Despre boicotul cultural – boicotarea Concertului de Anul Nou 2023 de la Viena

Am auzit, în contextul recentelor discutii în presa audio-vizuala si online, felurite reactii ale concetatenilor nostri fata de invitatia de boicot a Concertului de Anul Nou 2023 de la Viena.

Pentru informarea dvs., vreau doar sa precizez ca nu îndemn pe nimeni sa boicoteze sau sa nu boicoteze Austria si interesele austrice din România, lasând pe fiecare sa actioneze conform cu propriile convingeri. Doresc doar sa punctez câteva idei, care mi se par imporante si prea putin puse în evidenta – dar concluzia pe care o trageti si conduita aferenta va apartin.

În opinia pro-boicot, TVR ar fi trebuit sa nu transmita Concertul de Anul Nou, pe motiv de austrieci. Pe ei, pe mama lor! Boicotul se justifica dar pentru ca organizatorii apartin neamului austriac si tot ce este austriac trebuie sa dispara.

În opinia anti-boicot a concertului de Anul nou, se insista ca boicotul cultural n-are sens (ce rau ne va fi facut Johann Strauss, mort de peste 150 ani, noua astazi?) si ca ne ventilam iritarea pe bijuterii muzicale care se afla deasupra politicianismului jegos si veros de azi.

Ei bine, dragii mosului, nici una, nici cealalta opinie n-au consistenta sau vreun merit. În primul rând, nimeni nu a adus în discutie, serios, daca arta de calitate (si muzica, în particular) sunt instrumente de propaganda (deci politice) si daca au vreo componenta pecuniara (dincolo de cea pur artistica).

Arta a fost, este si va fi instrument de propaganda politica, servind intereselor pur politice ale pâna si a celui mai dezinteresat Mecena. Versailles, Trianon, Fontainbleau, Blois si Chambord – si multe altele – au fost edificate doar pentru a impresiona contemporaneitatea si posteritatea despre maretia Bourbonilor; aceeasi sezatie am avut-o si la Ufizzi – dar ca era vorba despre grandoarea familiei Medici. Curtea lui Ludovic al XIV-lea trebuia sa straluceasca si sa exceleze în tot – iar Lully, Delalande si ‘Les 24 violons du roi‘ au uluit Europa – cel putin în a doua jumatate a secolului XVII.

Numai ca operele lui Lully ( e.g. ‘Atys’ sau ‘Armide’) desi uluitoare, nu puteau fi exportate ca valori si referinte culturale în restul Europei. Pe de o parte, prologurile operelor lui Lully, de un pupincurism ardent si manifest, vadit la adresa regelui Soare, nu puteau fi puse în scena la curtile oricarui alt suveran european – deoarece Regele Soare era cam belicos si s-a razboit cu toata Europa, pe rând sau deodata. Pe de alta parte, decorurile, costumele, masinile erau atât de laborioase si costisitoare, încât numai marii monarhi îsi putea permite costurile punerii în scena a operelor lui Lully – ori astia nu voiau asa ceva. Uite-asa, opera baroca franceza, bogat ornata – inclusiv muzical – nu a putut fi exportata dupa modelul palatului Versailles (care a fost emulat peste tot) si s-a vazut condamnata la izolare, Europa fiind cucerita de opera italiana simpla si usurica, cu 2-5 personaje, decoruri simple, costuri mici, muzica facila si accesibila.

Muzica a fost dintotdeauna instrument politic, mai ales în conjunctie cu cuvântul. Esterhazy se falea nu numai cu castelele sale, dar si cu capela de muzicieni si cu compozitiile lui Haydn (da, muzica lui Haydn a fost adeseori folosita pentru receptii sau dineuri politice – inclusiv ca fond sonor pentru ospaturi). Beethoven a dedicat initial simfonia „Eroica” lui Napoleon (dedicatia fiind rupta în momentul în care corsicanul s-a proclamat împarat); sa nu uitam ca „Oda bucuriei” de Beethoven nu s-a pierdut nici macar astazi valoarea de instrument politic, fiind declarata imnul oficial al Uniunii Europene. În ultimii ani ai vietii, Mozart, devenit mason, a facut apologia gândirii masonice, uneori fatis (de ex. în „Flautul fermecat”) alteori voalat, mai mult sau mai putin (spre exemplu, prin utilizarea preponderenta a gamei re major, atât de iubita de masoni sau prin ‘cover’-uri din alti compozitori confrati masoni, precum Giroust – pe care îl copiaza generos în Requiem).

Una din cele mai cunoscute compozitii ale lui Ceaikovski este uvertura ‘1812’ – care bineinteles face apologia rezistentei eroice ruse în fata lui Napoleon; uvertura 1815 a lui Beethoven, una din cele mai ‘slabute’ creatii beethoveniene, i-a adus acestuia o faima pan-europeana mai mare decât simfoniile si sonatele pentru pian (la acel moment) si o pensie de stat generoasa – tocmai pentru ca, politic, ‘vorbea’, cu note muzicale, populatiei Vienei, satula de atâtea razboaie cu corsicanul, despre victoria definitiva a lui Wellington asupra lui Napoleon la Waterloo. Si exemplele pot continua muuult timp, doar ca nu mai est necesar, ati prins dvs. ideea …

Acum, ca suntem (poate) de acord ca muzica nu este deloc ingenua din punct de vedere politic sau propagandistic, merita sa mergem mai departe cu rationamentul si ne punem întrebarea corecta – este muzica Concertului de An Nou de la Viena atât de buna, atât de bogata, încât partea artistica – pur artistica, pur muzicala – sa compenseze si sa depaseasca valoarea de instrument de propaganda?

Raspunsul – mie, cel putin – la întrebarea de mai sus, este clar NU. Muzica din concertul de Anul Nou este usurica tare, iar cea din 2023 nu a facut deloc exceptie. „Usurica tare” este chiar un eufemism, din punctul meu de vedere. Johann Strauss, tatal si fiul, precum si restul din dinastia Strauss (Eduard si Josef) au fost, fara doar si poate, niste lautari ai Imperiului, foarte apreciati (la fel de apreciati au fost la noi Farâmita Lambru si Romica Puceanu). Concertul de Anul Nou este facut numai din muzica lautareasca – ce-i drept, cu un pic de staif de mare Imperiu – dar tot muzica lautareasca ramâne, fie ea în ritm 2/3. Va rog aici sa nu confundam dinastia de lautari Strauss cu Richard Strauss, marele compozitor – acesta din urma are proteism, valoare, substanta – motive pentru care, bineînteles, nu figureaza vreodata în programul nici unui concert de Anul Nou de la Viena.

Concertul de Anul Nou este facut sa umple un vid de spectacole din perioada Craciunului si muzica ce se cânta este usurica si pentru orchestra, care nu trebuie sa faca prea multe si obositoare repetitii – datorita simplitatii extreme a armoniei – de regula pe carerea batuta si rasbatuta de acord tonica/dominanta, ca sa nu zgârie la urechi creierele înca pline de sampanie… În plus, Concertul de Anul Nou este urmarit de toti sfertodoctii, analfabeti muzical de altfel, care îsi imagineaza ca, daca au ascultat Concertul de Anul nou mahmuri în timp ce îsi scarpina scama din buric în fotoliu acasa, vor fi culti la cap pentru întreg anul care vine. Eu, unul, nu l-as urmari nici mort – este de o plicitiseala crunta, atroce – mai interesant este zgomotul storcatorului de fructe, macar la sfârsit obtii ceva bun …

Eu nu va zic dvs. sa va placa sau sa detestati muzica din Concertul de Anul nou – pâna la urma este o chestie care depinde de gusturile, educatia si cultura muzicale ale fiecaruia. Dar celor din presa online, mai ales, care insistau pe minunea muzicala nemaivazuta a concertului de Anul nou, le sugerez sa se documenteze temeinic, înainte de a vorbi. Concertul de Anul Nou de la Viena trebuie promovat asa cum este – o muzica usurica, digesta, care pica bine la stomac dupa atâta porc si sampanie, doar asa ar fi etic jurnaliceste fata de eveniment. Si nu ar fi rau daca o astfel de prezentare ar fi dublata de promovarea muzicii lui Barbu Lautaru – sau a lui Cantemir – ultima este de zeci de ori mai bogata melodic si armonic decât ‘Valurile Dunarii’. Dar de ce sa admiram valori culturale românesti, când le putem admira pe ale altora?

Boicotul cultural, pro memoria, nu este ceva inventat de Dan Negru. Dupa invazia lui Napoleon în Rusia, toata protipendada si aristocratia rusa, care nu vorbea decât frantuzeste prin saloane – rusa fiind doar pentru discutii cu servitorii si iobagii – au rupt-o definitiv cu folosirea acestei limbi si au descoperit virtutile comunicarii între ei în limba materna (aici va marturisesc ca ma bazez pe Tolstoi si pe al lui „Razboi si pace„). Ceva mai recent si mai bine documentat este cazul umilirii franceze la Sédan, în 1871, ca urmare a razboiului franco-prusac si a umilitoarei paci care a urmat. Intelectualitatea muzicala franceza s-a simtit atât de umilita de pacea de la Sédan, încât a refuzat sa cânte orice este nemtesc – si i-a preferat pe Rameau lui Bach, pe Gossec lui Mozart si pe Grétry lui Beethoven. Deci, daca decidem ca boicotul este forma noastra de reactie fata de Austria, merita sa va gânditi ca muzica nu este chiar atât de ingenua politic si, bineînteles, nu este deloc lipsita de urmari economice.

Iar ca sa ilustrez importanta economica a culturii, voi da doar un nume: Mozart. Mozart este o creatie de PR a tatalui sau, într-o epoca în care Europa era plina de copii minune; ulterior (inclusiv dupa moartea lui Wolfgang), Constanze Mozart a preluat gestiunea creatiei de PR si a reusit sa creeze mitul compozitorului de geniu mort în mizerie si otravit. În opinia mea, marele si incontestabilul sau merit era legat de capacitatea sa uluitoare de a copia muzica altora, de a face o sinteza si, eventual, de a corecta micile greseli si imperfectiuni ale creatiei predecesorilor si contemporanilor sai ( Prof. Schieckele zicea, cu referire clara la Mozart, ca acesta era singurul compozitor care compunea direct pe hârtie indigo).

Dar ce înseamna Mozart pentru Austria azi? Economic? Raspunsul este unul singur: enorm. Nu numai branduri precum Mozart Kugeln, Mozart tarte etc., dar si orase mari, precum Salzburg si Viena, traiesc si astazi – bine mersi – de pe urma primei masini umane de înregistrat si reprodus (uneori rearanjat) note muzicale. Daca omenirea ar vorbi mai mult despre ce si cât s-a copiat în „Don Giovanni” si din cine sau, de exemplu, cât la suta din „Requiem” este creatie mozartiana (între 0% – 0,5% ar fi raspunsul corect), vânzarile de excursii, vizite, suveniruri, CD-uri, bomboane si tarte, bilete la festivaluri, opera si concerte vor tinde spre inexistenta.

Chiar credeti ca embargoul cultural ar fi lipsit de interes economic si de urmari pecuniare?

Pentru ultima oara, eu nu va îndemn nici sa boicotati Austria si interesele ei, nici sa nu o faceti. Las totul „la luminile si întelepciunea” fiecaruia dintre domniile voastre.

Promit ca voi reveni asupra subiectului – „Mozart – facatura de PR sau geniu autentic?” cât voi putea eu de curând.

DNA: Impartialitate, integritate, eficienta

Prinsa cu matza-n sac, respectiv cu seful interimar chemat la raport, DNA se disculpa nervos si trage cu copita, în cel mai pur stil Trump; jonglând cu jumatatile de adevar în urmatorul comunicat:

„23 iulie 2018
Nr. 616/VIII/3

COMUNICAT

În referire la faptul că, în spațiul public, pe parcursul mai multor zile, au fost prezentate o serie de informații eronate referitoare la întâlnirea avută în data de 17.07.2018 de procurorul șef al DNA, doamna Anca Jurma, cu ambasadorul Hans Klemm și atașatul FBI David Varner, Biroul de Informare și Relații Publice face următoarele precizări:
Întâlnirea a avut loc, la inițiativa Ambasadei SUA, la sediul DNA, în scopul prezentării domnului David Varner, noul atașat FBI la București (ca urmare a încetării mandatului predecesorului său), atașat care își desfășoară activitatea în cadrul ambasadei.
Cooperarea DNA cu instituții similare din alte state și cu misiunile diplomatice se înscrie în competențele prevăzute de lege și de Regulamentul de Ordine Interioară ale DNA în realizarea atribuțiilor direcției în materia asistenței judiciare internaționale.
În ceea ce privește cooperarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu FBI, ea este expres menționată în Protocolul semnat la 10 septembrie 2007 la Tratatul dintre România și Statele Unite ale Americii privind asistența judiciară în materie penală, ratificat de România prin Legea nr. 112/15.05.2008. (s.n.).
Având în vedere că, în data de 17 iulie 2018, un post de televiziune a prezentat în mod tendențios, în cursul unei emisiuni, faptul că procurorul șef al DNA, doamna Anca Jurma, s-ar fi deplasat la Ambasada S.U.A., inducând telespectatorilor ideea că aceasta a fost „chemată” la sediul ambasadei, am solicitat un drept la replică, în termenul și în condițiile prevăzute de normele în vigoare.
Știrea respectivă, preluată ulterior și de alte publicații, este una falsă, iar înainte de difuzarea ei, reprezentanții postului nu au făcut nici măcar o minimă verificare pentru a putea publica o informație corectă și imparțială.”

Asa un razboi cu stirile false am mai vazut, parca la un alt mincinos notoriu, Donald J Trump pre numele sau, motiv pentru care m-am apucat sa verific stirea. Ce am descoperit rapid m-a speriat.

1. FBI are competente de cercetare penala – nu si de urmarire penala  – limitate pentru interiorul Statelor Unite; asa fiind, FBI nu putea fi decât autoritate solicitanta fata de DNA, iar DNA autoritate solicitata. Pe cale de consecinta, comunicatul ambasadei SUA (de reiterare a sprijinului american fata de DNA) este noaptea mintii. Ori comunicatul DNA minte, ori cel al ambasadei SUA, pentru ca, cel putin la nivel teoretic, DNA ca autoritate judiciara sprijina o autoritate administrativa (FBI). Eu însa ma tem ca boului de Klemm i-a luat-o gura pe dinainte (nu e prima oara când da cu mucii diplomatiei în fasole).
2. Chestia din comunicatul de mai sus, cu referire legalista – ma refer la o trimitere la lege – era de presupus sa ne înghita gura. Mai precis, referirea la Legea 112/2008 trebuia sa sublinieze ce legalist si legal a procedat DNA când se da în stamba si se trage în poza cu un ambasador si un agent FBI. Ei bine, gresita strategia de imagine a boilor de la comunicare din DNA, pentru ca orice rahat de informatie suplimentara va fi supus verificarii.
3. Pentru idiotii din presa româna – care nu stiu sau nu vor sa verifice o informatie – m-am uitat pe Legea 112/2008 (pritocita la initiativa Monicai Luisei Macovei, promulgata de Baselu’) si, mai ales, pe protocolul anex ei.
4. Surpriza este maxima : la o analiza prima facies, organismul central competent sa asigure cooperarea în materie penala cu FBI ar trebui sa fie Ministerul Justitiei. Potrivit protocolului invocat de DNA în comunicatul de presa, art. 2 are urmatorul cuprins:ART. 2

   Autorităţi centrale

   Articolul 2 din Tratatul de asistenţă judiciară din 1999 va fi înlocuit de următorul articol:

   „ART. 2

   Autorităţile centrale

   (1) Fiecare parte contractantă va desemna o autoritate centrală pentru întocmirea şi primirea cererilor formulate în baza prezentului tratat.

   (2) Pentru România, autoritatea centrală este Ministerul Justiţiei. Pentru Statele Unite ale Americii, autoritatea centrală este ministrul justiţiei sau o persoană desemnată de către ministrul justiţiei.

   (3) Autorităţile centrale vor comunica direct între ele în aplicarea prezentului tratat.”

   Deci „DNA, Integritate, Impartialitate, Eficienta” îsi aroga (din nou) competente pe care nu le are potrivit legii.

5. Dar surprizele se tin lant … trec peste aiuritorul articol 1bis (si consecintele lui în practica) si ma limitez sa va reproduc numai articolul 7 din Protocol:

   ART. 7

   Echipe comune de anchetă

   Potrivit art. 5 din Acordul de asistenţă judiciară S.U.A. – U.E., următorul articol se va aplica ca articolul 17 ter din Tratatul de asistenţă judiciară din 1999:

   „ART. 17 ter

   Echipe comune de anchetă

   (1) Echipele comune de anchetă pot fi constituite şi pot funcţiona pe teritoriile României şi Statelor Unite ale Americii cu scopul de a facilita investigaţiile sau urmăririle penale care implică Statele Unite ale Americii şi pe unul sau mai multe dintre statele membre ale Uniunii Europene, atunci când acest lucru este considerat oportun de către România şi Statele Unite ale Americii.

   (2) Procedurile care reglementează funcţionarea acestor echipe, precum componenţa, durata, locaţia, organizarea, funcţiile, scopul şi condiţiile de participare a membrilor unei echipe la activităţi de anchetă ce se desfăşoară pe teritoriul altui stat, se stabilesc prin acordul autorităţilor competente să desfăşoare cercetările sau urmărirea infracţiunilor, desemnate de către fiecare dintre statele implicate.

   (3) Autorităţile competente desemnate de către fiecare dintre statele implicate comunică direct în vederea înfiinţării şi funcţionării echipei, cu excepţia situaţiilor în care complexitatea excepţională, anvergura sau alte circumstanţe sunt considerate de natură a impune o coordonare centrală sporită în privinţa unora sau tuturor dintre aspecte, când statele pot conveni asupra altor căi de comunicare adecvate acestui scop.

   (4) Dacă echipa comună de anchetă apreciază că este necesară îndeplinirea unor acte de cercetare pe teritoriul unuia dintre statele care au înfiinţat echipa, un membru al echipei care aparţine acelui stat poate cere autorităţilor competente din propriul stat să îndeplinească acele acte fără ca celelalte state să mai depună o cerere de asistenţă judiciară. Procedurile juridice cerute pentru obţinerea îndeplinirii actului în acel stat vor fi cele aplicabile activităţilor de cercetare penală din statul respectiv.”

Da, oameni buni, echipe mixte de ancheta! Cu alte cuvinte, dicteaza FBI-ul autoritatii române, adica DNA-ului  cum, pe cine, pe ce probe si când sa se trimita în judecata!

Deci nu numai ca DNA functiona pe baza de „echipe mixte” la intern, cu SRI, pe baza de colaborare/cooperare ci, iata, cica are baza legala sa o faca si cu FBI. Asta explica de ce în Microsoft nu s-a facut nici un act de urmarire penala contra Microsoft – nimeni de la FBI nu a considerat ca este necesara/oportuna îndeplinirea vreunor acte de urmarire penala contra Microsoft.

In termeni practici, acest Protocol echivaleaza cu imunitate penala totala afacerilor americane si resortisantilor americani aflati pe teritoriul României. Si, pentru aceste scopuri nobile, ambasadorii SUA sprijina constant activitatea DNA.

6. O sa va mire cine a avizat favorabil de legalitate, la Comisia juridica a Camerei, proiectul de lege pentru aprobarea Protocolului: Florin Iordache (PSD). Premierul initiator al proiectului de lege este nimeni altul decât marele campion al luptei cu „statul paralel”, Calin Popescu Tariceanu (ALDE), ministrul de justitie de resort Monica Luisa Macovei (M10), promulgator Traian Basescu (PMP). Americanofilia este transpartinica, observ. Alta întrebare?

PS : Acordul UE/SUA de cooperare penala,  care prevedea aceleasi „echipe mixte” nu a fost niciodata ratificat de tarile membre UE, deci este caduc din 2010. La noi se aplica cu foc – multumim Monica Luisa, Calin Anton, Florin, Traian, sa ne traiti.

Vivat anticoruptia! Traiasca DNA si fratia între popoarele român (fratele mai mic si mai fraier) si american (fratele mai mare si schmecker)!

 

 

Le colloque singulier – o traditie constitutionala uitata sau ignorata?

Mno, dragii mosului, dupa cum stiti deja, prima constitutie romaneasca demna de acest nume este cea de la 1866, la fondarea statului român modern sub Carol I. Acum stim ca nu Carol I a fost alegerea dintâi de domn strain, ci Filip ducele de Flandra, fratele cadet al lui Leopold I al Belgiei. Belgia (formata, esentialmente, din doua provincii istorice distincte, Flandra si Valonia) se asemana cu cele doua principate române (Moldova si tara Româneasca). Belgia servea drept ‘marca’ între Germania si Franta, România moderna urma sa serveasca drept marca, zona-tampon între imperiul rus si cel otoman. Motiv pentru care Bratienii si Kogalniceanu au decis ca Belgia este statul european cel mai asemanator cu situatia Principatelor, au copiat si adoptat prin copy-paste 100% constitutia Belgiei (cea mai avansata din Europa, la acea vreme) si au propus fratelui regelui Belgiei sa domneasca la noi, în conditii geo-politice asemanatoare fratâne-su, conditiile legal-constitutionale fiind 100% identice. Numai ca onorata casa domnitoare de Saxa-Coburg a declinat onoarea de a ne oferi suverani, motiv pentru care cu greu s-a renegociat cu Napoleon al III-lea un alt candidat pentru functia de suveran, tot dintr-o tara lipita din bucati (Germania), în persoana lui Carol I din casa de Hohenzollern.

De aceea, traditiile constitutionale belgiene au fasonat, modelat, s-au imprimat definitiv pe raporturile constitutionale române. Potrivit unei reguli cutumiare, nescrisa dar mereu respectata, discutia dintre suveran, pe de o parte, si primul-ministru sau sefii partidelor politice, de de alta parte (asa numitul ‘colloque singulier’), beneficia de confidentialitate speciala, derivata din inviolabilitatea regelui.  Ce se discuta la consultari cu regele, în tête-a-tête, trebuia sa ramâna confidential si nu trebuia, nici în ruptul capului, varsat în presa sau divulgat în orice ferm, altminteri risca sa aduca atingere prestigiului Coroanei si sefului statului.

Remarc acum însa, la consultarile Cotroceniului cu partidele sau cu guvernul, o lipsa de discretie înfioratoare cu privire la discutia între patru ochi cu seful statului. O prima cauza este faptul ca presedintele este (si, mai ales, ramâne) om politic. O a doua cauza este reprezentata si de faptul ca, de multe ori, indiscretiile sunt pornite de chiar seful statului (cum era frecvent cazul în mandatele Basescu sau recentul incident al lui Iohannis cu Dancila/Vasilescu).

Legat de ultimul caz, sa reluam evenimentele: Iohannis invita primul ministru la consultari la Cotroceni (dar se pare ca de fapt erau urecheli, nu consultari, deoarece comunicatul de presa ratoit parea a fi deja redactat, judecând dupa timpul scurt de la întrevedere pâna la publicare). Primul-ministru vine si nu singur, ci însotit de ministru Muncii, Olguta Vasilescu. Întrevederea are loc, explicatiile date de Dancila/Vasilescu par sa fie acceptate de presedinte si apoi, surpriza!, comunicatul prezidential prin care sunt mustruluite Dancila si Vasilescu. Ceva mai discret dar totusi suparator de clar, primul ministru sugereaza ca s-ar fi discutat altceva la Cotroceni si, prin cererea de publicare a stenogramei întâlnirii,  solicita formal eliberarea de cerinta de discretie a colocviului constitutional cu seful statului. Olguta Vasilescu, chivuta cum o stim, se duce la Antena 3 (unde altundeva?) si, în direct, îsi pune poalele în cap, live.

Va las pe voi sa decideti (1) cine a gresit mai sus si unde si, mai ales, (2) sa apreciati daca într-o tara cu presedinte ales (nu cu rege) ar fi benefica (sau nu) o regula a secretului consultarilor constitutionale cu seful statului. Parerea mea cred ca o banuiti.

 

Nefertiti, you’re out of time!

Baby, you’re out of time…

De ceva timp am o senzatie de déjà-vu: când vad nerusinarea cu care procurorul sef al DNA ramâne pe functie, parca retraiesc momentul 2012, atunci când Baselu’ a fost spulberat de vot, transformat în cadavru politic, dar l-au tinut unii în geam. La fel si Ciorduta Laurea, are credibilitatea ferfenita, este la podea si nu se mai ridica de-acolo. Si, cu toate astea, unii (tot aia) se încapatâneaza sa o tina în geam, moroi, moarta si neîngropata. Sistemul nu poate arata slabiciune, desi putrefactia si descompunerea pestilentiala a soclului Zeitei sunt vizibile si miroase a hoit de la sapte poste.

Pentru mine, constientizarea ca asa o mare personulitate a cazut de pe soclul de Zeita vie, careia i se ridicau osanalele alea gretoase, de Nefertiti întruchipata si a devenit o râma ignobila (la care nici nu merita sa te uiti) constituie o experienta eliberatoare. Nu mai merita sa ma enervez pentru o râma, pentru un limbric. Râma poate avea doctorat plagiat, poate fi procuror sef DNA, dar ramâne o râma, un vierme, un limbric.

La fel a fost si cu Baselu’: dupa referendumul din 2012, nu mai conta. Putea sa scoata panglici pe gura si flacari pe fund, nimeni nu mai dadea doi bani pe el, credibilitatea lui politica era zero. Codruta si-a jucat credibilitatea, imaginea ei de Justitiara despletita si a piedut jalnic: a iesit din joc plagiatoare certificata, mitomana dovedita, o trista colaboratoare (sau cooperatoare?) a Securitatii de rit nou, cu vizibila dubla comanda. Nu va mai putea grai nimic vreodata, asteptându-se ca cineva sa o si creada. Zero, zilch, nulla, nada. E moarta, doar ca neîngropata.

Cred ca o sa-si termine mandatul fix ca Basescu, proptita în ciuda naturii în functie, tinuta în geamul DNA fix ca în bancul cu Alinuta. O sa cam puta, o sa faca atmosfera greu suportabila … dar daca asta e ordinul pe unitate … se executa, nu se discuta!

„Kovesi, despre protocolul DNA-SRI: Ofițerii Serviciului au făcut doar activități tehnice, nu administrau probe, nu audiau martori, nu făceau nici un fel de activități în dosarul penal „

Rule of communication n° 1 in politics: Do not believe anything until it has been officially denied!

Dottoressa Savantissima Massima neaga, din nou, evidenta. Este la fel de credibila ca si Victor Ponta (si el fost procuror, coleg întru doctorate plagiate), pentru ca lumea îsi aduce aminte vehementa cu care nega, acum ceva timp, însasi existenta acestui protocol ilegal.

Acum, ca respectivul protocol (care cica nici nu exista) a fost declasificat si publicat purtând semnatura olografa a ilustrisimei dottoresse, propunem ca dnei Laura Codruta sa i se decerneze, eventual de catre ambasada Suediei sau cea a Statelor Unite împreuna, distinctia ultima de MAGNUS COPROFAGUS MAGISTER, CUM POLONICUM STERCOBILINOVORUS, cum laudae!

Vivat cacademia!

Later edit: aflaram astazi, slobozita fix din cavitatea bucala a Dottoressei Massime, precizarea terminologica uluitoare, cum ca de fapt ‘colaborare’ nu înseamna ‘cooperare’ si ca ‘echipe comune’ nu sunt ‘echipe mixte’. Nu stiu de ce, dar am senzatia de alba-neagra : asta are, asta n-are, asta e cooperare, asta nu-i colaborare!

 

Bilantul DNA pentru 2017: cifre mânarite, care nu „bat” si se contrazic între ele

Dragii mosului,

Cusurgiu cum ma stiti, mai ales în contextul actual, am lecturat raportul de activitate a DNA pentru anul 2017, prezentat de Zeita Anticoruptiei însesi, Laura Codruta, de martisor. Ei bine, concluziile de anii trecuti (mânarire de cifre, distorsionare de concluzii, metodologii coafate sa aranjeze) se verifica, cu asupra de masura, si anul acesta.

Va ofer, pentru amuzament, câteva mostre de minciuni statistice marca DNA, recolta 2017, sursa fiind materialul clientului, disponibil aici, pe site-ul oficial al prostitutiei aaa, pardon, institutiei.

1. Calculul ratei achitarilor (cel mai sensibil indicator)

„Ponderea achitărilor din totalul trimiterilor în judecată, conform indicatorului statistic stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii⁷⁹, a fost de 12,2 %.

• Astfel, față de 997 de inculpați trimiși în judecată în cursul anului 2017, au fost achitați 122 de inculpați:229 inculpați au fost achitați în temeiul art.16 alin.1 lit.b (teza I) C.pr.pen. ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.405/2016⁸⁰
• 1 inculpat a fost achitat în baza art.18¹C.pen. apreciindu-se de către instanțele de judecată gradul de pericol social al faptelor deduse judecății⁸¹
• 92 de inculpați au fost achitați pe alte temeiuri decât lipsa de pericol social și Decizia Curții Constituționale nr.405/2016⁸²„

Sublinierile nu-mi apartin, sunt din raportul original.

Deci avem urmatoarele cifre: din 997 inculpati trimisi in judecata în 2017, 229 au fost achitati pe „fapta nu este prevazuta de legea penala” (urmare a deciziei CCR din 2016), 122+92 pe varii motive (nu se întelege clar din raport, asa cum e redactat) si unul pentru 18 indice 1 (lipsa pericol social). Deci, adunând 229+122+92+1=444 achitati în 2017, care, raportati la totalul de 997 inculpati, dau o rata de achitare de 44.53%, ceea ce se potriveste cu estimarile mele aproximative (peste 30% prin raportare la rata uriasa de achitari de care a scris presa pe larg).

Nu înteleg de ce, daca hotarârea CCR 405 s-a pronuntat prin noiembrie 2016, de ce s-au mai trimis în judecata, în 2017, 229 personae pentru abuz în serviciu. Nu pricep, dar nu pricep nici în ruptul capului. Asta da dispret pentru deciziile CCR, recunoscut oficial, nu elucubratiile retinute de Tudorel Toader.

Errata: la recitire, remarc ca, de fapt, s-ar putea ca raportul DNA sa fie prost dactilografiat: s-ar putea sa nu fie vorba de 229 achitati pe ‘fapta nu este prevazuta de lege’ ci doar de 29! Un numar de 29 s-ar corela în peisaj, 29+1+92=122, deci 12.2% ar putea fi rata reala. Oricum, rusinica alora din DNA de nu verifica cifrele raportului final înainte sa fie înaintate ministrului!

O sa verific cifra de 92 achitari pe alte temeiuri în 2017 si revin cu detalii, cifra pare neverosimil de mica fata de grozaviile prezentate de media dar se stie ca media mai si exagereaza (când nu minte) … Oricum, problema trimiterii în judecata a 29 persoane pentru abuz în serviciu, in 2017, dupa dezincriminarea lui de catre CCR în 2016, ramâne contabilizata ca un afront institutional al DNA la adresa autoritatii CCR.

2. Cifre din raport necorelate între ele

Raportul detaliza în capitolul 2 cum au fost trimise în judecata 997 persoane, pentru savârsirea unui numar de 937 infractiuni. Logic, cel putin 60 personae au fost trimise în judecata fara a fi savârsit nici o infractiune! Poate se plictiseau oamenii pe acasa!

3. DNA pare plina si de procurori slab pregatiti, nu numai plin de ‘zdrente’

Spetele concrete de mare coruptie, oferite ostentativ de raportul DNA,  sunt de un ridicol ce denota o crasa incultura juridica si penalizarea absurda a relatiilor sociale. Va ofer un exemplu, care este un caraghioslâc total: infractiune de coruptie cu zero lei prejudiciu, în care primarul Tg Muresului este învinuit de complicitate de uzurparea functiei de … primar! Luat de cititi si va cruciti! O discutie despre absurdul penalizarii relatiilor sociale merita o discutie aprofundata, ca mie speta de mai jos mi se pare ilustrativa pentru pericolul penalizarii a tot ce misca în tara, râul, ramul ….

„36. Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș, prin rechizitoriul nr. 77/P/2017 din 27 septembrie 2017, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a 3 inculpați, respectiv:
M.S.C. (consilier al primarului Municipiului Tg.Ms.) – cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uzurparea funcției, prev. de art.13² din Legea nr.78/2000, rap. la art. 300 C.pen., cu aplic art.35 alin.(1) C.pen. (9198 acte materiale);
F.D. (primar al Municipiului Tg.Ms.) – cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurparea funcției, prev. de art. 48 alin.(1) C.pen., rap la art. 13² din Legea nr.78/2000, rap la art.300 C.pen., cu aplic art.35 alin.(1) C.pen. (9198 acte materiale);
M.A. (secretar al Municipiului Tg.Ms.) – cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurparea funcției, prev. de art. 48 alin.(1) C.pen., rap la art. 13² din Legea nr.78/2000, rap la art.300 C.pen., cu aplic art.35 alin.(1) C.pen. (9198 acte materiale);
În fapt, în rechizitoriul întocmit, s-a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul M.S.C., în calitate de consilier al primarului municipiului Tg.Ms., în perioada 9 martie 2016 – 29 iunie 2017, a îndeplinit acte – semnarea a 9198 ordine de plată emise de Municipiul Tg.Ms. – ce nu intrau în atribuțiile sale legale de serviciu, fiindu-i interzise de lege.
Interdicția a rezultat din incompatibilitatea stabilită de Agenția Națională de Integritate (ANI) și confirmată de instanță prin decizie definitivă la data de 1 martie 2016. Această împrejurare a avut ca efect pierderea, de către M.S.C., a dreptului de a ocupa o funcție sau o demnitate publică în următorii 3 ani.
În vederea eludării interdicțiilor prevăzute de lege, după ce a demisionat din funcțiile de viceprimar și de consilier local, M.S.C. a fost numit de primarul F.D. în postul de consilier al primarului pentru a îndeplini în continuare prerogativele de putere publică ce i-au fost interzise de lege.
Printre atribuțiile primite figura și aceea de a semna ordinele de plată, atribuție pe care M.S.C. o îndeplinise și în calitate de viceprimar.
Concret, în calitate de primar al municipiului Tg.Ms., F.D. a emis două dispoziții prin care, cu nerespectarea Legii nr. 176/2010, i-a creat lui M.S.C. cadrul necesar să efectueze acte ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, cu toate că se afla sub interdicția anterior menționată.
În același context, inculpatul M.A., în calitate de secretar al Municipiului Tg.Ms., a avizat pentru legalitate și a semnat cele două dispoziții emise de edil.
Prin aceste demersuri, inculpații au vătămat interesul UAT Mun. Tg.Ms. și pe cel al cetățenilor ca funcțiile și demnitățile publice să fie exercitate în condiții de imparțialitate, integritate și transparență și să nu poată fi ocupate de persoanele decăzute din dreptul de a le mai ocupa.
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Ms, cu propunere de a se menține măsura preventivă dispusă în cauză.„

4. Pe final, aberatiile teoretice referitoare la achizitiile publice din raportul DNA mi-au lasat impresia de mesaj codat pentru cine are urechi de auzit. Orice, numai ordonator de credite sa nu fii în România!

Voi lectura cu mare atentie raportul si voi reveni cu detalii.

Gâlceava premierului Tudose cu bancile

Tudose vrea bani la buget pentru pomeni electorale, Tudose pune ochii pe bancile evazioniste si-si propune sa le taxeze activele. Bancile nu stau, activeaza lobby-ul la turatie maxima, BNR prin Isarescu si alte trompete urla, Johannis sare în apararea amâratilor de bancheri (saracii, oprimati de ‘ciuma rosie’ sa plateasca si ei taxe ca restul populatiei, ameninta cu vânzarea OTC a titlurilor de stat detinute). Concluzia: Tudose este obligat sa se razgândeasca cu privire la impozitarea bancilor dupa noi reguli, dar ‘asmute’ ANAF cu controale ‘tematice’ la banci cu privire la deductibilitatea unor cheltuieli care duc bancile pe pierdere fiscala. Bonus, ANPC este asmutit si el asupra bancilor, iar raportul ANPC este facut public la instigarea aceluiasi premier.

Declaratia publica a premierului Tudose de acum câteva zile (referitoare la refuzul acestuia de a încasa salariul prin card bancar pentru a evita comisioanele bancare) este naucitoare, pentru o persoana vorbind de pe pozitia de premier al României. Aceasta declaratie, preluata pe larg de presa (spre deliciul acesteia) si raspândita ca un rahat pus pe ventilator, trebuie citita în context. Contextul este dat de tentativa esuata (dar nu abandonata, pare-se) de a impozita bancile pe active si nu pe profit, dar si de controalele ANAF iar, mai recent, ANPC.

Banuiesc ca nu poate fi deloc amuzant, dar deloc amuzant, sa lucrezi astazi în banci, mai ales cu atributii în raportare financiara (contabilitate de exercitiu), când vine ANAF-ul ‘chitit’ sa demonstreze ca faci evaziune fiscala prin deturnarea artificiala a profitului. La fel, nu este usor sa fii ofiter de compliance, daca este sa ne luam dupa raportul ANPC (facut public la instigarea premierului, ceea ce ma face sa cred ca si controlul ‘tematic’ efectuat de ANPC este tot ‘la ordin’ de la dl premier, de ciuda ca a fost ‘facut’ în ceea ce priveste initiativa de revizuire a taxarii profiturilor bacare).

Deci Tudose le-a ‘întors-o’, le-a ‘tras-o’ si el celor din banci. Nu-i taxeaza dupa reguli noi, dar insista sa aplice regulile vechi cu o rigoare care o sa îi nauceasca. Plus ca ANPC-ul i-a facut (din nou) de rusinica, de parca mai era nevoie. Plus comunicarea cu populatia, la care Tudose este câstigator net. Tudose va fi simpatizat de toti clientii care suporta comisioanele abuzive si de neam prost, disproportionate prin raportare la serviciile prestate. Tudose va fi iubit de toti debitorii jecmaniti de practici bancare abuzive. Tudose va fi chiar stimat, apreciat pentru „curajul” de a refuza primirea salariului pe card – chiar existând pericolul de a fi emulat, imitat de persoane plicitsite sa achite sume exorbitante drept comision de interogare sold, comision de retragere numerar, comision de întretinere cont, comision de încasare, comision de plata, comision de emitere card etc. etc.

Bancile ies din gâlceava cu premierul Tudose cu reputatia ferfenita si botita si mai tare (de parca mai era nevoie): au îndraznit sa ameninte statul prin amenintarea cu vânzarea titlurilor de stat detinute, deci amenintare la suveranitatea de stat – chestie care sigur va impune represalii … ăăă, pardon, masuri de mitigare a riscului. Toate chivutele nationaliste, toti rrromânii verzi vor tipa contra multinationalelor-banci: santajistii neamului românesc, dusmanii românismului, hotii care ne sifoneaza averea si ne spoliaza ‘tarisoara’. Toti detinatorii de cont sau imprumutatii vor da un ‘huo!’ sincer bancilor, daca citesc raportul ANPC, mama lor de bancheri hoti, hulpavi si perfizi.

Mie personal mi se pare ca PSD-ului (si lui Tudose personal) i se rupe de pauperizarea, tot mai accentuata, a unei paturi largi a populatiei. Ei doar au încercat – si pare-se ca au reusit – sa gaseasca tapi ispasitori si sa arate ca nu ei, aia din guvern, îi fura pe români, ci bancile.

Constat cu tristete ca insitutiile de credit din România (cu BNR si Mugurel personal în frunte), habar n-au în ce consta riscul reputational: altminteri amenintarea cu vânzarea titlurilor de stat nu ar fi trebuit sa apara, niciodata, vreodata, prin presa. Faptul ca bancile au o reputatie atât de proasta face posibil jocul politicianist al PSD, face posibila luarea lor de tap ispasitor preferat, de catre gargaragiii de serviciu de prin PSD. Cu amaraciune constat ca nimeni din BNR si banci nu crede ca actiuni temeinice trebuie întreprinse pentru a repara din prejudiciul de imagine al sistemului bancar, altfel falimentul este previzibil daca oamenii încep a tine banii la saltea, ca doar asa îi învata premierul.

„Klaus Iohannis este foarte multumit de activitatea procurorului general si a procurorului sef al DNA”

Oricine a obtinut case si venituri babane din fals si uz de fals se teme de parchetari. Cum Ravasitoarea poate fi, de acum, ridicata cu catuse de pe strada, oricând, pentru uz de fals (Joianis va fi ridicat probabil la sfârsitul mandatului), nu ne mira deloc laudele si multumirea afisata, cu o ostentatie desantata, de primul dulap al tarii catre „icoana vie” Kövesi si taica Lazar.

„Codruța, te iubim!”

Iubiți-o, măi băieți! Dar nu în stradă, ci la voi acasă! Și pe rând, nu toți deodată!

(foto: Hotnews)

Usoare, ca de vineri