Concluzii la afacerea judiciara Stanciu vs Rarinca. Va urma(?)

29 Iunie 2015

A aparut, pe surse, pe luju.ro, un fel de motivare a deciziei definitive de achitare în cazul Rarinca. Desi documentul este prezentat ca fiind documentul final, este evident ca ne aflam în prezenta unei ciorne, a unui draft al deciziei finale. Ceea ce este evident este ca decizia finala nu va fi sensibil diferita de versiunea “pentru presa”. Oricum, textele SMS-urilor incriminatoare sunt prezentate pe larg, toata lumea le-a putut citi si fiecare a putut decide pentru el daca fapta i se pare a fi santaj sau nu (mie personal mi s-a parut a fi santaj, cu mentiunea ca pare a fi generat de disperarea de a nu îsi recupera banii).

stanciu_livia

Am citit documentul de achitare cu atentie. Este prost per ansamblu, dar are detalii delicioase si picante foc. Juridic, concluzioneaza ca fapta imputata de Stanciu doamnei Rarinca nu are caracter penal. Este o fapta ilicita, dar nu un ilicit penal (ceea ce înseamna ca si Vasilica Danilet are dreptatea lui, desi noi stim ca mânca stercobilina cu polonicul). Ce nu explica decizia este exact cauza care înlatura caracterul penal al faptei. Desi decizia face referiri la comportamentul Liviei Stanciu de dinainte de reclamatie, nu indica exact ca acest comportament al victimei este cauza care ar înlatura caracterul penal al faptei. Din acest punct de vedere hotarârea este incompleta (nu indica precis cauza care înlatura caracterul penal al faptei, deci nu indica precis de ce a fost achitata doamna Rarinca). Deci si DNA are dreptate sa atace o asemenea decizie cu contestatie în anulare (desi noi stim ca, la rândul lor, cei de la DNA manânca stercobilina cu polonicul, pentru ca nu au mai atacat cu contestatie pâna acum, vreodata, nici o alta decizie de achitare http://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/parteneriatul-otravit-contestatia-in-anulare-prin-care-dna-forteaza-la-cab-desfiintarea-deciziei-de-achitare-a-marianei-rarinca-este-doar-o-continuare-a-represiunii-impotriva-pensionarei-tinute-degeaba-6-luni-in-arest-dupa-plangerea-sefei-iccj-livia-stanc).

Dupa ce am stabilit ca motivarea deciziei de achitare a doamnei Rarinca are tot atâta valoarea juridica precum decizia de condamnare de la prima instanta, e timpul sa ne uitam la detalii si la consecinte.

1) Prima consecinta este ca Livia Stanciu, sefa ÎCCJ dimpreuna cu Ciorduta Kövesi, sefa DNA par a fi “partenere” la represiune nedreapta. Graba si promptitudinea cu care DNA a instrumentat acest dosar sunt clare, evident în considerarea persoanei sefei ÎCCJ. Aceste elemente sunt prezentate în detaliu în hotarârea de achitare (se pare ca astfel de suspiciuni, de exces de zel si ultraviteza de reactie a DNA, au determinat banuiala completului de recurs ca Rarinca ar fi nevinovata). Cu alte cuvinte, DNA s-a împuscat singura în picior.

2) Livia Stanciu iese cu o imagine sifonata rau: un judecator în penal, fost procuror, mai mult, cel mai mare magistrat al tarii, care nu poate aprecia corect daca propria plângere prealabila are fundament, nu îsi merita salariul si pozitia. În plus, suspiciunea ca plângerea respectiva a fost facuta exact pentru a se sustrage de la plata obligatiilor civile succesorale este de nesters. Deci pentru foarte multi, Livia Stanciu va fi egal cu abuz de functie si represiune nedreapta.

3) Toata mascarada cu procesul penal de santaj nu a fost decât un pretext pentru a justifica filajul si perchezitiile dispuse de DNA, la domiciliul doamnei Rarinca si concubinului ei, pentru a se ridica orice petec de hârtie care o putea incrimina pe Stanciu. Utilitatea perchezitiei “la sânge” nu se justifica în nici un fel: fapta s-a comis prin telefon si SMS, DNA avea tot ce era necesar pentru a trimite în judecata – dar Stanciu ar fi ramas vulnerabila pe viitor. Deci perchezitii la sânge, inclusiv la concubin, inclusiv la masinile acestora, filaj audio-video-comunicatii, ridicarea tuturor înscrisurilor incriminatoare si Livia Stanciu poate respira usurata, cu Rarinca la racoare “preventiva” : vivat justitia!

4) Stranie de tot povestea arderii arhivei avocatului Staniu, sotul primei doamne a justitiei române. Asa ceva este ilegal – legea vorbeste ca arhivele nu se distrug ci se transfera la un alt cabinet, în baza deciziei baroului. Întrebarea persistenta: ce era atât de putred în arhiva unui avocat, sot al judecatoarei supreme, de trebuia distrus cu orice pret, în dispretul legii? De ce ar fi ordonat Livia Stanciu personal arderea arhivei? Eu am banuielile mele, grave, referitoare la motivele reale ale arderii arhivei sotului Liviei Stanciu, banuieli care ar explica numirea Liviei Stanciu pe functie în 2010.

La capitolul ciudatenii, trebuie sa mentionam ca DNA a pus în joc disproportionat de multe resurse de care dispune: provocarea, ascultarea telefoanelor inculpatei (dispusa anterior audierii partii vatamate!!!!!!! Ce ciudat, dar în România se poate), supraveghere vídeo, áudio si fotografiere plus interceptarea telefoanelor si comunicatiilor. Pentru un amarât de santaj!!!! Nu, nu este vorba despre investigarea unui santaj, disproportia este prea mare : acestea sunt mijloace securistice fara doar si poate! RM a fost pusa sub filaj total pentru un santaj? Nu, Livia Stanciu este protejata de Secu, cu mijloace de Secu … aaaa, pardon, scuzati, este vorba de ‘parteneriat de nadejde’ si de ‘stat de drept’, nu de cârdasie între securisti si de reprimare securistica …

5) Rarinca nu a “ciripit” nimic, nici macar acum. Discretie sau frica? Mai mult a doua, as opina eu. Daca Rarinca a executat sase luni de bulau doar pentru o amenintare cu devoalarea secretelor negre ale Liviei Stanciu, cred ca pentru dezvaluirea propriu-zisa ar fi luat vreo douaj’de ani, deci e normal ca femeia sa nu “ciripeasca” – doar nu doreste sa moara în puscarie. Ceea ce a retinut instanta de achitare, din insinuarile prudente facute de inculpata, despre traficul cu achitari realizat de sotul doamnei Stanciu este deajuns sa stârneasca un dubiu urias cu privire la probitatea profesionala a acesteia.

6) Are vreo sansa DNA la contestatia în anulare? Teoretic, da. Decizia de achitare este lacunar redactata, pare ilegala (prin neindicarea cauzei care înlatura caracterul penal al faptei). Dar ma tem ca DNA se împusca în picior, din nou: va determina aprige dezbateri si va aduce în discutie exact acele motive pe care ei le doreau trecute sub tacere. De dragul de a-si dovedi “infailibilitatea” si de a o “spala” pe Livia Stanciu, vor genera discutii care pot duce exact spre zone în care îsi doresc liniste: mijloacele securistice … aaa, pardon disproportionate, de instrumentare a cauzei si arderea arhivei. Atentie, mai copii, cu contestatia în anulare sa nu va împuscati (din nou) în picior! Si apoi, chiar daca s-ar admite – cui prodest? Cui bono? Doar pentru ‘albirea’ Liviei sa va asumati un risc imens de imagine, riscul ca lumea sa va perceapa în termenii DNA=Directia VI (Anchete Penale) Securitate?

În loc de concluzie, as îndrazni sa amintesc celor de la Secu DNA ca nu exista nimic mai potrivit cu aproximatia de democratie sub care vietuim decât pastrarea aparentelor de democratie, legalitate si competenta. Daca nu respectam fondul, sa respectam macar forma si sa lasam macar impresia. Livia Stanciu nu a fost niciodata o eminenta a dreptului : ea trebuia sa fie numita la sefia ÎCCJ pentru a livra rezultate “parteneriatului”(ceea ce a facut), mimând o probitate ireprosabila. Dupa scandalul Rarinca, nimeni nu mai crede în basmul probitatii ei morale si profesionale, deci ea nu mai aduce servicii ci deservicii “parteneriatului”, prin ricoseu. Este timpul sa fie înlocuita cu o persoana noua, asijderea cu o probitate morala ‘ireprosabila’, de dragul salvarii aparentelor macar.

Decenta îi cere sa demisioneze, opinia publica cere, imperativ: Stanciu, dispari!

Anunțuri

Legi scrise cu picioarele : Legea 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali – business angels

11 Iunie 2015

Introducerea unei reglementari referitoare la investorii providentiali (business angels) a generat enorm de multa atentie în mediul de afaceri românesc. Peste tot, lumea a înteles ca de la 1 iulie 2015 nu se mai plateste impozit pe dividende, ceea ce pare adevarat, luând în considerare cât de lax si imprecis este conceputa Legea 120/2015.

Institutia investitorului providential (business angel) – care intervine în momentul cel mai dificil al intreprinderii, si anume la începutul afacerii (start-up) sau când afacerea ar putea intra în expansiune (seeding) – este binecunoscuta în Europa si m-am bucurat sa o vad preocupare a guvernantilor pentru reglementarea unei astfel de solutii alternative de acces la finantare pentru IMM, cu planuri de afaceri demne de risc. Rezultatul concret m-a dezamagit, pentru ca legiuitorul român a dovedit heirupism – daca nu chiar rea-credinta. Permiteti-mi sa va explic de ce cred ca este vorba de heirupism si chiar rea-credinta.

Ïn primul rând, plecam de la ideea ca toata lumea este de acord ca perioada de ‘start-up’ a IMM-urilor este cea mai riscanta din existenta lor – statisticile demonstrând ca peste 25% din afaceri dau chix, esueaza sau falimenteaza în primii trei ani de existenta. Deci acordarea de avantaje fiscale investitorilor în companiile aflate exact în perioada când sunt cât se poate de vulnerabile se justifica, pe de o parte. Pe de alta parte, studiile publicate ale Comisiei Europene (DG ENTR) pe tema investitorilor providentiali recomanda statelor membre prudenta maxima în acordarea de facilitati fiscale acestui tip de investitori, pentru a nu deturna obiectivul legitim al stimularii investitiilor catre evaziune fiscala (exact ce a facut Parlamentul actual).

Proiectul de lege înaintat de Mickey Mouse forului poreclit Parlament preia definitia data de Comisia Europeana investitorului providential/business angel: o persoana fizica, de obicei cu experienta în afaceri, care investeste în mod direct parte din fondurile proprii în întreprinderi noi sau în crestere, necotate la bursa. Forma de act normativ a initiatorului face referire la primii trei ani de la infiintare, ca si conditie pentru acordarea de facilitati fiscale. Aceasta conditie s-a “pierdut” în procesul legiferarii (de aici eu deduc reaua credinta, deoarece riscul finantarii societatii start up este mult mai mare si era explicat pe larg de premierul Ctrl+C/Ctrl+V; numai un astfel de risc asumat ar fi justificat scutirea de impozit pe dividend, iar nu investitia într-o companie înfiintata acum douazeci de ani).

Pentru a putea vorbi despre investitor providential ‘business angel’, Legea 120/2015 pune o serie de conditii:

  1. Conditii privind societatea în care se investeste
  2. Conditia n° 1, sine qua non, de societate start-up sau în dezvoltare – aflata în primii trei ani de la înfiintare – a disparut deci lipseste cu desavârsire, deci liber la evaziune fiscala legala.
  3. Conditia n° 2 – sa fie societate constituita sub forma de SRL – are un iz cert de neconstitutionalitate. Asa cum am aratat supra, definitia CE data investitorului providential se refera la faptul ca acesta investeste în companii necotate la bursa, dar asta nu justifica eliminarea totala, completa, a tuturor SA întreprinderi mici sau microîntreprinderi, deoarece este foarte improbabil ca o microîntreprindere sau o întreprindere mica sa aiba resursele listarii la bursa.
  4. Conditia n° 3 – sa fie microîntreprindere sau întreprindere mica, în sensul Legii 346/2004; cu alte cuvinte, sa aiba mai putin de 9 salariati, cifra de afaceri si active totale de max. 2 MioEUR pentru microîntreprindere, respectiv mai putin de 49 salariati si cifra de afaceri sau active totaleale de cel mult 10 MioEUR pentru întreprinderea mica.
  5. Sa fie întreprindere autonoma, respectiv sa nu fie întreprindere legata (prin participatii majoritare de capital) de o alta întreprindere si sa nu fie întreprindere partenera, în sensul aceleasi Legi 346/2004.

Ïntrebare nerezolvata: ce ne facem daca avem doua întreprinderi legate sau partenere care, consolidat, îndeplinesc conditiile de microîntreprindere sau întreprindere mica? Se justifica sa le excludem doar pentru ca exista in rem o legatura de capital sau putem acorda calitatea de ‘business angel’? Et cui prodest? Întreprinderii din aval sau celei din amonte?

6. sa nu fie în imposibilitate de lansare, relansare sau crestere, adica sa nu se afle în incapacitate de plati, insolventa sau faliment etc. – logic

7. Sa îsi adapteze, daca este nevoie, prevederile actului constitutiv în sensul includerii asociatului business angel, a interzicerii pactului leonin în ceea ce il priveste pe acesta si a includerii cerintei acordului tuturor asociatilor în ceea ce proveste deciziile pe distribuirea de dividende si plan de activitate.

  1. Conditii privind pe investitorul providential
  2. Sa fie exclusiv persoana fizica (definitia originara a investitorului ‘business angel’ se refera, relativ imprecis, la « individual », dar se pare ca Regatul Unit nu împartaseste ideea ca investitorul trebuie musai sa fie “pe persoana fizica”, fiind constituite numeroase asociatii, sindicate, societati, retele (unele publice altele oculte), de ‘business angels’. Mie, personal, recunoasterea calitatii de ‘business angel’ numai persoanelor fizice nu mi se pare justificata suficient.
  3. Sa fie din afara societatii – înca o conditie laxa – probabil în mod voit – în Legea 120/2015. Traditional, prin persoana din afara societatii se întelege acea persoana care nu are la un moment dat calitatea de asociat. Rigoarea ar cere sa nu acordam calitatea de investitor providential, spre exemplu, rudelor sau afinilor asociatilor existenti, deoarece acestia intervin din considerente de solidaritate familiala, deci cu totul alte considerente decât asumarea calculata a unui risc semnificativ, cu ar fi în cazul unui investitor providential.

De lege ferenda, conditia extraneitatii de societate ar trebui detaliata, în sensul excluderii participarii rudelor, afinilor de pâna la gradul IV inclusiv (ei sunt prezumati a avea solidaritate de tip familial nu investitional).

  1. Sa nu aiba fapte înscrise în cazierul fiscal (logic, doar se acorda facilitati fiscale)
  2. Sa nu aiba antecedente penale – fals, coruptie, delapidare, abuz de încredere si, mai ales, spalare de bani – de asemenea, logic.
  3. Sa devina asociat minoritar al societatii, înscris la registrul comertului, care sa nu asigure gestiunea curenta sau de facto a societatii

Conditia publicitatii la Registrul comertului a dobândirii calitatii de asociat pare a fi în contradictie cu modelul traditional al ‘business angel’: ei sunt pentru IMM partenerii tacuti, privati, din umbra si care prefera sa ramâna anonimi. În plus, în definitia traditionala a investitorului providential, acesta are experienta în afaceri si se implica activ în gestiunea societatii pentru a-si proteja investitia. Solutia prevazuta de legislatia româneasca: potrivit art. 4b) din Legea 120/2015, deciziile privind distribuirea de dividende si privind planul de afaceri se iau cu acordul tuturor asociatilor – aceasta dispozitie protejeaza investitorul “business angel”; restul de 51% nu pot decide altceva decât ce doreste investitorul providential. Atunci de ce aceasta limitare la 49% daca, în materia dividendului si a planului de afaceri se decide cum vrea îngerasul de gheseft?

Solutia acordului tuturor asociatilor în luarea anumitor decizii face ca aceste SRL, în care se investesc capitaluri, sa se îndeparteze de configuratia juridica a societatii de capital si sa se apropie mai mult de societatile de persoane, ceea ce nu pare logic.

  1. Conditii privind investitia
    • suma investita: între 3.000 EUR si 200.000 EUR, echivalent lei la data platii, plafonul minim si maxim vizeaza un investitor privit ut singuli;
    • Suma investita se va folosi exclusiv pentru majorarea capitalului social prin aport în numerar, obligatoriu cu calcularea unei prime de emisune. Prima de emisiune este specifica societatilor pe actiuni, fiind obligatorie la majorarea capitalului social prin aport în numerar la societatile pe actiuni listate. Motivul rezida probabil în protectia asociatilor existenti la o societate ‘veche’, care are active contabile sensibil mai mari decât valoarea capitalului. Evident ca sumele se platesc exclusiv prin virament bancar pentru a se elimina/verifica orice suspiciune de spalare de bani.
    • Investitia sa fie afectata exclusiv în vederea realizarii obiectului de activitate a societatii si a ideii, planului de afaceri pentru care investitorul si-a dat acordul;
    • Ca urmare a majorarii capitalului social, investitorul providential nu va dobandi controlul societatii – nu va dobândi mai mult de 49% din capitalul social al societatii în cauza; daca sunt mai multi investitori, acestia pot investi sumele minime (3000 EUR) sau maxime (200.000 EUR) per personam, dar cumulat tot aportul acestora nu va depasi 49% din capitalul social rezultat prin respectiva operatiune de majorare

–          Sa mentina investitia în societate cel putin trei ani, pentru a beneficia pe o durata de trei ani de scutirea de impozit pe dividende si de scutirea de impozit pe plus valoare la cesionarea partilor sociale dupa trecerea celor trei ani. Scutirea de impozit pe plus valoarea realizata, dupa trecerea celor trei ani, nu are limita în timp. Investitorul business angel poate cesiona partile sale în perioada celor trei ani unui alt business angel, care îndeplineste conditiile legale, caz în care cel de-al doilea se subroga în situatia primului si beneficiaza de facilitatile fiscale pe durata ramasa celui dintâi. Daca investitorul business angel întraineaza partile sale sociale catre o alta persoana care nu indeplineste conditiile legale pentru a fi subrogat în locul sau, va plati impozitele de care a fost scutit plus dobânzi, majorari si penalitati.

Opinia mea este ca acest act normativ este un cadou pe care alesii natiei si l-au facut singuri, ridicând o mâna la vot. La câti bani zac prin conturile lor prin declaratiile de avere, nu m-as mira sa îi vad pe ei, sotiile, soacrele, cuscrii si cumetrele lor devenind toti, de la 1 iulie 2015, business angels, ca impozitul îi doare.

Cu comentarii ceva mai detaliate pe acest text, curând.