Când două persoane îţi spun că eşti beat, te duci să te culci.

Da, eu aşa stiam : dacă două-trei persoane îţi spun că eşti beat, te duci să te culci, că indubitabil ai mare nevoie.

Dar dacă eşti primul ministru al României, mare profesor de drept constituţional, şi Curtea Constituţională a declarat de două ori că asumarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei naţionale este neconstituţională, tu ce ai face? Păăăi, una din variantele de mai jos:

a) ori renunţi la mandatul de premier (e clar că nu eşti la nivelul aşteptărilor de performanţă şi faci muncă în zadar),

b) ori renunţi la titlul de profesor universitar în drept constituţional (e clar că, din moment ce semnezi de DOUĂ ORI asumarea răspunderii pe ACELAŞI TEXT DE LEGE, declarată de DOUĂ ORI neconstituţională, ai nişte lipsuri pe undeva, şi anume la punctele esenţiale ale pregătirii academice)

c) ori amândouă acţiunile a) şi b) de mai sus.

Am citit cu interes decizia CCR 1431/03.11.2010 (MO 758/2010) prin care asumarea (a doua oară) a răspunderii guvernului pe legea educaţiei naţionale a fost declarată neconstituţională. Salut, în cuprinsul deciziei majoritare, apelarea la mai multe definiţii (cu gradul lor inerent de relativitate) privitoare la „conflictul de natură constituţională”, deoarece abordare conceptului din mai multe unghiuri a condus la soluţia din dispozitiv (vezi, de altfel, şi opinia minoritară care nu reţine decât o singură definiţie, deci o viziune unilaterală a noţiunii). Totodată mi se pare salutară analiza angajării răspunderii Guvernului şi din prisma unui nou principiu, „loialitatea constituţională” (în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a Belgiei există conceptul asemănător al „loialităţii federale”), în mod cert vom mai auzi despre uzitarea acestui principiu.

Astfel, în opinia Curţii Constituţionale, guvernul a nesocotit loialitatea constituţională decizând să îşi asume răspunderea pe o lege aflată în dezbatere parlamentară la Senat. Comportamentul neloial rezidă, în principal, în faptul că prin angajarea răspunderii se dorea de fapt ocolirea discutării zecilor sau chiar sutelor de amendamente propuse de Comisia de învăţământ din Senat (lucrările în Comisie încă nu s-au terminat, sunt de-abia la jumătate), precum şi avizul negativ al Comisiei de buget (prevederea a 6% din buget  pentru învăţământ, deşi respectabilă ca deziderat pe termen mediu sau lung, este literatură SF pe termen scurt; de 1% pentru cercetare, ce să mai zic …UFO de-a dreptul!)

Interesantă este şi opinia concurentă a lui Petre Lăzăroiu, care face o analiză pertinentă a ceea ce înseamnă petitul cererii preşedintelui Senatului, raportat la 146 e) din Constituţie şi noţiunea abstractă de jurisdicţie constituţională. Deşi nu aş fi crezut că voi scrie vreodată de bine de domnia-sa, am văzut însă că are logică şi constanţă (nu a uitat în noiembrie 2010 ceea ce tot domnia sa decisese în noiembrie 2009 – decizia 1557/2009, MO 40/2010), opinia constantă a judecătorilor făcând jurisprudenţa CCR constantă şi previzibilă, adică exact cum trebuie să fie toate instanţele în statul de drept.

Despre autorii opiniei separate, mi-e şi jenă să vorbesc. Pe de o parte, pentru că adoptă o soluţie diametral opusă jurisprudenţei anterioare a CCR (cu atât mai mult cu cât dl. Puskas Valentin Zoltan chiar semnase CU MÂNUŢA LUI Decizia CCR 1557/2009). Jurisprudenţa contradictorie sau schimbătoare după cum bate vântul politicii este străină statului de drept, cu atât mai mult cu cât era vorba tot de asumarea răspunderii Guvernului şi tot pe acceaşi lege a educaţiei. Iar Antoanella-Iulia Moţoc rămâne aceeaşi sfertodoctă plină de ifose, care confundă controlul de constituţionalitate (art. 146, lit. a Constituţie) cu soluţionarea conflictelor de natură constituţională dintre autorităţi (art. 146, lit. e Constituţia României),  oferind justificări teoretice (subţiri de tot pentru jurişti, vezi opinia concurentă a lui Lăzăroiu) şi pretexte pentru derapajele de atitudine ale lui Bălălău şi ale piticului atomic Boc faţă de instanţa de contencios constituţional.

În final, văzând că piticania de Boc nu numai că nu pricepe ce i-a transmis Curtea Constituţională DE DOUĂ ORI, dar are neobrăzarea să iasă pe sticlă, vinerea trecută (http://www.antena3.ro/politica/boc-decizia-ccr-permite-guvernului-continuarea-procedurii-de-angajare-a-raspunderii-113069.html) şi să afirme că nu e aşa, că el ar avea voie să continue procedura de asumare a răspunderii pe legea educaţiei, nu pot decât să îi amintesc de bancul ăla porcos, cu ursul : „Băăă, tu ori nu pricepi, ori a început să-ţi placă!”

Caeterum autem censeo Băsescu deledum esse!

https://cristipetre.wordpress.com/2010/08/29/caeterum-autem-censeo-basescum-delendum-esse/

2 răspunsuri la Când două persoane îţi spun că eşti beat, te duci să te culci.

  1. arsulici spune:

    Într-adevăr, sunt rare momentele în care dl. Lăzăroiu merită laude. Totuși, eu nu i-aș acorda chiar toate laudele, deoarece am vaga senzație că a dat înapoi pe ultimul moment. Senzația mea este că inițial decizia ar fi fost 5-4 și nu (4+1)-4 iar domnul Lăzăroiu și-a nuanțat poziția după declarațiile belicoase ale partidului și ale bețivului. S-a speriat (nu știu de ce) și și-a transformat opinia din complet majoritară într-una concurentă. Nu mai putea da înapoi complet, dar la motivare a făcut în așa fel încât să încerce să ajute mâna care l-a hrănit😀

    Este interesant cum se dă mare constituționalist un judecător care toată cariera lui didactică a predat Dreptul Finanțelor Publice (și Dreptul Mediului), neavând tangență cu Constituționalul (unde catedra era ocupată de Prof. Deleanu și, ulterior, de Prof. Tudor Drăganu-dacă bine mi-amintesc, iar apoi de Boc). Mă refer la judecătorul CCR Mircea Minea…

    • cristipetre spune:

      Pisicia voastră, dacă este să coroborez abordarea normativistă a Pisicii enervate cu cunoaşterea în detaliu a conducerii catedrei de drept de la Cluj, ajung la concluzia că Felina domniei voastre este licenţiată în drept, la Cluj. Am intuit corect?
      În ceea ce s-a zis despre dl. Lăzăroiu, tind să cred că Felina dvs. are perfectă dreptate, eu am intuit la fel opinia concordantă (care de fapt nu contrazice în vreun fel opinia majoritară şi care se regăseşte întrutotul în dispozitiv, doar crează premisa unei opinii separate), dar din lipsă de informaţii sau de „indicii temeinice”, vorba codului de procedură penală, m-am mulţumit cu opinia exprimată formal şi publicată ca atare în MO. Nu sunt în măsură să speculez asupra mobilului real al domniei sale, dar constanţa unei jurisdicţii este şi rămâne de apreciat.
      Am să rog totodată pisicia voastră să îşi citească e-mailul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: