Modificarea Codului Fiscal. Atenţie maximă la activitatea dependentă!!!

29 iunie 2010

Nu este vorba numai de cota TVA de 24%. Nu, nu este vorba numai de impozitarea tichetelor de masă sau a drepturilor de autor, că pe-astea deja le ştiţi. Ce mi se pare nou este introducerea noţiunii de activitate dependentă, care, o dată stabilită, conduce la obligarea la plată a CAS, CASS, IV etc.

Deci toti cei care lucraţi la angajator pe bază de contract de consultanţă, ca şi agent sau consultant sau cu contract pe firma proprie, în beneficiul angajatorului, tocmai pentru a scuti plata IV, CAS şi CASS cu o cheltuiala deductibilă fiscal, reanalizaţi-vă rapid opţiunile!!!! Asta după ce citiţi OUG 58/2010, apărută în MO 431/28.06.2010 şi care intră în vigoare pe 01.07.2010, deci timpul de analiză şi decizie este tare scurt!!!


CCR – Cum se face opinie separată, la mişto, de ochii lumii

29 iunie 2010

V-am semnalat deja iritarea doamnei Moţoc pe dl. Puskas pentru devoalarea secretului deliberărilor Curţii Constituţionale referitoare la legile de austeritate asumate în Parlament de Guvern, iritare care îmi dovedea clar şi logic că doamna a votat probăsist şi bochemonofilic şi că, totodată, şi-a făcut de râs doctoratul de la Sorbonna şi titlul de judecător ad-hoc la CEDO, până la Strasbourg şi înapoi.

Dar, citind azi Monitorul Oficial de ieri, nr. 433, m-a cuprins revolta citind cele două opinii separate semnate de Iulia Moţoc. Pe de o parte, temeiul legal invocat în prima este năucitor (nişte declaraţii ONU din 1980 de care n-a auzit nimeni, cu valoare juridică zero, trecute cică în cutumă şi, în baza cutumei şi a art. 38 din statutul CIJ, cu forţă juridică deplină. Chestia dificilă cu cutuma este că ar trebui probată, dar doamna Moţoc nu se cramponează în tehnicalităţi de-astea). Ce legătură are statutul CIJ cu neconstituţionalitatea tăierii pensiilor şi salariilor nu am priceput în ruptul capului, poate mă luminaţi voi şi pe mine să nu rămân ignorant. Pe de altă parte, schizoidia gândirii doamnei Moţoc este uluitoare : în opinia separată la decizia 873, consideră că menţinerea pensiei de serviciu a magistratului, din prisma porţiunii distributive, nu se justifică, deci rigoarea funcţiei şi incompatibilităţile la care s-a supus judecătorul nu mai valorează la pensie nimic ca, în opinia separată la decizia 872, să considere că tăierea salariului magistratului constituie un atentat la independenţa financiară a judecătorului supus atâtor rigori şi incompatibilităţi. Dar dacă a considerat aşa, de ce nu s-a raliat opiniei separate a Aspaziei Cojocaru?

Nu, nu e gândire schizoidă, cum s-ar crede la prima vedere. Este vorba doar despre exercitarea abuzivă a dreptului de a  redacta opinia separată, în conţinutul şi forma care îi coafează mai bine pletele blonde ale sexy-bănăţencei de la CCR. Şi, totodată, este dovadă de tupeu absolut, gen Băsescu, gen „să îi prostim pe proşti„, că oricum nu erau de faţă la deliberări şi că în România este nesecată sursa de proşti care pun botul la vrăjeală. Partea cu adevărat proastă este că, din cauza unor oameni lipsiţi de coloană vertebrală ca madama în cauză, care îşi recoafează spusele până şi în Monitorul Oficial dintr-o laşitate a neasumării până la capăt a unei decizii, am ajuns să privesc până şi ce scrie în Monitorul Oficial cu neîncredere. Să ne mai mirăm că există anomie şi nerespectarea legii în România, dacă nici în ce scrie în Monitorul Oficial nu poţi avea încredere?

UPDATE : nu mai târziu de 12.05.2010, dna Iulia Moţoc s-a exprimat ea singură, fără s-o oblige nimeni, pe propriul blog, despre importanţa pensiilor judecătorilor în statul de drept, pentru ca o lună mai târziu să susţină contrariul. S-o fi contaminat cu virusul Pinocchio cu ocazia învestirii?


Belgian civil servant. A model for Romanian administration

28 iunie 2010

Persons dear to my heart voiced their desire to see some posts in English, so there is something new : I make my first post in English, asking in advance for forgiveness from all native speakers of English for any injustice I might bring to the language of Shakespeare, Milton, Byron, G.B. Shaw and David Beckham.

I start with some news announcement : we decided to replace our Citroen C1 ‘bijou’ car with a bigger one, more adapted to the requirements of a family that travells with a baby. Considering that the global warming is the new religion of this century, it was obvious that the CO2 emissions were a „make or brake” criterion for our future car, so we finally settled for a Volkswagen Golf VI Blue Motion, the most environment-friendly middle-sized car within our price range that would also fit in our garage. We must say that the dealer made us a diplomatic rebate (12%), then it was the VAT exemption that my wife Carmen enjoys (21%), as an employee of the European Commission and then it was an ecological stimulus, of 15% from the list price, because of the low CO2 emission. All these rebates considered, a VW Golf VI fully equipped was cheaper (sorry, I didn’t mean to say ‘cheap’, but ‘beatifully priced’) than you can imagine.

I dreaded anyway the moment when we were supposed to demand the VAT exemption to the Ministry of Finance in Belgium, because of the obtuse bureaucracy I remembered vividly as an inseparable part of  Ministry of Finance’s activity in Romania. But no : to my surprise, a civil servant that was obviously of Flemish origin offered to speak to us in French or English. Not only that she totally understood the three rebates sale on the car, but actually the lady corrected a minor calculus price mistake in our papers, and all the affair was finished in 20 seconds.

I got out of the Ministry of Finance with a strong sense of wonder : only in Belgium a Flemish civil servant would offer to speak to you in French (everybody knows the frictions between French-speaking Wallonie and the Flemish-speaking Vlanderen), would help you to obtain a a loss in income for the Belgian state. In Romania it would impossible to imagine a similar situation : it would be like Vadim Tudor would actively learn and use Hungarian in order to better represent these Hungarian-origin Romanian citizens in the European Parlament.

Finally, I have to say that, in one morning, we did the following activities : we got the final invoice from the car dealer (9.00 am), we obtained tha VAT exemption from the Ministry of Finance (10.00), concluded the car insurance (11.00 am), we registered the car (these took longer because of a queue) and got the second plate before 1.00 pm, with no help from anyone (Belgian administration does not hand you than only one car plate, for the rear, the second one, in front, must be made by the applicant on the market separately). When those things will be  possible to achieve in Romania also, then and only then Romanian civil servant and Romanian administration will be really european.


Ipoteca legală şi privilegiile imobiliare în Noul Cod Civil (NCC)

27 iunie 2010

Potrivit definiţiei legale dată privilegiului de art. 2333 NCC (cam tautologică, dar aproape un sfert din NCC este tautologie sau truism), privilegiul este „preferinţa acordată de lege unui creditor, în considerarea creanţei sale”, cu alte cuvinte un beneficiu legal, acordat indivizibil creanţei, eo ipso, în considerarea izvorului său, de a beneficia de plata integrală a creanţei, înaintea altor creditori.

Privilegiile sunt opozabile terţilor, în principiu, fără a fi necesară înscrierea lor în registrele de publicitate, cu excepţia cazului când prin lege s-ar dispune expres altfel (art. 2334 NCC, care contrazice parţial art. 837 noul Cod de Procedură Civilă (NCPC), deoarece legea de procedură vorbeşte despre cerinţa conservării privilegiilor, conservare care se realizează, bineînţeles, prin înscriere). Unul din cazurile în care legea cere ca privilegiul să fie înscris este cel al privilegiilor speciale mobiliare şi imobiliare, care sunt preferate ipotecii mobiliare şi imobiliare dacă au fost înscrise la arhivă respectiv registru CF înainte ca ipoteca mobiliară să devină perfectă, adică înainte de înscrierea ei în arhivă respectiv înainte de înscrierea ipotecii imobiliare (art. 2342 NCC).

NCC nu reglementează în nici un fel privilegiile generale, mulţumindu-se să facă referire la legea de procedură civilă (adică privilegiile generale, fie ele mobiliare şi imobiliare, sunt reglementate de art. 835, alin. 1 NCPC), reglementând numai privilegiile speciale mobiliare, reduse la un număr de două (creanţa retentorului, pe durata dreptului de retenţie şi privilegiul vânzătorului bunului mobil pentru preţul neîncasat). NCC nu face nici măcar o referire, nici măcar una, la privilegiile imobiliare speciale, pe care nu le reglementează prin nici o dispoziţie de drept substanţial. Ceea ce în vechea reglementare era cunoscut ca fiind privilegiu imobiliar special (privilegiul vânzătorului pentru restul de preţ, privilegiul finanţatorului), se regăseşte în NCC sub denumirea de ipotecă legală (deşi ele tot privilegii sunt şi rămân). Nu intrăm în dezbateri terminologice sau referitoare la necesitatea redenumirii privilegiilor imobiliare speciale ca ipoteci legale, că ne lasă nervii cu juriştii de la MJ.

Potrivit prevederilor art. 2386 NCC, beneficiază de ipotecă legală :

  1. vânzătorul pentru preţul neîncasat (sau coschimbaşul pentru sultă, sau cel care stinge o creanţă prin dare în plată, cu sultă, a unui drept real, pentru valoarea sultei);
  2. promitentul cumpărător pentru suma plătită ca şi arvună (limitarea răspunderii la suma plătită ca arvună şi nu la cea stabilită convenţional sau la dublul acesteia, ca în sistemul anterior, este, după mine, o încurajare la nerespectarea promisiunilor de vânzare, în ipoteza revenirii pieţii imobiliare şi reintrării în boom imobiliar);
  3. privilegiul finanţatorului asupra imobilului finanţat;
  4. donatarul sau vânzătorul unui imobil contra obligaţiei de întreţinere, pentru contravaloarea întreţinerii (de altfel este precizat de NCC că debitorul obligaţiei de întreţinere nu va avea imobilul înscris în CF decât cu ipoteca legală a întreţinerii);
  5. coproprietarii pentru plata sultelor sau a preţului de către coproprietarul adjudecatar la ieşirea din indiviziune sau pentru garantarea de evicţiune a coproprietarilor care ies din indiviziune, între ei;
  6. arhitecţii şi antreprenorii pentru lucrările de edificare, renovare sau reparare a unui imobil, pentru garantarea sumelor convenite acestora şi datorate, dar numai în limita sporului de valoare (transferarea riscului de piaţă imobiliară pe cârca antreprenorilor, prin limitarea valorii ipotecii legale la sporul de valoare a imobilului, mi se pare de o injusteţe aiuritoare, care va descuraja industria de construcţii);
  7. moştenitorul legatar cu titlu particular, de la moştenitorul obligat la executarea legatului particular, asupra imobilului sau imobilelor dobândite de acesta din urmă din moştenire (envizajăm o largă posibilitate de exercitare abuzivă din partea legatarului cu titlu particular).

În caz de concurs între privilegiile, speciale şi generale, cu ipotecile şi gajurile înscrise în registrele de publicitate, se aplică aceleaşi reguli deja cunoscute :

  1. întâi se plătesc creanţele garantate cu privilegiul general, mobiliar şi imobiliar, al cheltuielilor de judecată şi executare făcute în interesul comun al creditorilor;
  2. apoi privilegiile speciale, mobiliare şi imobiliare, conservate potrivit legii (adică înscrise, art. 837 NCPC, în registrul de CF respectiv arhivă electronică);
  3. apoi ipotecile, legale şi convenţionale, mobiliare sau imobiliare, şi gajurile;
  4. spre final, restul creanţelor garantate cu privilegii generale, mobiliare şi imobiliare (art. 835, alin. 1, lit. b-i din NCPC, cu menţiunea că o creanţă bancară negarantată cu privilegiu, gaj sau ipotecă are un drept de preferinţă faţă de creanţele chirografare şi amenzile cuvenite statului, fiind în poziţie antepenultimă pe lista de preferinţă a privilegiilor generale, ceea ce este mai bine decât deloc);
  5. creanţele chirografare (sau care, eventual, nu ar fi înscrise la distribuirea preţului).

Ipoteca legală originează în baza unei dispoziţii legale dar, ca şi cea convenţională, se constituie numai prin înscriere în CF (înscrierea ipotecii în CF are caracter constitutiv de drepturi, art. 2377 NCC), deci pe baza unui înscris (de regulă autentic) care să ateste existenţa cazului de ipotecă legală menţionat de art. 2386 NCC. Pe linie de deducţie logică, ipoteca legală a finanţatorului se conservă dacă în actul de dobândire este menţionat că preţul se plăteşte din credit a cărei rambursare se garantează cu respectivul bun, deci încheierea şi a ipotecii convenţionale devine un non-sens din moment ce ipoteca legală a finanţatorului ar avea absolut acelaşi rang de preferinţă cu cel conferit de o ipotecă convenţională (spre deosebire de reglementarea anterioară, când privilegiul imobiliar special al finanţatorului era preferat creanţei ipotecare).

În episodul următor vom vorbi mai pe larg despre ipoteca imobiliară convenţională.

Văzând că s-au ivit zorile, timidă Şeherezada tăcu.


Scenarita la români

27 iunie 2010

Românii au fost minţiţi de politicieni şi media în asemenea hal, încât văd scenarii scelerate peste tot, câteodată şi acolo unde nu a fost vorba de scenariu, ci numai hazardul idiot a făcut să se aşeze lucrurile în cele mai năstruşnice combinaţii.

Una din combinaţiile năstruşnice recente a fost declararea ca neconstituţională a prevederilor referitoare la tăierea cu 15% a pensiilor, soluţie care a mirat, de o manieră plăcută, până şi pe un sceptic ca mine. Mă declaram sceptic deoarece vechea Curte Constituţională deja prezenta semne de bochemonofilie suspectă, manifestată făţiş în toate deciziile de respingere referitoare la neconstituţionalitatea OUG 71/2009 (aia potrivit cu care hotărârile judecătoreşti privind plata de drepturi salariale la bugetari se pun în aplicare din 2012, că acum nu sunt bani – mie mi se pare că injustiţia este cât Casa Poporului, dar din păcate opinia mea intimă nu concordă cu a judecătorilor constituţionali). Noua Curte, „garnisistă” cu încă doi bochemonofili (să nu uităm ca dna Moţoc este prietenă cu Cezar Preda, aşa se explică de ce a fost propusă pentru ungerea în post) o credeam sigur la cheremul puterii portocacalii şi bănuiam că examenul de constituţionalitate al legilor de austeritate va fi un spectacol ieftin, de faţadă şi că legile de austeritate vor trece de CCR cu brio.

M-am înşelat. Curtea Constituţională şi-a mai recuperat din prestigiu, decizând că ceea ce era vădit neconstituţional din motiv de încălcare a jurisprudenţei CEDO este nelegal nu numai la Strasbourg, dar şi la Bucureşti. Iniţial am crezut ca Iulia Moţoc, judecătoarea ad-hoc la Strasbourg, la CEDO, a fost cea care a înclinat balanţa, ca persoană care cunoaşte jurisprudenţa în materie, dar secretul deliberărilor CCR mă făceau doar să presupun că aşa a fost. Însă declaraţiile de ieri ale dlui Puskas, alea cu cine cum a votat, au arătat contrariul, doamna Moţoc a decis în sens contrar jurisprudenţei CEDO.

Supărarea sexy-bănăţencei pe colegul care a încălcat secretul deliberărilor, devoalând pe judecătorii care au votat în sens opus orientării de la Strasbourg, este dovada cea mai vie că s-a lins pe bot definitiv de funcţia de judecător ad-hoc şi s-a făcut de râs în plan extern. Totodată este dovada cea mai clară că în România una zicem şi scriem, inclusiv ca mari profesori,  în cărţi şi tratate despre drepturile omului, şi alta facem în practică. În practică belim pensionari de drepturi câştigate, că aşa primisem indicaţii preţioase clare, cu subiect şi predicat,  de la Pinocchio.

Şi eu care crezusem că tot circul ăsta este scenariu pentru justificarea creşterii TVA la 24% … Nu, nu este scenariu, doar hazard idiot care a compensat lipsa de verticalitate a unora care se cred mari intelectuali şi profesori de drept. Când mă gândesc la câtă presiune a fost pe judecătorii CCR, mi se pare absolut justificabilă şi salutară decizia iar devoalarea secretului deliberărilor absolutamente scuzabilă, pe măsura curajului deciziei şi riscului asumat. Oricum, impostura şi tartufismul meritau şi trebuiau demascate.


I Smell Trouble

25 iunie 2010

Viata nu este făcută numai din muncă. Există viaţă şi după orele de serviciu sau în pauza de prânz. Atunci când aveţi câteva minute disponibile şi vreţi să vă relaxaţi cu un blues negru clasic de calitate, v-aş sugera ceva ce îmi pare fără egal. Da, I smell trouble (ahead of me)… Live from Paris, 1971.

Tina Turner Live in Paris

(Nu vă spun cât m-am luptat cu tehnologia, că nu pot uploada decât .jpg şi .ppt, nu muzică. Aşa că mi-am vlăguit neuronul solitar să vâre fişierul audio într-un Power Point, iar voi îl deschideţi şi daţi Slide Show/View Show).

Enjoy, ‘coz trouble is ahead anyway!


Boc, vuvuzela lui Băsescu

23 iunie 2010

S-a zis de Boc că este portavocea Cotrocenilor, că este un apendic cu gură al Cârmaciului, piticul cu laringe al Marinarului, purtătorul cu vorba al Întâiului Machitor al ţării sau că este trompeta flatulentului. Însă doar acum, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal din Africa de Sud, am intuit adevărul : Boc nu este altceva decât vuvuzela lui Băşescu, anexăm dovada.


Culmile prostiei şi tupeului – azi, Raluca Turcan

22 iunie 2010

Halucinant: marea ”reformatoare” a TVR, pedelista Raluca Turcan, a confundat High-Definition cu Hunedoara
 

Recordul de ignoranţă deţinut de Elena Udrea, care şi-a dovedit valoarea cacademică de mare conferenţiar de particuleră în politologie cu presedintele Norvegiei, deşi părea greu sau imposibil de depăşit, a fost spulberat de Raluca Turcan, care a demonstrat in Comisia de Cultura a Senatului că nu are nici cea mai vaga idee cu ce se mananca televiziunea, confundand High-Definition cu …Hunedoara. Menţionăm aşa, în treacăt, ca d-na Turcan este preşedinta Comisiei pentru (in)cultură a Camerei Deputaţilor, comisie care a respins proiectul de lege în discuţie, de o manieră profesionistă, desigur.

În data de 26 mai 2010, în timpul dezbaterilor la modificarea legii de functionare a TVR, în Comisia de Cultura a Senatului, cu participarea presedintelui comisiei similare de la Camera, Raluca Turcan, venită sa îşi sustina propunerile de modificare a legii TVR (de fapt de demolare a legii TVR), dar si a presedintelui TVR, Alexandru Sassu, s-a petrecut un incident de-a dreptul socant, de râs, daca nu ar fi, mai degraba, de plâns. (Trebuie spus ca, intrucit sedinta in cauza s-a tinut, in mod neobisnuit, cu usile inchise, informatia s-a aflat cu intarziere, ceea ce nu o face mai putin rizibilă). Mai precis, in cadrul dezbaterilor, Raluca Turcan si-a stupefiat colegii de la Senat intrebând, pe un ton iritat, pentru ce a fost nevoie ca TVR sa infiinteze un post la Hunedoara: “De ce domnilor, imi puteti explica si mie, de ce are nevoie Romania de un post TV Hunedoara, chiar asa am ajuns?”. Surprins, Alexandru Sassu a incercat sa ii explice ca, nu exista un asemenea post, ci doar un  studio teritorial la Deva, numai ca Turcan o tinea una si buna pe a ei: de ce exista TVR Hunedoara? Abia intr-un tirziu, membrii comisie au realizat ca, Turcan se referea la postul TVR HD, ale carui initiale seamana, e drept, cu abrevierea oficiala a judetului Hunedoara, dar inseamna, in realitate, High-Definition, adica televiziune cu o calitate superioara a sunetului si a imaginii.  Interventia pedelistei a starnit amuzamentul senatorilor (Cristian Ţopescu, Mircea Diaconu şi Sergiu Nicolaescu, oameni care ştiu ce e aia televiziune, probabil că se tăvăleau de râs în spasme), fapt care, potrivit unor surse din comisie, a facut-o pe Turcan sa roseasca asemenea unui rac foarte bine fiert şi sa taca malc tot restul sedintei.


Interdicţia de înstrăinare şi grevare în Noul Cod Civil (I)

21 iunie 2010

Nimic din noua reglementare a ipotecii nu este mai diferit de ceea ce ştiam noi şi de ceea ce practicăm noi în prezent decât reglementarea adusă interdicţiei de înstrăinare şi grevare, înscrisă în noul Cod civil (NCC) în cuprinsul art. 2384. Interdicţiile de înstrăinare şi grevare, anterior catalogate de teoreticieni la limitările convenţionale ale dreptului de dispoziţie – limitări convenţionale ale dreptului de proprietate, esenţialmente temporare, sunt redenumite acum „Clauze de inalienabilitate„, iar interdicţia de înstrăinare şi grevare este văzută din altă optică, cea a libertăţii de circulaţie a bunurilor aflate în circuitul civil, libertate care ţine acum de ordinea publică şi nu poate fi limitată de interesul creditorului ipotecar care îşi doreşte să blocheze vânzarea sau grevarea subsecventă, fără acordul său, a bunului ipotecat, prin intermediul interdicţiei de înstrăinare şi grevare.

Deci, potrivit art. 2384 NCC, vânzarea bunului ipotecat este valabilă inclusiv în ipoteza că ipoteca iniţială interzice vânzarea sau declară că vânzarea este echivalentă cu default-ul la credit, deci, cu alte cuvinte, inclusiv în cazul unei rele-credinţe atât a vânzătorului debitor ipotecar (care a fost parte în contractul de ipotecă) cât şi a terţului dobânditor. Cu alte cuvinte, interdicţia de înstrăinare va avea numai efect declarativ şi va fi folosită ca şi criteriu pentru aprecierea bunei credinţe a terţului dobânditor şi atât!!! contractul de vânzare este valabil.

Mai mult de atât, clauza care ar declara scadenţa anticipată sau care ar naşte obligaţii suplimentare în sarcina debitorului în caz de grevare ulterioară a unului ipotecat cu noi sarcini (deci încălcarea interdicţiei de grevare) este declarată de lege ineficientă (nescrisă) şi nu va produce efecte. Deci, pe cale de interpretare logică, nici interdicţia de grevare nu va avea alt efect decât unul declarativ şi nu va putea să indisponibilizeze bunul în favoarea creditorului ipotecar. Liber la grevare ….

Această optică nouă, a libertăţii absolute a circuitului civil, departe de limitările convenţionale ale părţilor, este cea mai importantă modificare, după mine, a instituţiei ipotecii convenţionale imobiliare. Am aşteptări mari de la imobilismul birourilor de carte funciară, mai ales a celor din Ardeal, care vor opune o rezistenţă încăpăţânată noii reglementări, deoarece este contrară practicii lor de 300 ani (să nu uităm că, după apariţia Legii 7/96, nu birourile de CF din Ardeal s-au aliniat noii reglementări ci restul României s-a aliniat la reglementarea existentă deja în Ardeal). Totodată mă aştept ca juriştii şi risk-managerii de bănci să îşi informeze prezidenţii că aşa ceva nu se poate, deoarece gradul de risc al fiecărei tranzacţii nu mai poate fi corect estimat şi în final, prin lobby-ul aferent, lucrurile să revină la normalul de dinainte, deoarece NCC încurajează deschis reaua-credinţă.


Second-class citizen

19 iunie 2010

Ştiu că fanii acestui blog au deplâns ziua de ieri, când un eveniment social (o nuntă) m-a împiedicat să recoltez ideaţia pletorică a neuronului stingher şi să o postez pe blog (deşi spiritele necaritabile ar zice bogdaproste că nu a mai pus idiotul mucii neuronului pe blog precum zoaiele pe un geam, ca să citez din clasici în viaţă).

Am plecat din Bruxelles cu maşina către Olanda, întrebându-mă dacă impresiile mele despre intoleranţa pe care o resimţisem în Olanda faţă de străini, fie ei turişti, cu ocazia vizitei anterioare, nu fusese cumva o exagerare, un concurs de evenimente neplăcute care mă condusese către o impresie greşită despre un popor atât de harnic şi rezonabil. Nici nu am apucat însă sa intru bine în Olanda şi să ajung la o bretea de pe o autostradă pe alta când am realizat că este posibil să nu mă fi înşelat. Amărâtul de GPS îmi spunea candid să o iau la stânga, problema era ca erau cinci ieşiri la stânga iar indicatorul care indica autostrada care mă interesa nu era mai mare de 20X20 cm, ceea ce la prima „vedere” este greu de depistat. Cum deja intram a treia oara în sensul giratoriu respectiv, învârtindu-mă în cerc ca o găină,  ca să încerc să îmi dau seama care este sensul corect pe care trebuie să il iau, în mod inevitabil am încetinit la 15-20 km/h (doar aşa am reuşit să observ indicatorul care nu era mai mare de 20X20 cm) iar imediat am simţit reacţia : cinci claxoane de maşini din spate, vizibil deranjate de faptul că un mocârţan de est-european, cu numere de-alea, de mocârţani cerşetori din estul Europei, îşi permite să îi întârzie pe ei trei secunde cel mult. Promptitudinea şi violenţa reacţiei m-au deranjat, făcându-mă să îmi doresc în secret (ca un bolnav şi mizerabil ce sunt) să văd o maşină cu numere galben-negre, cu şoferul olandez năuc la Arcul de Triumf, să audă şi el claxoane!!!

Apoi, pe măsură ce kilometrii de autostrăzi treceau, dar şi mai târziu, pe durata unei vizite cu un vaporaş pe multitudinea de canale care brăzdează Olanda, când am văzut ce muncă titanică au dus olandezii cu apa, cu marea, cu natura în general (şi au învins-o), am realizat că respectul altora nu se pretinde, bineînţeles nu se cerşeşte, ci se dobândeşte prin fapte şi realizări. Când vom smulge şi noi, românii, atât de mult teren apelor şi mării, când vom utiliza pentru culturi şi animale terenul agricol în maniera raţională a Olandei, când vom avea autostrăzile lor, atunci oamenii aceştia ne vor privi ca egali ai lor, de care nu au a se teme, că nu au venit să le ia nimic, deoarece au şi ei destul.

Pentru că aceasta este marea temere a olandezilor, cred eu, şi anume că străinii vor năvăli şi le vor sufla de sub nas  întâi slujblele, apoi casele, apoi maşinile, yolele şi yacht-urile, terenurile îndiguite, adică munca lor de generaţii. Această temere, cu miză subiectivă mare, este cea pe care partidul ultranaţionalist al lui Geert Wilder s-a căţărat, ajungând al treilea partid în Olanda. Pe mine personal m-a frapat asemănarea fizică dintre Geert Wilder şi Corneliu Vadin Tudor, aşa de mare că zici Geert ar fi rodul de tinereţe al vintrelor europarlamentarului român, respectiv asemănare aşa de mare că te pune pe gânduri : nu cumva există un prototip fenotipic al liderului politic ultranaţionalist xenofob ?

Dacă se mai inflamează mult resentimentele localnicilor faţă de străini, de către politicieni abili în a exploata temerile mai mult sau mai puţin raţionale ale cetăţeanului, dacă se mai permite aducerea tot mai frecventă în spaţiul public şi în atenţia publicului a discursului naţionalist şi xenofob, olandezii vor deveni cât se poate de intoleranţi faţă de străini, la fel ca olandezii de odinioară, băşcăliţi aprig de Voltaire în Candide, adică predicatorul protestant şi soţia sa care nu numai că l-au lăsat pe Candid să moară de foame, dar i-au turnat şi conţinutul oalei de noapte în cap.

PS 1 : Noi suntem bine, mulţumim, anexăm dovezi.

PS 2 : Vio en Bart, veel geluk samen!