Perdeaua de fum cu regele Mihai

26 Iunie 2011

Pe 22 iunie 2011, seara târziu, Bălălău a vărsat, după un scenariu jalnic regizat, o hazna de rahat pe obrazul MS Mihai I şi pe istoria României. Ne-am mirat, ne-am scârbit, ne-am mâniat, ne-am scandalizat, am urlat, a vuit netul, au turuit presele ziarelor, au duduit agenţiile de ştiri din întreaga lume.

În timp ce noi ne frăsuiam pe net cu „problema regală”, Băsescu, prin Decretul 606/22.06.2011, din aceeaşi zi cu atacul la Rege, a promulgat Legea 129/2011 privind alegerea primarului printr-un singur tur de scrutin, indiferent de numărul votanţilor, în ordinea voturilor exprimate (deci liber la fraudarea şi cumpărarea alegerilor locale). Detalii, aici.  

Odihnească-se în pace Democraţia reprezentativă locală! Deşi nu am cunoscut-o prea mult timp, îi vom păstra o vie şi duioasă amintire. Dumnezeu s-o ierte, că de morţi numa’ de bine. O să îi dau un vot de pomană la parastasele localele din 2012.

Aşteptăm cu interes un alt act normativ aflat pe agenda Camerei Depuţaţelor, care să distrugă şi reprezentativitatea democraţiei parlamentare (uitaţi-vă aici şi miraţi-vă … coincidenţă? nuuuu, ci furat cu sistemă!!!).

Cine pleacă ultimul din România să stingă lumina!


Rescrierea istoriei României conform cumetriilor lui Băsescu

24 Iunie 2011

Infamiile debitate de Fermecător la academicianul Jack Cristoiu labeunu în emisiune m-au surprins, prin lipsa aparentă de motiv : de ce să se răţoie oare Fermecătoru’ la adresa MS Mihai I, care nu îi este adversar politic? Doar aşa, de amorul artei, ca să bifeze capital la electoratul frustrat care crede că Regele a plecat cu un tren de aur şi tablouri? Nuuu, pericolele erau prea mari pentru un capital electoral îndoielnic.

Plus că discuţia, aşa cum s-a văzut din înregistrare, a fost de o „spontaneitate” atât de prost regizată de Jack şi marele anal-ist Turcescu, că a fost clar că este o mârlănie premeditată. În plus, „ca din întâmplare”, în studio labeunu după Băsel a intrat nimeni altul decât Anagramă Lambrino, care a declarat aceeaşi mârşăvie fără margini faţă de MS Mihai I. Coincidenţă? Exclus, scenariu cu regie proastă, dacă şi eu m-am prins. Deci … intenţia lui Bălălău care a fost?

Hai să facem un scurt exerciţiu de memorie :

1. Pe 22 mai 2010, Băsescu îl boteza pe Carol Ferdinand, fiul lui Anagramă Lambrino şi Lia. Deci, cu alte cuvinte, Băsescu este cumătrul lui Anagramă Lambrino şi naşul lui Carol Ferdinand.

2. Pe 09.01.2011, Băsescu îi taie moţul finuţului său, fericit prilej pentru Anagramă şi Fermecător, cei doi cumetri, să petreacă şi să pună mizeria asta la cale.

3. Pe 17.06.2011, DNA, la solicitarea primului ministru Bok (sanchi, la ordinul lui Băsescu) a început cercetările prealabile faţă de învinuitul Călin Anton Popescu Tăriceanu, vinovat de fapte de abuz în serviciu şi corupţie (restituirea Palatului Peleş către Casa Regală reprezentată de MS Mihai I).

4. Corupţia şi abuzul în serviciu ale lui Tăriceanu constau în faptul că a restituit castelul Peleş şi Săvârşinul către MS Mihai I.  Cumătrul lui Băsescu, Anagramă, susţine că el este adevăratul moştenitor al lui Carol al II-lea, deci oricine restituie proprietăţile Coroanei Regelui Mihai I şi nu lui Anagramă este, normal şi legic, un corupt care abuzează de serviciu.

5. În concluzie, Fermecătoru’ începe un atac la adresa MS Mihai I, devenit brusc trădător de ţară. Astfel, coroborând declaraţia de labeunu cu ancheta DNA, devine clară intenţia Fermecătorului de a se împoseda de Săvârşin şi Peleş prin intermediul finului şi cumătrului ca oameni de paie. Că el este şi naş şi cumătru, deci are interese ca ancheta DNA să înceapă, este greţos de evident.

Totuşi, aş vrea să îi atrag atenţia Flatulentului că domeniul Săvârşin nu este casa din Mihăileanu şi că Anagramă nu este Nicolaide sau unul din mulţii falşi moştenitori pe care i-a împosedat el pe Legea 10/2001 cât a fost primar general la Bucureşti. Mai răsfirat, că ne-am prins, Fermecătorule. Repede, chiar.

PS : Anagramă Lambrino nu a fost, nu este şi nu va fi membru al Casei Regale, deoarece stimabilul său tată s-a născut BASTARD, în 1920, la un an după anularea căsătoriei dintre priapicul său bunic şi Zizi Lambrino al cărei nume îl poartă. După legea în vigoare la respectivul moment, tatăl sau nu este decât un bastard („son of a bitch” în sensul literal al cuvântului), fără drepturi la succesiunea lui Carol al II-lea, care oricum a renunţat la aceleaşi drepturi în favoarea fiului său legitim Mihai I. MS Mihai I este regele românilor, nu orice anagramă. Numai MS Mihai I şi membrii Casei Regale au dreptul la restituirea proprietăţilor confiscate lui de către comunişti, în 1947, nu orice anagramă bastardă.

PPS : Felicitări, academiciene Jack şi deontologule Turcescu! Mari jurnalişti, mari caractere, javrele naibii.

De aceea, Băsescu trebuie să-şi dea demisia! Nu putem totuşi rescrie istoria României după cumetriile lui Băsescu.


Iulia Antoanella Motoc se face singură de cofetărie. Din nou. Tot prin opinie separată.

24 Iunie 2011

A fost publicată ieri în MO 440/2011 Decizia CCR 799/2011 care, de facto, desfiinţează proiectul prezidenţial de modificare a Constituţiei României, pe întinsul a peste 20 pagini, care nu pot fi rezumate într-o postare pe blog (textul integral al MO 440[2011] aici).

Însă am urmărit cu interes opinia separată, dizidentă, a Iuliei Antoanella Moţoc, care susţinea că eliminarea prezumţiei de dobândire licită a averii din cuprinsul art. 44 (8) din Constituţie nu contravine securităţii raporturilor juridice (de parcă în opinia majoritară s-ar fi referit cineva la aşa ceva). Opinia majoritară a analizat pertinent faptul că protecţia juridică a dreptului de proprietate se completează firesc cu o prezumţie juris tantum de dobândire licită, care este susceptibilă de probă contrarie în caz de săvârşire de infracţiuni (care trebuie probate).

Totodată, autoarea opiniei separate citează şi jurisprudenţă CEDO în sprijinul afirmaţiilor sale. Jurisprudenţa CEDO citată de autoarea opiniei dizidente este nepertinentă şi nelalocul ei, fiind chiar contrară tezei susţinute prin opinia dizidentă (cazul Sunday Times vs. UK se referă la libertatea presei, libertatea de expresie şi nu are nici în clin, nici în mânecă cu dreptul de proprietate; prin contrast, cazul Hentrich vs. France demonstrează fix contrariul, şi anume că instituirea unor prezumţii legale de dobândire ilicită a averii – în speţă era vorba de o prezumţie de evaziune fiscală – este contrară atât Art. 1 Protocol 1 CEDO cât şi Art. 6, par. 1 CEDO, speţa o puteţi citi aici).

Apoi, autoarea opiniei separate se aventurează în a afirma că menţinerea prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii va împieta asupra obligaţiilor asumate de România prin convenţii internaţionale (Palermo 2000) sau din calitatea sa de membru UE (decizia cadru 2005/212/JAI a Consiliului). Afirmaţiile sunt nefondate, fiind contrazise printr-o simplă lectură a textelor.

Astfel, potrivit art. 5 din Decizia-cadru 2005/212/JAI, „Prezenta decizie-cadru nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor fundamentale, inclusiv în ce privește prezumția de nevinovăție, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 (referitor la tradiţiile constituţionale ale membrilor UE, n.m.) din Tratatul privind Uniunea Europeană„.

La fel, Convenţia ONU de la Palermo 2000 prevede, la art. 12, par. 7, că „Statele părţi pot avea în vedere să ceară ca autorul unei infracţiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infracţiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care această exigenţă este conformă principiilor dreptului lor intern şi naturii procedurii judiciare şi a altor proceduri. ” Deci cerinţa nu este imperativă, ci supletivă („statele părţi pot avea în vedere …”) şi numai în măsura în care respectiva solicitare este conformă principiilor constituţionale, deci art. 44 (8) din Constituţie nu poate contraveni în nici un caz Convenţiei Palermo 2000, deci argumentul trebuie înlăturat ca nefondat.

Spre final observ că autoarea opiniei separate nu are în vedere în nici un caz jurisprudenţa anterioară, constantă, a CCR pe marginea aceluiaşi subiect, deşi se referă la securitatea raporturilor juridice civile. Ne permitem să atragem atenţia autoarei opiniei separate că o jurisprudenţă constantă şi previzibilă garantează securitatea raporturilor juridice civile şi nu una care se schimbă cu fiecare motivare, în funcţie de conjunctură.

În final, menţionăm că autoarea a criticat decizia din prisma faptului că aparent numai România este membrul UE care prezumă caracterul licit al dobândirii averii. Chiar dacă este aşa, afirmăm că nici un text comunitar nu se opune unei protecţii sporite a dreptului de proprietate prin dreptul intern, ştiut fiind că integrare şi armonizare nu înseamnă în mod necesar uniformizare şi că statele pot recunoaşte, în dreptul intern, o protecţie mai sporită a drepturilor recunoscute la nivel comunitar, deci argumentul nu este pertinent pentru a fi luat în considerare.

Observăm, în treacăt, că autoarea opiniei separate se contrazice singură, de la opinie separată la opinie separată. Astfel, în opinia separată la decizia CCR privind OUG 50/2010 (MO 71/2011), autoarea părea a fi adepta înfocată a jurisprudenţei „Zo Lange I” şi „Zo Lange II” a Curţii Constituţionale a Germaniei; cum art. 44 (8) din Constituţia României oferă unui drept o protecţie mai extinsă decât cea existentă la nivel comunitar (deci argument „Zo Lange …”), ar fi bine ca judecătorii constituţionali să dea dovadă de coerenţă, consistenţă şi constanţă în opinii, fie ele şi opinii separate.

Concluzia este una tristă : se verifică (a câta oară?) faptul că Iulia Motoc a fost „unsă” la CCR pentru a inventa justificări teoretice (mai mult sau mai puţin fundamentate, dar să dea, acolo, o aparenţă de legitimitate) pentru aberaţiile băsesciene. Partea proastă este că astfel de motivaţii aiuristice nu conving pe nimeni care ştie drept şi care verifică argumentele, însă observ, din postări precum aceasta, că există rezerve inepuizabile de prostie (sau de mârşăvie coniventă) în România. Inclusiv în presă. Măi, presari deontologi de la „Gândul”, voi nu verificaţi informaţia pe care o publicaţi? De Hotnews nu mă mir, doar toată lumea ştie de ce.

PS : Doamna Motoc este şi rămâne o resursă inepuizabilă de stupizenii colosale debitate ritos. Partea proastă este că, prin dreptul la vot în plenul CCR şi prin dreptul la pix contribuie la transformarea Monitorului Oficial într-un fel de revistă Urzica sau Arici Pogonici. Foarte periculos pentru prestigiul CCR şi al statului român.


Băsescu, cel mai imund coprofag

23 Iunie 2011

În anul 1989, printr-o scăpare a cenzurii ceauşiste, a apărut în România (la „Univers”, cred) o istorie a celui de-al doilea război mondial, scrisă de Jacques de Launay, „Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial„. Cum istorii ale celui de-al doilea război mondial se scriseseră stive până atunci, omul a abordat o latură insolită a istoriei : anume a istoriei văzută cu ochii celor care au luat efectiv deciziile care au făcut Istoria aşa cum o ştim noi.

Atunci, la 14 ani, am avut prima revelaţie a istoriei contrafăcute de comunişti : în cartea lui de Launay, actul istoric de la 23 August nu era prezentat ca „marea revoluţie naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă” (sau cum mama draq o cataloga mantra propagandistică a comuniştilor) ci ca fiind „armistiţiul românesc„, în care rolul monarhului de numai 22 de ani era esenţial şi Partidul Comunist cu neînfricatul său erou Nicolae era doar un figurant (PCR ulterior a confiscat evenimentul, deşi a făcut doar figuraţie în el).

Atunci am înţeles, pentru prima dată, falsificarea grosolană a istoriei României de către politrucii comunişti;  am început, pentru prima dată, să mă îndoiesc dacă  Maiestatea Sa Mihai I era cu adevărat un „asupritor şi duşman al poporului” care „a fugit cu un tren de aur şi tablouri”. Ulterior, când am aflat despre greva regală de un an (un an de zile MS Mihai I a refuzat să confere actelor Marii Adunări Naţionale sancţiunea regală, astfel că, dpdv juridic, ele nu puteau deveni legi, deci comuniştii nu puteau să îşi înstăpânească România prin acte juridice), cu toate tancurile lui Pantiuşa în faţa Palatului Regal : ăla da curaj, să desfizi tancul, să faci grevă făţişă şi şi să încerci salvarea României.

Dar Maiestatea Sa a fost, în final, o victimă a Istoriei. A sperat că prin rămânerea sa în România, ar putea contrabalansa influenţa sovietică (50% rusă, 50% aliată) şi ar putea să menţină România în rândul ţărilor libere şi democrate. Dar laşităţile şi trădările aliate au însemnat că, după Yalta şi Potsdam, Rusia a dobândit o influenţă de 90% în România. România a fost condamnată la Yalta şi executată la Potsdam, regele nu mai putea schimba nimic din ce fusese decis deja. În final, Regele a abdicat, când a înţeles că soarta României fusese decisă deja, că nu mai poate schimba nimic, fiind şantajat de Pantiuşa cu uciderea a 1000 de români pe zi dacă nu abdică (vazuse deja că ruşii nu glumesc când e vorba să ucidă în lagăre).

Cu cât citeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că tot ce aflasem eu până la 14 ani despre regalitate şi MS Mihai I erau minciuni gogonate, de fapt adevărul pe dos. De atunci, Carol I, regina Maria şi Mihai I au devenit, pe măsură ce citeam mai multe despre ei, motive pentru care nu îmi era jenă că sunt român, când parcă avea sens să fiu român. Aş vrea să fiu industrios, serios, perseverent precum Carol I, să iau o ţară aflată în evul mediu şi să o aduc în rândul lumii civilizate. Aş vrea să am inteligenţa şi persuasiunea reginei Maria, căreia îi datorăm Marea Unire de la 1918 mai mult decât credem. Şi, mai mult ca orice, aş fi vrut ca la 23 ani să fi avut tăria de caracter a MS Mihai I care a făcut un an de grevă regală (grevă de semnătură) în ciuda ocupaţiei sovietice.

Însă când am citit despre haznaua de rahat pe care a înghiţit-o pe nerăsuflate Bălălău, labeunu, despre MS Mihai I, cel fără de care  am fi fost Republica Sovietică Socialista a României, parte a imperiului sovietic, cel care a dejucat într-un război sinucigaş, timp de trei ani, proiectele sovietice de anexare a României în condiţiile unei bătălii pierdute, am simţit că explodez. El, care se căciuleşte documentat la ambasada Americii, el îl face pe MS Mihai I slugă a ruşilor (culmeaaa!!!! a ruşilor!!!!), el, Bălălău, cel care face partizanat clar, cu dovezi, americanilor în CSAŢ, el îndrazneşte să vorbească despre trădarea naţiunii? Cine, viermele cel mai trădător şi infect cu putinţă?

Bălălău este disperat şi încearcă orice joc de gleznă. Nu îmi e clar dacă vrea să acopere cu perdele de fum dezastrul economic, dezastrul Schengen, dezastrul absorţiei fondurilor europene sau al adminstraţiei Bok-Udrea. Sau poate vrea să câştige capital electoral în ochii ţaţei Floarea care ştie de la activistul PCR de pe vremuri (vopsit acum în activist PDL) că regele a plecat din România cu un vagon de aur, folosind cum bine ştie el prejudecăţile şi preconcepţiile populare.

Mă scârbeşte mârlănismul fără margini de care dă dovadă, faptul că falsifică grosolan istoria, faţă de o persoană absentă din peisajul politic (deci care nu se poate apăra). Dar nu e de mirare la Bălălău, doar el este zmardoi cu copiii (faza cu pixelul albastru), femeile (faza cu jurnalista minoritară împuţită), acum este zmardoi şi cu cei care locuiesc la Versoix, sunt departe şi nu se pot apăra. Deci, aferim, Fermecătorule, eşti zmardoi până la capăt, exact aşa cum te ştim, faţă de copii, femei şi, mai nou, absenţi.

Nu am nici o jenă, nici o reţinere să afirm că imundul coprofag Băsescu va ajunge la lada de gunoi a istoriei. Cu cât se încrâncenează şi se va ţine mai mult de putere, cu atât mai urât va cădea. De el depinde cum iese din istorie : onorabil şi demn, precum Constantinescu, de ex., sau huiduit şi împuşcat, ca idolul său Ceauşescu. Oricum, lada de gunoi a istoriei îl aşteaptă, într-acolo s-a plasat singur cu astfel de declaraţii imunde de scatofil şi coprofag, care mănâncă stercobilină cu polonicul.

De aceea, Băsescu trebuie să-şi dea demisia!

UPDATE : Atacul băsesc la adresa MS Mihai I trebuie pus în context cu faptul că DNA a fost sesizat săptămâna trecută cu privire la faptele de corupţie ale Tăriceanului care a retrocedat Castelul Peleş Casei Regale;  Peleşul trebuie deci luat, prin „anchetă” DNA, din patrimoniul Casei Regale şi oferit unuia de pe dinafara Casei Regale şi anume lui Anagramă Lambrino, bun preten cu marinelul. Sau, de ce nu, EBei. Logic, lucrurile se leagă.


Mucii din fasole sau Ambasadorii spun lucruri trăznite

21 Iunie 2011

Marc Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, citat de Cotidianul-Mediafax, a declarat lucruri trăznite astăzi, respectiv faptul că „Ambasada SUA este îngrijorată de decizia Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea unor propuneri de amendare a Legii fundamentale„.

Git

Am rămas uimit de  tupeul halucinant al declaraţiei (nu pot să înţeleg, nici în ruptul capului, cum îşi permite un ambasador să critice o decizie a unei instanţe din România; ia întrebaţi-vă : ce s-ar fi întâmplat dacă ambasadorul României la Washington s-ar fi apucat să comenteze deciziile Curţii Supreme de Justiţie a SUA? Răspuns : ar fi fost obligat să părească misiunea de urgenţă, aşa amestec în suveranitatea statului în care un diplomat este acreditat nu este de imaginat).

Într-o lume normală la cap, o astfel de declaraţie a unui ambasador ar fi determinat rechemarea sa imediată, din două motive : pe de o parte, pentru că statul aceditant trebuie să respecte, măcar de faţadă, principiul de drept internaţional public al neamestecului în afacerile interne ale altui stat şi, pe de altă parte, pentru că o astfel de declaraţie publică dovedeşte lipsa de tact şi diplomaţie a acestei persoane (incompetenţă, deci, pentru simplul motiv că poziţia SUA putea fi exprimată la fel de eficient dar mult mai discret şi voalat, există doar zeci de nuanţe în diplomaţia autentică).

Cu această ocazie, presa şi-a reamintit de declaraţiile anterioare, date în urmă cu câteva luni ale aceluiaşi ambasador :

Nu sunt un expert în Constituţia României„. Vedem noi şi singuri că nu vă pricepeţi la drept, în special la drept constituţional român, domnule ambasador. Ce  ne miră este că asta nu vă împiedică să vă daţi cu părerea neavizată exact ca ţaţa-n târg când vinde străchini despre chestii care nu vă privesc şi despre lucruri la care nu vă pricepeţi.

Dar vă pot spune că există o mare diferenţă între sistemul judiciar şi sistemul de instanţe din România şi cel din Statele Unite„. Normal, din moment ce sistemul de drept românesc este diferit de cel „common law„, este firesc ca două lucruri diferite, care nu se compară între ele, să prezinte „diferenţe”. Iarna nu e ca vara. Deci iarăşi domnul ambasador a vorbit ca să nu tacă

Şi mai declară domnul ambasador : „Constituţia SUA nu permite Curţii Supreme (a Statelor Unite) să ofere opinii cu privire la procesul legislativ. Se pare că acest lucru este posibil aici, chiar încurajat„. Domnule Ambasador, aici vă înşelaţi, în sensul că în SUA contenciosul constituţional este realizat de către Curtea Supremă de Justiţie, regret să vă informez eu despre realităţi juridico-politice pe care ar trebui să le ştiţi. Până şi un azilant mexican care solicită cetăţenie americană este obligat să ştie mai multe decât dvs., ce Dumnezeu …

În final, domnul ambsador ne ţine o lecţie de ipocizie şi despre cum se vede paiul în ochiul altuia, în condiţiile în care nu vede ditamai bârna în proprii ochi : „Curtea (Constituţională a României, n.m.) pare implicată în politică, pare a avea implicaţii politice”. Serios? Oare desemnarea judecătorilor la Supreme Court of Justice, de către preşedintele SUA cu acordul Senatului, nu generează aceleaşi suspiciuni (de fapt certitudini) de politizare la instanţa cea mai politizată din lume? Mai mult, până şi grefierii de la Curtea Supremă a Americii sunt numiţi pe criterii politice, aşa că sunt de părere că aţi fi rămas filosof dacă aţi fi tăcut în legătură cu politizarea CCR. Nu că n-ar fi CCR politizată, este, însă decenţa minimă ar cere ca cel fără de păcat să ridice piatra sau să vă vedeţi întâi bârna din propriul ochi, apoi să criticaţi paiul la alţii

În final : concluzia – domnule Gitenstein, ar trebui să prezentaţi scuze publice, pentru amestecul în exerciţiul atribuţiilor de suveranitate ale statului în care sunteţi acreditat. Departamentul de Stat ar trebui să vă recheme măcar „pentru consultări”. Ministerul de Afaceri Externe român ar trebui să depună o notă de protest prin care să vă dezavueze declaraţia, iar preşedintele să vă cheme la Cotroceni „pentru clarificări”.

Asta într-o lume normală, dar cum noi trăim într-o lume unde la MAE e Baconschi şi la Cotroceni Băselu’, cei fără pic de coloană vertebrală faţă de Licurici, deci n-ai cu cine …

De aceea, Bok, Baconschi şi Băsescu trebuie să îşi dea demisia! Şi Marc Gitenstein, deopotrivă!


„Bloggers zijn journalisten”, zegt het Hof van Beroep te Gent

17 Iunie 2011

 Het Hof van Beroep te Gent verklaarde zelf onbevoegd voor een misdaad te kenen, schreef “De Redactie” (http://www.deredactie.be/cm/vrtnieuws/cultuur%2Ben%2Bmedia/media/110614_Blogger) op 14 mei 2011.

Een 53-jarige man blogger heeft op zijn blogpagina een zakenman uit Brasschaat uitgescholden voor witteboordencrimineel. De zakenman een strafrechtelijke aanklacht tegen de blogger maakte en kreeg in 2009 gelijk van de rechtbank van eerste aanleg. De rechter van eerste aanleg veroordeelde de blogger tot een acht dagen gevangenis straf en een kleine boete.

De blogger ging in beroep wegens de veroordeling voor de rechtbank van eerste aanleg te Gent. Daar, voor de beroep rechter, de advocaat van de blogger ondersteund dat bloggers zijn journalisten ook, zelfs als zij geen perskaart hebben. De rechter ging akkoord met de redenering van de advocaat en de vonnis tegen de blogger vernietigt. Omdat in België de persmisdrijven voor assisen beslissen moeten en persmisdrijven maar heel uitzonderlijk door het assisenhof behandeld worden (en meer dan heel uitzonderlijk veroordeelt iemand), de advocaat van de beklaagde dacht de beslissing heeft hem vrijgesproken worden en roept victorie.

Ongelukkiglijk, ik kan niet akkoord gaan met de redenering van de advocaat en van de hof van beroep te Gent. Eerst, omdat in de strafrecht er is een grondbeginsel, de legaliteitsbeginsel, dus de tekst van de Strafwetboek kan niet aan andere omstandigheden van toepassing zijn, andere die in de wet staan. Als de Strafwetboek spreekt over persmisdrijven, alleen de misdrijven die gepleegd zijn bij gedrukte woorden op papier te veroordelen kunnen zijn, niet andere soorten die niet geïncrimineerd zijn. Een blog is niet een georganiseerd bedrijf met papier, drukken, distributie, roepers/winkels, dus geen analogie van blog tot pers kan niet gemakkelijk gemaakt zijn. Dus bloggers kunnen nooit journalisten zijn.

Dan vind ik dat vele mensen denken dat een blog is een vorm voor de vrijheid van meningsuiting te oefenen, in de virtuele ruim van het internet. Omdat het internet is een openbare ruim, de uitoefening van de vrijheid van meningsuiting kan in strijd gaan met de recht van een goede naam van anders. Maar volgens de rechtspraak van de Europees Hof van de Rechten van de Mens, als iedereen een juiste publiek zorg kan bewijzen, geen veroordeling kan niet uitgesproken zijn (de vrijheid van meningsuiting kan belangrijker dan de recht van een goede naam worden, als een publiek zorg or belang bestaat).

De nieuwe rechtspraak van het Hof van beroep te Gent kan gevaarlijk voor de vrijheid van de meningsuiting op het internet te worden (hoewel nu de assisenhoven zijn niet of mening persmisdrijven te veroordelen), als een omkering van rechtspraak komt in de toekomst. Het is ook gevaarlijk voor de slachtoffers van de recht van goede naam, omdat zij kunnen klachten dat het assisenhof is niet een onafhankelijke rechtbank om te beschermen zijn recht van een goede naam.


DOOMSDAY : 1 Octombrie 2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil

12 Iunie 2011

A apărut, în Monitorul Oficial nr. 409 din 10.06.2011, Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil (NCC). Totodată, se practică şi o „cârpeală” a NCC, ca să nu mai avem vreo îndoială că avem de-a face cu un cod făcut „pe genunchi”, de specialiştii lu’ peşte prăjit şi ardei umplut.

NCC va intra deci în vigoare la 01 Octombrie 2011 (cu unele excepţii), deci DOOMSDAY, data de la care haosul civil se va înstăpâni, este clar şi inexorabil defiptă. După 01 Octombrie 2011, potopul.

Prevăd că, până la 01.10.2011, NCC va mai fi cârpit pe ici pe colo şi anume în punctele esenţiale. Eu personal cred că termenul 01.10.2011 este de un optimism exuberant vecin cu delirul clinic – la fel am opinat şi privire la termenul de intrare în vigoare a OUG 50/2010 – şi câtă dreptate am avut … 

Lăsaţi orice speranţă de lege clară şi previzibilă, de securitate a raporturilor juridice, voi cei care veţi supravieţui datei fatidice de 01 octombrie 2011.

De aceea, Bok şi Băsescu trebuie să-şi dea demisia!