Raportul „comisiei de specialitate” in cazul plagiatului LCK sau despre cenzura

12 Decembrie 2016

Dragilor,

Mai jos partea concluziva a raportului „comisiei de specialitate”  CNATDCU care, desi a concluzionat ca s-a plagiat (acolo, un pic, pe fund) a propus ca LCK sa ramâna „vaca exacta”, magna cum fraudae.

„Ţinând cont de toate cele de mai sus, Comisia de lucru care a analizat sesizarea de plagiat ce face obiectul acestui Raport, înaintează preşedintelui Comisiei Ştiinţe juridice a CNATDCU următoarele propuneri:
1. Menţinerea titlului de doctor al dnei. Codruţa Laura Kövesi, retragerea acestuia apărându-ne ca fiind o sancţiune excesivă şi neadaptată;

2. publicarea Raportului comun al Comisiei noastre şi anexarea acestuia la toate exemplarele din teza dnei. Kövesi prezente în toate bibliotecile din ţară – mai ales, în Universitatea de Vest din Timişoara,unde teza a fost susţinută.

3. Interzicerea publicării tezei în starea actuală, când – deşi nu se poate reţine plagiatul – în opinia noastră, este sub standardele de calitate ale unei teze de doctorat.”

Absurdul este deplin: teza nu indeplineste standardele de calitate ale unei teze de doctorat (pct. 3 din concluzie) dar retragerea unui titlu acordat pe baza unei teze de kkt este excesiva si neadaptata (pct. 1).  Kafka!

Colac peste pupaza, CENZURA : interzicerea publicarii tezei, „pana cand se va drege busuiocul”, pâna când teza nu va mai fi în forma actuala. Jeg suprem.


Ceaușeasca n-a murit. Ne veghează înzecit!

8 Decembrie 2016

Decizia CNACDTU este REVOLTĂTOARE!

Statul român nu există!

Si daca nu va era clara asemanarea dintre vaca exactă care paște manuscrise Elena Ceausescu si vaca exactă LCK, cea care paște manuscrise, cu pagina si cu paragraful, de pe la unul și de pe la altul, si tot rămâne savanta de renume mondial, luati vomitiv de mai jos:


Ce se naste din pisica, soareci manânca; ce se naste din Securitate, Directia a V-a „Cercetari Penale”, dosare pe stoc la DNA manânca

18 Octombrie 2016

Prezentul material este urmarea unui comunicat mai vechi al DNA, de mai mult de un an: este vorba despre trimiterea în judecata de catre DNA a unei retele de nasi de tren, a „mafiei nasilor de tren”, respectiv a ignobililor spagari care luat între un leu pâna la zece lei de la calatorii fraudulosi. Vivat anticoruptia!

Imediat cum am auzit despre arestarile si trimiterile în judecata pentru luare de mita a respectivilor conductori de tren de catre DNA, m-a palit întrebarea : sérios, astia de la DNA terminasera de cercetat toata coruptia din ministere si institutii si le ramasese necercetati nasii de tren? Dar oare nasii de tren cadreaza cu limitarea legala a competentei DNA? Era DNA competenta sa aresteze si sa trimita în judecata conductori de tren?

Dupa cum probabil se stie, competenta DNA este limitata fie in rem (infractiuni de coruptie, Legea 78/2000, când obiectul infractiunii de coruptie are o valoare mai mare de 10.000 EUR sau cu prejudiciu mai mare de 200.000 EUR) fie cu privire la persoane (deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii etc. etc.).

Or, era evident ca nasii de tren nu sunt nici ministri secretari de stat, nici directori in societati de stat, nici deputati, nici judecatori. Atunci , de ce s-ar fi apucat DNA sa ancheteze „plevusca”, desi legea proprie de functionare nu le permitea asa ceva ? Au cumulat toate spagile de trei lei primite de toti nasii în ultimii trei ani ca sa ajunga la suma minima de spaga de 10.000 EUR prevazuta de lege? Probabil, dar de ce au apelat la asemenea artificii? De ce sa ancheteze si sa trimita în judecata „plevusca”?

Pentru că dă bine la statistica si tocmai cu statistica statea DNA foarte prost. Este o diferenta mare între a obtine condamnarea unui baron PSD (care se lupta aprig,  cu avocati grei) si a condamna un conductor de tren. Ultimul este victima sigura, condamnare garantata, nu poate face fata aparatului represiv al DNA. Deci DNA cauta victime sigure, condamnari certe, pentru a ameliora statisticile prea proaste pentru DNA (prea multe achitari în ceea ce priveste faptele reale, grave, de coruptie).

Acest gând, plus laudele gretoase primite de Codruta  Kövesi la data prezentarii bilantului DNA m-au determinat sa ma uit un pic pe bilantul DNA pentru anul 2015, comparativ cu cel al Parchetului General, pe partea de statistica judiciara. Ce am descoperit este surprinzator (trebuie însa sa ai rabdare sa dibacesti informatiile ascunse in tabelul 11.4, Annexa 4 de la pagina 228 de la coada documentului DNA de bilant 2015) – bilantul DNA poate fi citit aici.

  1. Supraaglomerarea procurorilor DNA (sireacii …) este o mare vrajeala; procurorii DNA au fost deplânsi de LCK în nenumarate rânduri: ei ar face mai mult, ar diminua stocul de dosare dar sunt prea putini! Argumentul este fals, din doua motive: pe de o parte, DNA are încadrati doar 165 procurori, desi potrivit legii ar putea avea 195. Cine o opreste pe LCK sa angajeze, sa umple schema de personal aprobata? Nimeni – doar ca apoi nu va putea justifica stocul de dosare în continua crestere. Apoi, daca 195 sunt insuficienti, de ce nu cere suplimentarea? Din nou, s-ar putea ca lumea sa observe ca aia 195 taie frunze la câini.

Da, taie frunze la câini, ati citit bine, cel putin statistic. Conform anexei de personal, DNA are în schema 195 procurori, care ar fi solutionat, în 2015, totalul de 3872 dosare. Aritmetic, înseamna 20 dosare solutionate per an per capita de procuror DNA. Nu este mult de loc, mai ales daca cititi argumentul urmator.

  1. Cele 20 de dosare solutionate pe an de un procuror DNA nu înseamna însa 20 rechizitorii de trimitere în judecata, nici vorba! Cei 165 de procurori DNA existenti au efectuat, în 2015, fix 337 rechizitorii! Deci doua rechizitorii pe an per procuror DNA! Restul, pâna la cele 20 dosare solutionate într-un an, sunt NUP (neînceperea urmaririi penale), SUP (scoatere de sub urmarire penala), ÎUP (încetarea urmaririi penale), conexari (luam un dosar si îl conexam la un al doilea, deci primul dosar este, absolut firesc, înregistrat statistic ca fiind solutionat desi nimeni n-a facut nimic în dosarul respectiv).

Deci DNA munceste putin.

  1. Dupa ce ca solutioneaza doar 20 dosare pe an, cu numai 2 rechizitorii de trimitere în judecata, procurorii DNA au rata de esec (achitare) uluitoare: 7.63%, potrivit propriului raport. Daca însa iarasi ne uitam la statistica, observam ca, la cele 337 de rechizitorii întocmite în 2015, s-au primit 44 achitari definitive plus 4 restituiri de dosare (adica o calitate proasta a lucrarilor de urmarire penala si trimitere în judecata în 14.24% din cazuri!).

Daca analizam statisticile nu dupa cauze (in rem) ci dupa numarul de inculpati (persoane), concluziile nu difera cu mult: din 1199 inculpati trimisi în judecata în 2015, 96 au fost achitati, iar pentru 20 s-a restituiti dosarul. La asta s-ar adauga infirmarile (39 infirmari în 2015), ceea ce ar aduce procentul de 12.43% dat în bara. Da, ati citit bine: în 12.43% din cazuri de persoane inculpate, DNA o da în bara!

Un procent de achitari si restituiri de cauze de 14.24% este catastrofal (pentru memorie, rata de achitari si restituiri la Parchetul General este sub 2%, cu DNA inclus în acesti 2%!).

Deci DNA munceste putin si prost. Parchetul General este de peste sase-sapte ori mai bun – poate chiar mai mult, statistic vorbind, în calitatea actelor de urmarire penala.

  1. Desi procentul de achitari, infirmari si restituiri este urias, problema cea mai mare sta în stocul de dosare, care creste de la an la an, precum Fat-Frumos din povesti: la începutul anului 2016, DNA avea 10.974 dosare „pe stoc”, din care 3.900 mai vechi de un an de la sesizare (neatinse); 3.160 de cauze erau nesolutionate de mai bine de sase luni desi se începuse urmarirea penala în cauza (puse la sertar)!

Toata lumea cunoaste maxima de drept „Justice delayed is justice denied” (întârzierea actului de justitie echivaleaza cu denegarea de dreptate). Cum stocul de dosare creste, de ordinul a câteva mii de dosare noi, de la an la an, vom ajunge ca multe fapte sa se prescrie, sa se piarda de tot urmele, adica, în final, sa se zadarniceasca actul de justitie. Pragmatic, întârzierea îti zadarniceste orice sansa de a înfaptui justitia.

Deci DNA munceste putin, prost si lent. Prea lent, stocul de dosare creste …

Problema stocului de dosare este, de departe, problema cea mai spinoasa. Pe de o parte, datorita faptului ca, asa cum am mentionat mai sus, întârzierea nejustificata sau disproportionata a actului de justitie echivaleaza cu denegarea de dreptate (exista jurisprudenta CEDO contra Italiei în acest sens).

Pe de alta parte, 11.000 dosare „pe stoc” înseamna, statistic vorbind, ca fiecare persoana din România care are o functie importanta, fie ea aleasa sau numita, are un dosar la DNA. Deci DNA este, cu adevarat, stapâna dosarelor tuturor notabilitatilor.

11.000 de dosare „pe stoc”, cu tendinta de crestere continua, înseamna ca, statistic, fiecare primar, consilier, ministru, deputat etc. are (sau, daca este nevoie,  va avea) un dosar la DNA. Care se va activa exact în campania electorala (vezi cazul fâsului judiciar la adresa Olgutei Vasilescu) sau la momente convenabile politic pentru DNA (cazul mai vechi al lui Tariceanu). Ai miscat în front? Te executam! Ai cârâit contra DNA? Te linsam cu comunicate de presa si rechizitorii-fantezie!

Asta este marea problema a DNA: dosarele „pe stoc”, pentru santajul tuturora sau pentru a forta nota si a elimina pe toti si pe oricine. Fix ca pe vremea securiciului lui Ceasca: nu este nici o diferenta dintre anchetele si  santajul securicesc de pe vremuri (cica apuse) si stocul de dosare al DNA de acum.

Ce se naste din pisica, soareci manânca; ce se naste din Securitate, Directia a V-a „Cercetari Penale”, dosare pe stoc la DNA manânca.


Laura Codruta Kovesi: Teza de doctorat „Combaterea crimei organizate prin dispozitii de drept penal” este o lucrare care imi apartine in totalitate si nu am plagiat!

28 Septembrie 2016

Legea nr. 1 în comunicare politică: „DO NOT believe anything until it is officially denied„.

Având în vedere ca:

  • Teza de doctorat a LCK a fost scrisa în  timp record, trei ani în loc de patru, pentru cineva care, teoretic, n-ar fi avut timp deloc – doar LCK avea o ametitoare functie de Procuror General … Ori freca menta la servici si nu-si merita salariul, ori teza e plagiata (sau scrisa de altcineva, ceea  ce tot frauda academica se cheama).
  • Teza sta, obiectiv, subtire cu documentarea : doar 404 note de subsol în 444 pagini (mai putin de o nota de subsol pe pagina; din cele 404 note de subsol, doar vreo 160 trimit la carti si tratate serioase, restul …), ceea ce înseamna fie teza de doctorat ca este mai originala, mai novatoare decât „Spiritul legilor” lui Montesquieu fie ca este plagiata la greu (cum de altfel s-au cam prezentat unele dovezi)..
  • LCK a dezmintit ca ar fi plagiata, doar ea avea tot timpul din lume, în perioada când era Procuror General, sa faca si cercetare stiintifica.

Eu unul cred cu taria ca legea nr. 1 a comunicarii în politica se aplica pe deplin.


Zburdălnicii ale DNA : Călin Popescu Tăriceanu și favorizarea infractorilor Truică, Anagramă de România et co.

25 Mai 2016

În primul rând, Călin Popescu Tăriceanu este un politician. Orice politician minte. Călin Popescu Tăriceanu este un politician de top (doar este ditamai președintele Senatului și fost prim ministru) deci minte strălucit.

În acest context, comunicatul DNA de ieri, privind începerea urmăririi penale a lui Călin Popescu Tăriceanu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu este deloc surprinzător, deoarece Călin Popescu Tăriceanu a ajuns la performanța de a minți senin și cu maxim aplomb, cam la fel ca și Băsescu sau Ponta.

Partea din comunicatul DNA referitoare la cercetarea lui CPT pentru favorizarea infractorului merită o analiză atentă. Călin Popescu Tăriceanu a fost chemat la DNA să declare ce știe despre grupul infracțional Truică – Pulică de România – Silberstein etc. Lui Călin Popescu Tăriceanu i s-au dat deci două opțiuni:

  • declară tot ce știe despre grup, deci se autoincriminează fie ca părtaș/complice la constituirea grupului infracțional, fie pentru omisiunea denunțării grupului infracțional de care avea cunoștință;
  • nu declară tot ce știe, deci se autoincriminează pentru mărturie mincinoasă și/sau favorizarea infractorului (ceea ce s-a și produs).

Punerea sub acuzare de către DNA e cusută cu ață albă, deoarece

  • nimeni nu poate fi obligat să dea declarații autoincriminatoare,
  • are ca subiect pe cel mai vocal opozant al spectacolului de infotainment marca DNA (eu aș aprecia mai multe condamnări, decât multe trimiteri în judecată cu tam-tam urmate de achitare pe lipsă de probe, cum au fost cazuri recente),
  • există dubii semnificative că CPT ar fi urmărit sa îngreuneze sau sa zădărnicească urmărirea penală sau chiar ar fi îngreunat urmărirea penală prin declarațiile din 15/04/2016, din moment ce trimiterea în judecată a grupului infracțional a intervenit pe 18/05/2016 (la o lună de la data declarației pretins mincinoase) – nu uitați că cercetările DNA, strângerea de date incriminatorii față de Truică și Anagramă de România erau deja finalizate încă din decembrie 2015, când au fost operate primele arestări preventive în cauză).

Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați … Or, mai bine, n-ați vrea voi să-l cercetați pe Tăriceanu în afaceri serioase, gen afacerea Sterling? Dar retrocedările sulfuroase ale lui Băsescu, ca primar general la București, nu vă atrag atenția? Ați avea cinci ani de lucru!


Raspunderea dispensatorului de credit (III)

13 Ianuarie 2016

(continuarea a doua postari anterioare)

2. Obligatii ulterioare punerii creditului/produsului financiar la dispozitie

 

Obligatia de vigilenta

Obligatia de vigilenta presupune monitorizarea adecvata a utilizarii creditului în scopurile pentru care a fost solicitat, supravegherea situatiei patrimoniale a debitorului, reînnoirea garantiilor si inscriptiilor necesare pentru garantarea creditului. Aceasta obligatie este analizata mult mai riguros în cadrul persoanelor juridice, desigur, a caror situatie financiara se poate deteriora semnificativ pe durata derularii creditului.

Continutul obligatiei de vigilenta cuprinde esenta administrarii creditului de catre bancher pe durata derularii sale. În România, în ciuda practicii cvasigeneralizate a „comisionului lunar de administrare credit„, nici o banca nu face activitate de administrare lunara (nu verifica nimeni, luna de luna, bonitatea, garantiile, platile etc.),deci încaseaza bani pentru un serviciu neprestat, ceea ce pune în evidenta caracterul vadit abuziv al acestui tip de comision, aplicat, pentru un absurd total, nu la valoarea utilitatii serviciului sau la nivelul costului real ci la valoarea creditului sau la soldul creditului. Cel mult, pentru debitorii persoane juridice, se fac, anual, acte de adminstrare a creditului (în principal analiza de bonitate pe baza noilor bilanturi/balante) – doar aici un comision de administrare ar avea o justificare (si oricum, nu la nivelele camataresti la care este solicitat si perceput).

Obligatia de non-ingerinta                         

Obligatia de non-ingerinta a bancherului în afacerile clientului are ca si continut o abstentiune : bancherul trebuie sa se abtina de la orice act care ar influenta conduita economica, financiara, administrativa si de personal a împrumutatului (mai ales în cazul persoanelor juridice). Cu alte cuvinte, banca nu trebuie sa se transforme în administrator de fapt al afacerii debitorului.

În practica, bancile sunt atrase, irezistibil, mai ales în cazul debitorilor persoane juridice cu o situatie financiara deteriorata sau în curs de deteriorare, sa le impuna acestora conditii de acordare a creditelor care merg dincolo de ceea ce este strict necesar pentru protejarea intereselor financiare ale bancii (spre ex. pun conditii de lichiditate, conditii privind plata furnizorilor si/sau încasarea arieratelor, subordonarea altor debite etc.). Procedând astfel, bancile impun deciziile lor comerciale debitorilor, transformându-se în geranti/administratori de fapt ai acestora. Daca deciziile impuse de banci debitorilor i-au condus pe acestia la insolventa declarata de sindic, masa credala a solicitat cu succes, nu de putine ori, ca pasivul falimentului sa fie suportat de administratorul de fapt – banca (care este un debitor solvabil). Asemenea, daca deciziile bancii au deteriorat si mai tare situatia patrimoniala si solvabilitatea debitorului , raspunderea bancii s-a vazut angajata pentru sumele cu care s-a sporit pasivul falimentului.

Obligatia de non-ingerinta trebuie analizata în strânsa legatura cu obligatia de vigilenta; bancherul are obligatia de a veghea asupra bonitatii si solvabilitatii debitorului sau, dar fara a se transforma în gestionar de fapt al activitatii acestuia. În concluzie, criteriul dupa care se analizeaza respectarea obligatiei de non-ingerinta este abstentiunea de a face acte de administrator de fapt al debitorului.

 

Obligatia de denuntare unilaterala a creditului neperformant

  1. În caz de denuntare prematura

Denuntarea precipitata (prematura), intempestiva, abuziva sau sicanatorie a contractului de credit, cu consecinta declararii scadentei anticipate a întregului credit poate cauza clientului fie o jena financiara tranzitorie, fie un prejudiciu material semnificativ, iar, în unele cazuri, falimentul. De aceea, dispensatorul de credit trebuie sa evite denuntarea precipitata, intempestiva, abuziva sau sicanatorie a unui contract de credit, sub sanctiune de daune interese (raspundere derivata din abuzul de drept; sarcina probei abuzului de drept revine debitorului). Daca banca se foloseste de clauzele contractuale de tip „material adverse„, situatia nefavorabila invocata ca temei de ruptura trebuie obiectivizata si temeinic probata de bancher, altminteri debitorul poate solicita cu succes sa se constate exercitiul abuziv al unui drept. Din nou, criteriul folosit pentru aprecierea caracterului justificat si obiectiv, temeinic probat al motivului/pretextului invocat de bancher pentru denuntarea creditului este cel al unui bancher competent, prudent si diligent. Daca banca putea rescadenta, modifica, re-negocia creditul dar prefera denuntarea unilaterala, exercitiul unui astfel de drept poate fi considerat abuziv.

  1. În caz de denuntare tardiva

Raspunderea patrimoniala bancherului poate fi angajata si în caz de raspundere tardiva (de mentionat ca avem reguli de drept penal specifice, în materie de credite „rostogolite” dincolo de momentul la care ar fi trebuit declarate scandente în mod unilateral). Problema generala a normelor de drept românesti este ca nu sunt respectate sau aplicate acolo un de ar trebui sa fie aplicate, deci efect preventiv zero.

În nu putine cazuri, lichidatorul judiciar al falimentelor din Belgia a obtinut ca pasivul falimentului sau o parte semnificativa din pasivul falimentului sa fie suportata de catre bancherul care a rescadentat nefiresc credite, dupa intrarea debitorului în încetare de plati (întârziind sau mascând falimentul) sau a acordat noi credite dupa intrarea în încetare de plati, agravând situatia patrimoniala a debitorului cu noi debite si dobânzi, plus indisponibilizarea unor bunuri prin contracte de garantie.

Prin anuntul de deschidere a procedurii falimentului (în Belgia), publicat în Monitor, lichidatorul trebuie sa indice data prezumata de încetare a platilor (data inrautatirii ireversibile a situatiei patrimoniale a debitorului), care poate fi anterioara – cu sase luni – deciziei sindicului de intrare în faliment; orice credit acordat dupa acea data nu are drept de preferinta, iar garantiile constituite sunt inopozabile masei credate (sistem diferit de cel român unde garantiile sunt inopozabile de la data deciziei de intrare în faliment, ex nunc, pe când în sistemul belgian garantiile sunt inopozabile masei credale de la data prezumata a încetarii platilor, ex tunc deci, daca data încetarii de plati este stabilita anterior intrarii în faliment). O astfel de posibilitate de declarare a unei date de încetare a platilor anterior deschiderii falimentului ar bloca o parte din creditele – „suveica” sau „rostogolirea” abuziva a creditelor.

(va urma)


Prince – Little Red Curvette

12 Ianuarie 2016

Little Red Curvette