Despre comisionul la plăţi realizate prin internet-banking (altul decât cel plătit TRANSFOND)

Da, am reformulat un titlu „De ce este ţeapă comisionul perceput la plăţi realizate prin internet-banking, în condiţiile plăţii unui abonament lunar„, din dezideratul de a evita utilizarea de termeni argotici sau prea colocviali, gen „ţeapă”, într-o analiză serioasă referitoare la regimul juridic al unor obligaţii fără cauză, deci nule absolut.

Documentarea pentru acest post a avut în vedere serviciile celor „trei mari” : BCR, BRD şi Raiffeisen (eu sunt client la doi dintre ei, deci cunosc bine, din interior, nivelul comisioanelor). Toate aceste servicii de internet banking sunt prezentate ca fiind servicii prin care se realizează operaţiuni de natura plăţilor, atât de către BCRBRD respectiv Raiffeisen. Contractul, ca document de ordin juridic, este disponibil on-line numai la Raiffeisen, deci din punct de vedere al informarii prealabile a consumatorilor cu privire la contractul cadru de plăţi, conform OUG 113/2009, BCR şi BRD ar trebui să se aşeze pe coji de nucă şi să se tragă de urechi un pic.

Boon, hai să zicem că aţi semnat contractul de internet banking (IB) cu ce bancă vreţi dvs. La ce se obligă părţile prin contractul de IB? Păi clientul să plătească un abonament contra unui serviciu. În ce constă serviciul? „Realizarea de plati sau alt gen de operatiuni de trasfer de fonduri din conturile proprii ale Clientului catre conturile unor terti beneficiari„, deci pentru asta se plăteşte abonamentul – citatul nu este din burtă, este COPY/PASTE din contractul de IB oferit de Raiffeisen propriilor clienţi. Deci, carevasăzică, realizarea operaţiunilor de plăţi, causa remota a încheierii contractului de IB de către cumpărător, este inclusă în obiectul contractului de internet banking (deci operaţiunea-scop mediat este cuprinsă în contractul-mijloc scop imediat). Păi atunci comisionarea separată a operaţiunii respective nu reprezintă dublă taxare şi obligaţie fără cauză, aspect care să atragă nulitatea absolută şi necondiţionată a încasării comisionului, conform art. 948, 966 C. civ.? Ba da, desigur, dacă avem în vedere prezentarea produsului internet banking şi documentaţia contractuală, strict juridic vorbind.

Dar nu mă voi limita la o analiză strict juridică, voi încerca să văd problema dintr-o perspectivă mai largă. Pentru a avea acces la internet banking (IB), clientul trebuie să aibe acces la o legătură de internet, cu care să acceseze serverul băncii, deci cheltuiala cu accesul la internet este a clientului. După aia, el se autentifică prin diverse chei de autentificare, prin serverul de acces şi printr-un program interfaţă, direct la sistemul de operare al băncii, căruia îi transmite (fie pachete de date fie în real time) instrucţiuni de plata AUTOMATIZATE, care nu necesită prelucrare manuală, acest rol este asigurat de interfaţă. Banca nu face cheltuieli nici mai mari, nici mai mici cu plăţile efective, nici dacă procesează o singură plată pe zi, nici dacă procesează cinci sute de mii. Banca face aceleaşi cheltuieli cu IB indiferent de numărul de operaţiuni efectiv realizate (menţinerea în funcţiune a serverului de autentificare, programele de securitate, interfaţa cu sistemul de operare funcţionează oricum), aceste cheltuieli sunt fixe , nu sunt influenţate de numărul de operaţiuni realizate sau nerealizate şi sunt cuprinse în abonamentul lunar. Banca trebuie să menţină funcţional serverul, interfaţa, firewall-ul, securitatea şi dacă sunt plăţi şi dacă nu, deci realizarea de operaţiuni nu influenţează în nici un chip costurile fixe ale băncii cu serviciul de IB.

Deci perceperea comisionului de plată intra- şi interancară, pentru fiecare operaţiune realizată este obligaţie fără cauză materială, deoarece nu este determinată de un fapt material generator al respectivei obligaţii, fiind şi la analiza materială, ca şi la analiza juridică, tot obligaţie fără cauză, deci nulă absolut.

NB : aşa cum am arătat în titlu, această analiză exclude comisionul perceput de TRANSFOND la plăţile interbancare (parcă 0,51 RON/operaţiune), deoarece plata efectivă, compensarea dintre bănci nu este realizată de bancă, ci de TRANSFOND. La o analiză superficială, comisionul plătit de bancă TRANSFOND pare a fi datorat licit şi legal, cu cauză juridică validă. Dacă însă mă uit la acţionarii TRANSFOND (BNR şi băncile) înţeleg că „băieţii deştepţi” din bănci au crescut artificial costurile de decontare dintre ele prin crearea unui intermediar la care tot ele, băncile sunt acţionari şi de la care primesc dividende. În lumina deciziei Curţii Europene de Justiţie referitoare la „Clubul Lombard” dar şi la decizia Autorităţii de Concurenţă din Franţa referitor la practicile concertate franceze, nici practica anticoncurenţială concertată prin tarif minim de decontare, numită TRANSFOND S.A.  nu pare a fi legală (vezi postul de mai jos pentru detalii despre înţelegerile cartelare din Franţa).

Caeterum censeo Băsescu esse delendum!

3 răspunsuri la Despre comisionul la plăţi realizate prin internet-banking (altul decât cel plătit TRANSFOND)

  1. […] bănci sau Cum se fac munţi de bani pe spinarea clientului Îmi exprimam alaltăieri câteva rezerve cu privire la legalitatea antantei realizată de băncile din România dimpreună cu BNR, antantă numită TRANSFOND, care decontează […]

  2. Sebi spune:

    Nici eu nu sunt de acord cu perceperea unui comision pentru transfer interbancar, totusi nu ai dreptate in tot articolul.
    Diferenta intr-un sistem informatic dintre o procesare si 500.000 de procesari pe zi este enorma: ai nevoie de resurse hardware mult mai puternice (si mult mai scumpe) pentru a procesa un numar mare de tranzactii (faptul ca tu scoti de pe card o suma x de pe card genereaza vreo 3 tranzactii in spate; sa nu mai vorbesc despre transfer interbancar), iar de produsul software nici nu mai vorbesc. Ai nevoie de un produs software care sa „faca fata” clientilor multi, a tranzactiilor paralele, sa fie eficient si performant – de asemenea costurile de implementare, mentenanta si suport sunt foarte mari.

    • cristipetre spune:

      Buna ziua, dle Sebi.

      O perioada buna de vreme am crezut si eu ca teza dvs. este intemeiata : costuri de licenta software, implementare si mentenanta.Acum nu mai cred. Pe de o parte, pentru ca am observat ca „afara” internet bankingul este gratis, mokka : bancherii rasufla usurati ca le pleci din ghiseu pentru operatii, costurile software nu sunt mari (sau nu ar trebui sa fie intr-o economie reala).
      Pe de alta parte, serverele „performante” sunt tot mereu mai ieftine. Transferul interbancar este o convorbire intre doua computere, atat: despre ce costuri uriase vorbim?

      Sunt insa de acord ca bancile DIN ROMANIA (nu si cele din restul Europei) au costuri mari cu software-ul: De regula, ele cumpara softul de la banca mama (care putea la fel de bine sa li-l licentieze gratis), pe preturi de 10-100 ori mai mari ca cele din realitatea economica. Stiu cazuri de softuri licentiate cu 2 Mio EUR de la banca mama, cu probleme si bug-uri care au fost solutionate prin achizitia unui soft romanesc de 10.000 EUR (care putea fi achizitionat de la inceput, dar strica ploile actionarilor bancii). Costa softul mult in Romania pentru ca achizitia de soft este o forma mascata de plata de dividend gras catre societatea mama.

      S-ar putea sa gresesc cu generalizarea, dar nu prea cred.

      Cu consideratie, PC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: