care domnia sa numără voturi ca nimeni alta. Nu modeala de ciorapi şi jarteaua băsistă trebuia să participe, ci preşedintele Camerei Deputaţilor. Dar aşa ceva nu avem, ci doar o infractoare încă nepedepsită, obraznică şi tupeistă.

Cel mai scandalos este comportamentul Îngrozitor de Fericitului Daniel Ciobotea, Manager corporatist şi CEO al Bisericii Ortodoxe Române, care a lipsit motivând că se pregătea pentru slujba de Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor şi că avea şedinţă de Board of Administration … ăăăă, pardon, de Sinod. Jalnic, pentru că Sf. Dimitrie cel Nou este pe 27.10 deci nu pe 25.10.2011, că discursul regal a durat opt minute şi că distanţa dintre Patriarhie şi Parlament este ridicol de mică. CEO Daniel Ciobotea a uitat că MS Regele a fost uns cu mir ca rege de drept divin de predecesorul său Patriarhul Nicodim Munteanu. Din punctul de vedere al celor sfinte, Mihai I este deci suveran de drept divin, uns cu mir (chestia asta cică înseamnă ceva în biserică) Băsescu este un uzurpator vremelnic al puterii iar Închinătorul la Arginţi Enervant de Fericitul Daniel ar fi trebuit să Îl trateze ca atare, măcar din respect pentru predecesorul său. Nu a fost aşa, Biserica prin miile de securişti acoperiţi în sutană fiind probabil cel mai impenetrabil, securist şi comunist aşezământ din România, cu CEO ei din frunte.

Din cauza boicotului oranjgutanilor şi Bisericii, discursul Regelui nu a putut să înlăture fractura prezentului republican cu trecutul monarhic, să ne împace cu Istoria. Deşi comunismul a fost condamnat, la sanchi, în Parlament, Ana Pauker, Bodnăraş, Pantiuşa şi cu Dej trăiesc bine mersi în România, în alte forme dar cu acelaşi fond, iar dovada o găsiţi în comentariile de sub ştirea de aici. Câte mizerii, doamne câte mizerii au putut fi împroşcate în direcţia MS !!! Câte sloganuri scrise de Ana Pauker au fost reîncălzite, ce manipulare propagandistică specifică celor mai notorii cadre de partid au realizat slugile puterii actuale!

În loc de concluzie, îi urez şi eu MS Regele zile cât mai multe. Poate că, vreodată, ne vom vindeca de comunism şi de lozincile lui şi vom putea discuta, cu calm şi raţional, avantajele monarhiei constituţionale. Să sperăm că MS va supravieţui (prea)lungului nostru parcurs spre normalitate, spre calm şi raţiune. Eu sunt actualmente venetic şi pribeag într-un stat federal organizat ca monarhie constituţională şi văd, zilnic, avantajele acestui sistem faţă de regimul autocrat al Fermecătorului, numit, formal, republică semiprezidenţială.


Obama despre asasinarea lui Bin Laden : „Justice Has Been Done”

2 Mai 2011

Ossama Bin-Laden a fost asasinat de către trupe de commando ale SUA pe teritoriu pakistanez. Cu un tupeu năucitor, Obama, aflat în cădere liberă de popularitate şi leşinat să se reafirme, apare în faţa americanilor şi le spune că s-a făcut dreptate („Justice Has Been Done„), iar ăia aplaudă ca aurolacii şi petrec de extaz în faţa Casei Albe.

Bine, noi ştiam că americanii sunt cam tâmpiţei, dar parcă nici chiar aşa încât să confunde asasinatul cu justiţia. Nu, nu s-a făcut justiţie (parcă justiţia era cu proces, cu punere sub acuzare, cu drept de apărare, cu tribunal independent, căi de atac, chestii din astea), ci s-a comis un asasinat (omor calificat, săvârşit de cetăţeni americani, la comandă politică, pe teritoriu pakistanez asupra unei victime cetăţean saudit). Nu simpatizez cu Al-Qaeda, Doamne-păzeşte, dar SIGUR justiţia nu se înfăptuieşte aşa.

Deci ne-am lămurit definitiv despre drepturile omului, justiţie, democraţie, domnia legii în ceea ce priveşte America. De acum încolo, Statele Unite ale Americii ar face   bine să se abţină de la predici internaţionale despre justiţie şi domnia legii, stat de drept, drepturile omului, democraţie. Măcar o perioadă, măcar să aştepte să li se usuce asasinilor care îi conduc sângele de pe mâini.

UPDATE : Procurorul General al SUA a declarat astăzi, 03.05.2011, că operaţia de asasinat realizată de un commando de trupe de elită (Navy SEALS) a fost „legala, legitima si adecvata in toate felurile” – sursa aici. Nu ne îndoim că domnia sa ar putea să susţină cu ceva temei că asasinarea unui om este adecvată sau legitimă dacă serveşte cui trebuie, de acord, dar în lipsa unui tribunal independent şi cu garanţii procedurale legală nu va fi în veci, deci asasinatul nu a fost, nu este şi nu va fi altceva decât un asasinat şi nu justiţie.


Despre demiterea lui Lăzăroiu şi laşitatea lui Bălălău

1 Mai 2011

Trebuie să mărturisesc că am aşteptat să citesc cu ochişorii mei, în Monitorul Oficial (iote aici MO 0299[1]), negru pe alb, despre demiterea lui Lăzăroiu.

Pe de o parte, nu pot să spun că urlu cu lacrimi de sânge de durere pentru demiterea lui, personajul mi se părea odios din cauza slujului abject la Băsescu, executat întocmai şi la timp (ca atunci când a susţinut, la summitul OSCE, că Băsescu nu dormea, ci doar că se concentra cu ochii închişi la ce se vorbeşte, în condiţiile în care Bălălău a sforăit câteva minute bune). Deci mă bucur că a luat-o pe coajă, cum merită cu asupra de măsură orice mâncător de stercobilină cu polonicul. Pe de altă parte, mă întreb de ce a fost demis … şi cred că încep să întrevăd răspunsul, mai ales ca Blogary, blogul la care scria Lăzăroiu încă este perplex de uimire. Ce este evident, prin raportare la plecările lui Pleşu, Weber sau A. Săftoiu, de ex., este că decretul de eliberare din funcţie a fost precedat de comunicatul Administraţiei Preşedinţiale şi este anterior datei efective la care produce efecte, ca să fie clar pentru toată lumea că nu este vorba de acordul părţilor ci Lăzăroiu a fost dat afară ca o măsea stricată.

Lăzăroiu nu a vorbit niciodată decât cu voie de la stăpânire, nu a expediat către presă nici o goangă sau nici o intoxicare dacă respectiva manevră de intoxicare sau petardă nu era aprobată de Băsescu, că doar nu era de capul lui.

 

De exemplu, Băsescu a încercat de curând, în prima jumătate a lunii martie 2011, să negocieze numirea, dintre beneriştii reputaţi, a unui nou prim-ministru „tehnocrat”, dar BNR a declinat oferta de a scoate din focul dezastrului castanele prostiilor curvernului Udrea-Boc. Pe rând, Isărescu şi, la consemnul acestuia, tot eşalonul I din BNR, până şi Croitoraşul cel viteaz, au zis lui Băsescu „Marş că ai purici” şi „Plimbă ursul în altă parte„. De aceea, după ce două săptămâni Băsescu în zadar făcuse naveta Cotroceni-Doamnei, încercând  fără succes să peţească pe post de prim-ministru un ginerică benerist, nou şi gigea, care să ia drept fată mare curvernul Udrea, am asistat, drept represalii, la un atac furibund al lui Lăzăroiu la adresa BNR (iote, aici, de pe Blogary sau de pe Hotnews). Deşi am înţeles metatextul comunicării, pe mine m-a scandalizat tupeul cu care este luată de guler şi ameninţată explicit BNR, o ilegalitate strigătoare la cer (fiind o agresiune nepermisă la adresa statului şi independenţei BNR). M-am mirat de lipsa de reacţie a BNR la această mârlanie băsesciană realizată prin intermediul vuvuzelei Lăzăroiu, dar se pare că Isărescu a preferat o ignorare, dând un „low profile”  problemei, ca şi când nu ar fi existat, aspect care a subliniat explicit că pe el îl doare la cureaua de la ceas de răţoielile de matol ale lui Bălălău.

Mai nou, adică în urmă cu câteva zile (25 aprilie 2011), după ce curvernul a pierdut majoritatea în Senat, Lăzăroiu s-a făcut din nou potavocea sau vuvuzela râgâitului mahmur al lui Bălălău, proferând contra uninominalului care ar încuraja migraţia politică, dar şi la adresa UDMR care nu ar cam fi partid politic în sensul legal al cuvântului (al legii partidelor politice) ci o asociaţie oarecare, de drept comun, a maghiarilor (după cum şi numele o spune) tolerată în politică, ameninţând voalat dar explicit UDMR cu contestarea în instanţă a legalităţii funcţionării sale ca partid politic. Numai că UDMR ştie că are puterea de a buşi Guvernul, de a inversa majoritatea de la CCR, de a sparge coaliţia actuală care ar crea în mod cert premisele suspendării preşedintelui, deci Băsescu ar pierde totul. Maghiarii nu au tolerat şantajul cu contestarea în instanţă (care durează), promiţând că pică guvernul (azi) şi suspendă Bălălăul (mâine). Şah mat. 

Laş ca de obicei, Băsescu a dat, formal, vina pe Lăzăroiu, afirmând că acesta a vorbit de capul lui, fără girul Preşedinţiei. Udemeriştii au zâmbit scârbiţi şi au cerut, la fel de formal, demiterea lui Lăzăroiu, ca să se înţeleagă clar, fără dubiu, că la acest joc de poker de-a puterea, cu blufări din ambele părţi, ei au avut cărţi mai bune şi au câştigat levata. Se pare că Băsescu va pierde jocul în final (trădarea lui Bălălău de către UDMR o apreciez ca eveniment cert, la prima schimbare de conjunctură). Urmează să vedem.

De aceea, Bok şi Băsescu trebuie să-şi dea demisia!


Gura bochemonului adevăr grăieşte. Despre exterminarea săracilor din România

21 Februarie 2011

Bochemonul a grăit. Iar porumbelul „sfârrr” i-a ieşit pe gură. De fapt, nu un porumbel, ci un stol.

Primo, în interviul pe care l-a dat presei (reprodus de Antena 3, aici, vă rog să ascultaţi clipul cu declaraţia halucinogenă a piticaniei), acesta declară că modificarea Codului muncii este, chipurile, determinată de faptul că, sub imperiul actualei reglementări, contractul de muncă pe durată determinată se încheie pe maxim 24 luni şi asta ar fi o problemă pentru angajarea de salariaţi pe proiecte europene care durează cam trei ani. Tupeul vuvuzelei este halucinant, deoarece :

  1. la gradul de asorbţie a fondurilor UE de către Românica, fix asta ne era problema … bine că o rezolvaşi, Miluţă, maică!
  2. ca de obicei, Boc este cel mai prost jurist din curtea şcolii, deoarece un contract de muncă încheiat pe durată determinată de maxim doi ani poate fi prelungit de două ori (art. 80 şi urm. C. muncii), deci se poate munci şase ani în baza de contracte de muncă pe durată determinată în condiţiile actualului cod, fără să mai fie necesară vreo modificare. Deci piticania minte cu o neruşinare care îmi ridică tensiunea. Ardelean plin de bun-simţ, ca şi Botiş … scoate textul din context ca să îl folosească drept pretext.

Deci care era abureala cu fondurile europene, că noi nu am priceput prea bine????

(foto : Antena 3/Intact Images)

Secundo, şi mai tare este flotarea logică următoare, gândită cu premeditare : „Noul Cod al Muncii te va apăra dacă munceşti, nu dacă eşti sărac„. Cum salariaţii nu vin la serviciu de bogaţi ce sunt, ci împinşi de nevoie, este clar că nu vor avea parte de vreo protecţie, deoarece ea nu se acordă sărăntocilor. La fel, dacă salariaţii vor munci pe nasturi, sau pe salarii de mizerie sau pe doi lei, vor fi nişte sărăntoci care nu se mai califică la protecţie juridică în statul social care este, potrivit Constituţiei, România.

Mă mir cum are neobrăzarea să apară în public, sceleratul, sfertodoctul, marele profesor cu studiile de drept la făcute la FF (adică pe repede înainte), cel mai prost jurist din curtea şcolii, poreclit în bătaie de joc primul ministru al României.

PS : după aceste experimente de pseudo-reformă pe spinarea altora, a poporului, de fapt un genocid social cu milioane de victime care vor avea de suferit din cauza demenţei unuia singur, îi acordăm domnului Boc medalia „Doctor Mengele” în rang de mare măcelar.

Caeterum censeo Basescu esse delendum!