Gâlceava premierului Tudose cu bancile

1 Septembrie 2017

Tudose vrea bani la buget pentru pomeni electorale, Tudose pune ochii pe bancile evazioniste si-si propune sa le taxeze activele. Bancile nu stau, activeaza lobby-ul la turatie maxima, BNR prin Isarescu si alte trompete urla, Johannis sare în apararea amâratilor de bancheri (saracii, oprimati de ‘ciuma rosie’ sa plateasca si ei taxe ca restul populatiei, ameninta cu vânzarea OTC a titlurilor de stat detinute). Concluzia: Tudose este obligat sa se razgândeasca cu privire la impozitarea bancilor dupa noi reguli, dar ‘asmute’ ANAF cu controale ‘tematice’ la banci cu privire la deductibilitatea unor cheltuieli care duc bancile pe pierdere fiscala. Bonus, ANPC este asmutit si el asupra bancilor, iar raportul ANPC este facut public la instigarea aceluiasi premier.

Declaratia publica a premierului Tudose de acum câteva zile (referitoare la refuzul acestuia de a încasa salariul prin card bancar pentru a evita comisioanele bancare) este naucitoare, pentru o persoana vorbind de pe pozitia de premier al României. Aceasta declaratie, preluata pe larg de presa (spre deliciul acesteia) si raspândita ca un rahat pus pe ventilator, trebuie citita în context. Contextul este dat de tentativa esuata (dar nu abandonata, pare-se) de a impozita bancile pe active si nu pe profit, dar si de controalele ANAF iar, mai recent, ANPC.

Banuiesc ca nu poate fi deloc amuzant, dar deloc amuzant, sa lucrezi astazi în banci, mai ales cu atributii în raportare financiara (contabilitate de exercitiu), când vine ANAF-ul ‘chitit’ sa demonstreze ca faci evaziune fiscala prin deturnarea artificiala a profitului. La fel, nu este usor sa fii ofiter de compliance, daca este sa ne luam dupa raportul ANPC (facut public la instigarea premierului, ceea ce ma face sa cred ca si controlul ‘tematic’ efectuat de ANPC este tot ‘la ordin’ de la dl premier, de ciuda ca a fost ‘facut’ în ceea ce priveste initiativa de revizuire a taxarii profiturilor bacare).

Deci Tudose le-a ‘întors-o’, le-a ‘tras-o’ si el celor din banci. Nu-i taxeaza dupa reguli noi, dar insista sa aplice regulile vechi cu o rigoare care o sa îi nauceasca. Plus ca ANPC-ul i-a facut (din nou) de rusinica, de parca mai era nevoie. Plus comunicarea cu populatia, la care Tudose este câstigator net. Tudose va fi simpatizat de toti clientii care suporta comisioanele abuzive si de neam prost, disproportionate prin raportare la serviciile prestate. Tudose va fi iubit de toti debitorii jecmaniti de practici bancare abuzive. Tudose va fi chiar stimat, apreciat pentru „curajul” de a refuza primirea salariului pe card – chiar existând pericolul de a fi emulat, imitat de persoane plicitsite sa achite sume exorbitante drept comision de interogare sold, comision de retragere numerar, comision de întretinere cont, comision de încasare, comision de plata, comision de emitere card etc. etc.

Bancile ies din gâlceava cu premierul Tudose cu reputatia ferfenita si botita si mai tare (de parca mai era nevoie): au îndraznit sa ameninte statul prin amenintarea cu vânzarea titlurilor de stat detinute, deci amenintare la suveranitatea de stat – chestie care sigur va impune represalii … ăăă, pardon, masuri de mitigare a riscului. Toate chivutele nationaliste, toti rrromânii verzi vor tipa contra multinationalelor-banci: santajistii neamului românesc, dusmanii românismului, hotii care ne sifoneaza averea si ne spoliaza ‘tarisoara’. Toti detinatorii de cont sau imprumutatii vor da un ‘huo!’ sincer bancilor, daca citesc raportul ANPC, mama lor de bancheri hoti, hulpavi si perfizi.

Mie personal mi se pare ca PSD-ului (si lui Tudose personal) i se rupe de pauperizarea, tot mai accentuata, a unei paturi largi a populatiei. Ei doar au încercat – si pare-se ca au reusit – sa gaseasca tapi ispasitori si sa arate ca nu ei, aia din guvern, îi fura pe români, ci bancile.

Constat cu tristete ca insitutiile de credit din România (cu BNR si Mugurel personal în frunte), habar n-au în ce consta riscul reputational: altminteri amenintarea cu vânzarea titlurilor de stat nu ar fi trebuit sa apara, niciodata, vreodata, prin presa. Faptul ca bancile au o reputatie atât de proasta face posibil jocul politicianist al PSD, face posibila luarea lor de tap ispasitor preferat, de catre gargaragiii de serviciu de prin PSD. Cu amaraciune constat ca nimeni din BNR si banci nu crede ca actiuni temeinice trebuie întreprinse pentru a repara din prejudiciul de imagine al sistemului bancar, altfel falimentul este previzibil daca oamenii încep a tine banii la saltea, ca doar asa îi învata premierul.

Anunțuri

„Klaus Iohannis este foarte multumit de activitatea procurorului general si a procurorului sef al DNA”

15 Martie 2017

Oricine a obtinut case si venituri babane din fals si uz de fals se teme de parchetari. Cum Ravasitoarea poate fi, de acum, ridicata cu catuse de pe strada, oricând, pentru uz de fals (Joianis va fi ridicat probabil la sfârsitul mandatului), nu ne mira deloc laudele si multumirea afisata, cu o ostentatie desantata, de primul dulap al tarii catre „icoana vie” Kövesi si taica Lazar.


„Codruța, te iubim!”

7 Martie 2017

Iubiți-o, măi băieți! Dar nu în stradă, ci la voi acasă! Și pe rând, nu toți deodată!

(foto: Hotnews)image-2017-03-5-21645528-41-manifestantii-sediul-dna


Bilantul DNA pe anul 2016: o apreciere critica a cifrelor prezentate de LCK

2 Martie 2017

DNA, prin vocea „dottoressei” Kövesi, a prezentat recent bilantul pentru anul 2016. Documentul, „materialul clientului”, este disponibil aici, poftiti de cititi.

Ce se remarca, din capul locului, este lipsa Anexei 4 cu care eram obisnuiti din bilanturile din anii trecuti: nu ni se mai ofera un tabel general, care sa detalieze statistica judiciara a DNA. În lipsa lui, trebuie sa ne multumim sa preluam informatii incomplete, trebuie sa alergam dupa informatii disparate prin întreg raportul si trebuie sa le calculam noi indicatorii de performanta. Iar impresiile, dupa ce citim raportul de activitate, nu flateaza deloc DNA.

Prima impresie: cifrele nu „bat”, se contrazic între ele (poate tocmai de aceea nu s-a putut sau nu s-a vrut prezentarea unui tabel recapitulativ la finalul raportului de bilant pentru anul 2016). Va ofer câteva exemple de cifre care nu se coroboreaza:

  1. raportul nu ofera un numar total de inculpati achitati în anul 2016 (indicator sensibil!!), defalcat mai apoi pe structurile DNA (centrale si locale) precum în anii anteriori. Daca privim Capitolul 10, raportul declara ca, în 2016, au fost condamnati 879 de inculpati. Cum numarul de trimisi în judecata în 2015(1258) a fost aproape identic ca cel din 2016 (1271), asta înseamna ca diferenta dintre trimisii în judecata (1258 în 2015) si condamnatii în 2016 (879), rezulta un numar de peste 350 de achitari (379, mai exact). Or numarul acesta nu „bate” cu numarul de achitari, declarat defalcat pe fiecare sub-structura a DNA în 2016 (vezi capitolul 2.4, la adunare ies sub 100 de inculpati achitati) si nici cu rata de 10.5% admisa oficial (Cap. 3.1).
  2. Stocul de dosare „de solutionat” creste (previzibil): de la 10.974 la sfarsitul lui 2015 la 12.353 la sfârsitul lui 2016. Însa, în Capitolul 2 se declara ca, în 2016, s-au înregistrat 5.251 dosare noi si s-au solutionat 3.341 dosare în total. Facem deci un exercitiu de matematica elementara si avem: 10.974 (dosare la deschiderea anului 2016) + 5.251 (dosare „noi” intrate in 2016) – 3.341 (dosare solutionate in 2016)= 12.884 dosare „pe stoc” la sfârsitul anului 2016 (cifra nu coincide cu cea oficiala de 12.353 – diferenta în plus, de 531 dosare „pierdute” la adunare, este semnificativa si pune sub semnul îndoielii aritmetice toate statisticile prezentate de dottoressa Kövesi; plus ca nu stii în al cui sertar se pierd cele 531 de dosare).

A doua impresie: cifrele sunt „mânarite” grosier si concluziile sunt trase în răspărul cifrelor. Exemplu: în Capitolul 2, se raporteaza stahanovist o crestere cu 26% a numarului de dosare solutionate pe fond fata de anul trecut: 3.341 dosare solutionate!!! Daca însa ne uitam pe raportul prezentat anul trecut, vom sesiza ca în 2015 au fost raportate ca solutionate 3.872 de dosare! Deci, exact ca-n bancul cu motocicleta la radio Erevan de pe vremuri (n-a fost motocicleta, ci bicicleta si nu s-a dat, ci s-a luat), la DNA nu a fost vorba de o crestere a solutionarii de dosare cu 26%, ci de o scadere cu 13.71%. Vivat!

La fel, rata de achitare a inculpatilor în dosarele DNA: raportul de anul acesta, pentru anul 2016, recunoaste oficial o rata a achitarilor de 10.5% (Cap. 3.1). O rata oficiala de 10.5% achitati din total inculpati este enorma (PICCJ a avut o rata sub 2%, mai aproape de standardele europene ale prezumtiei de nevinovatie). Însa, daca ne uitam la cifrele de mai sus (punctul 1) si facem o aritmetica elementara, daca din 1258 trimisi în judecata in 2015, doar 879 sunt condamnati în 2016, asta înseamna ca peste 30% sunt achitati.  Stupefiant este si faptul ca, desi se admite oficial ca rata de achitari a crescut de la 8% in 2015 la 10.5% in 2016 (deci cu peste 25 % yoy), la final se conchide ca volumul de activitate a crescut cu mentinerea indicatorilor de eficienta.

A treia impresie: metodologia de raportare „mânarita” grosier. Exemplul cel mai evident, în Capitolul 10: raportare colhoznica de crestere a numarului rechizitoriilor cu 13% fata de anul trecut! Nimic mai fals: în 2015 au fost realizate 337 rechizitorii, pe când în 2016 doar 323. Nici vorba de vreo crestere, dimpotriva, este vorba de scadere (iarasi bancul cu radio Erevan). Ca DNA sa poata totusi raporta ceva, stahanovist, când cifrele nu convin, s-a mânarit metoda de raportare: au fost adunate rechizitoriile (323 in 2016) la dosarele de sesizare a instantei prin acord de recunoastere a vinovatiei (80 în 2016) pentru a se ajunge la un total de 403 dosare în 2016 (pour mémoire, în 2015 au fost întocmite 337 rechizitorii si 59 de acorduri de recunoastere a vinovatiei, deci un total de 396 sesizari ale instantei). Bineînteles ca o crestere y.o.y. de la 396 (2015) la 403 (2016) înseamna de fapt o crestere de numai 1.77% a numarului global de dosare cu care a fost sesizata instanta. Nu inteleg defel din ce joben metodologic a fost scoasa cresterea cu 13%!

Un alt exemplu de metodologie de raportare mânarita grosier: metodologia de raportare a ratei achitarilor. Spre exemplu, rata de achitari aferenta anului 2016 se refera strict la achitarile definitive primite în anul 2016 pentru rechizitorii cu care s-a sesizat instanta în 2016. Daca ne uitam la durata medie a unui proces penal la DNA la instanta (cap. 4.1), deducem ca un dosar poate dura, în medie, între trei si cinci ani (cu tendinta de crestere). Asa fiind, o achitare primita în apel sau recurs sau revizuire, în 2017 sau prin 2025, pentru un dosar cu care s-a sesizat instanta în 2016, nu va mai fi niciodata luata în calculul indicatorilor de calitate, pentru ca metodologia cere ca achitarea definitiva sa intervina în anul în care a fost sesizata instanta (acest „truc” metodologic explica diferenta dintre cifra de peste 30% a achitarilor, calculata „babeste” mai sus, si cifra oficiala a achitarilor, cea raportata de 10.5%).

Exemplul cel mai ilar al mânariei metodologiei de raportare: calitatea persoanelor trimise în judecata de catre DNA. Potrivit legii si propriului raport de activitate, DNA este „… singura structură abilitată să desfășoare urmărirea penală a membrilor Parlamentului ori Guvernului pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 și având competența de a investiga infracțiunile săvârșite de alte persoane cu funcții importante sau cu atribuții de decizie, conducere ori control, prevăzute limitativ și expres în art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002„.

Ia sa vedem: din cele 1271 persoane trimise în judecata de DNA în 2016, numai 426 ar fost persoane care au ocupat „funcții importante sau cu atribuții de decizie, conducere ori control„, în sensul legii. Adica cam o treime, ceea ce e putin. Daca însa ne uitam pe detalii si în treimea aia, ne îngrozim: plevusca multa, cât cuprinde, buna doar sa umfle statisticile (Cap. 2 al Raportului): 13 secretari de primarie, 17 avocati, 91 politisti, 14 militari, 1 director Casa Agronomului, 1 director Directie Juridica si Guvernanta Corporatista (din privat), gramezi de directori privati (care n-au nimic de-a face cu functia publica: directori ai SOCEP, Petrom Service, Carpatica Asig, Astra, Interagro etc.), director de ziar, director de casa culturala, 10 presedinti de asociatii (aferim, astia da demnitari!), 3 juristi, 4 preoti, 5 medici veterinari, 3 inspectori cadastru, 1 lector universitar, 3 profesori universitari, 10 medici si 1 infirmier. Da, un infirmier! Pâna si felcerul cel mai umil este considerat de DNA persoana „de conducere, cu functie de control si demnitate publica” (inspector de plosca, probabil). Lasând ilarul la o parte, daca se aduna „plevusca” din Cap. 2 din bilant, se ajunge la aproximativ 200 persoane!!! 200 din 426 de „demnitari” este aproape jumatate, ceea ce face ca, in final, DNA sa-si depaseasca competentele ‘ratione personae” în cam 1000 cazuri din totalul de 1271 inculpati trimisi în judecata în anul 2016. Va las pe dvs. sa trageti concluzia daca este scandalos sau nu.

A patra impresie: cresterea numarului de dosare pe stoc si cresterea duratei urmaririi penale în cazul dosarelor „pe stoc” (vechime de peste un an – vezi Cap. 4.1, par. I, ultimele patru ‘bullets’) si cresterea duratei medii a procesului penal. Concluzia I este: „Justice delayed is justice denied” si DNA deneaga dreptatea prin cresterea continua a stocului de dosare si descresterea continua a celeritatii solutionarii dosarelor mai vechi de un an (faimoasele dosare „de sertar”, care sunt scoase precum scrisoarea pierduta a maestrului Caragiale, si pac! scurse „pe surse” la „Razboiul” Hotnews, fix la momentul politic oportun). Concluzia II este ca: oricine este „cineva” în România, prin raportare la stocul de dosare si  competenta foarte limitata „ratione personae”, are, probabilistic vorbind, cel putin un dosar la DNA în sertar. Dosarul este folosit în scop de santaj, intimidare, vendete politice si ranchiuni personale (dezvaluirile lui Ghita, convorbirile lui Negulescu certifica ceea ce banuieste toata lumea, de multa vreme deja).

Pentru toate aceste marete realizari si împliniri, ne manifestam cea mai adânca pretuire si netarmurita admiratie, adeziunea cea mai profunda si devotamentul cel mai ardent fata de zeita anticoruptiei Laura Codruta, icoana vie Kövesi, ea, dottoressa multidecorata.

PS: Serios, este timpul pentru o recalibrare atenta a institutiei DNA. Este timpul pentru un audit, sérios si temeinic, al eficientei institutiei. A venit timpul sa stim cum se face ca un total de 177 procurori sa întocmeasca doar 323 rechizitorii într-un an (adica, în medie, mai putin de doua rechizitorii/an/procuror) si sa se tot plânga de supraîncarcare! A venit timpul sa stim de ce stocul de dosare creste si nimeni nu face nimic, de ce stau dosare la sertar cu anii si apar fix în campanii electorale. A venit vremea unui audit al institutiei : calm, obiectiv, fara partinire. Un audit care sa noteze si sa promoveze aspectele pozitive si realizarile (care sunt de netagaduit, inclusiv din partea unui cusurgiu ca mine) dar care sa identifice deficientele, cauza lor si posibila lor corijare.


Odă savantei de renume mondial, Laura Codruța Kövesi – magna cum fraudae

9 Decembrie 2016

„Mai sus într-un muzeu cu uşi închise

vaca exactă paşte manuscrise

şi în aceeaşi ordine firească

biserica poartă gumari şi bască”

(Mircea Dinescu, Cântec în aşteptarea recoltei, volumul „Democrația naturii”, 1981)

 

Biserica cu gumari si basca a grait: multidecorata savantă de renume internațional LCK ar fi păscut, cică, doar vreo 4-5% din total (acolo, puțin, pe fund), deci toata lumea este de acord ca merită, pe deplin, sa pastreze distincția de „vacă exactă”, magna cum fraudae.


Magna cum laude: Copiatul dintr-un autor e plagiat, copiatul din mai multi e cercetare!

4 Octombrie 2016

Ca sa respect dreptul la aparare, am citit documentul produs de Laura Codruta Kövesi (EuropaFM), în aparare fata de acuzatiile de plagiat care i se aduc de catre Ciuvica (înca din 2012) si, mai nou, de inegalabilul (în ridicolul autodenuntului) Sebastian Ghita.

Distinsa sefa a a anticoruptiei din România ne arata, cu certificatul de casatorie, ca ea este fiica lui tata, nascuta Lascu (tatal dumneaei fiind procurorul Ioan Lascu, autor de articole publicate), deci are voie sa plagieze din taticu’, ca taticu’ nu se supara, doar îi cheama Lascu pe amândoi. Eroare, stimata doamna, chiar daca distinsul dumneavoastra genitor nu se supara ca e plagiat, fapta de a-l cita fara a-l indica în nota de subsol tot plagiat se cheama.

Apoi, mai este problema auto-citarii (distinsa doamna Kövesi se autociteaza din lucrari anterioare care îi apartineau, deci nici vorba de plagiat, pare-se). Mmm, dupa normele moderne tot ar fi plagiat. Autoplagiat, dar plagiat. Poate în epoca lui Vivaldi, mort pe la 1741 (care se autociteaza cu un narcisism fara pereche) respectiva fapta nu ar fi fost plagiat, azi însa este. În plus, lucrarea de doctorat trebuie sa fie originala, deci reîncalzirea unei ciorbe vechi nu are ce cauta, teza de doctorat trebuia sa fie noua si originala.

Cea mai haioasa explicatie (m-ar fi bufnit râsul, daca persoana care dadea explicatiile nu era sefa anticoruptiei în România) este cea referitoare la articolul semnat de Tamara Makarenco, care a ajuns în teza LCK, în nota de subsol, sa fie citat ca fiind  scris de „Tamam M” : din cauza corecturilor succesive (sic!), în loc de ‘ra’ din ‘Tamara’ s-a scris  la corectura ‘m’, si a iesit ‘Tamam’. Stimata doamna Kövesi, eu nu cred astfel de brasoave. Literele ‘a’ si ‘r’ sunt de o parte a tastaturii iar ‘m’ fix în partea opusa, deci nu poate fi vorba de accident de dactilografiere (tastezi o litera din dreapta în locul a doua litere din stânga?). Plus ca accidentul dactilo respectiv s-a însotit, misterios, de un altul: disparitia efectiva a numelui de familie Makarenco, devenit prenume si prescurtat maxim, ‘M.’. Nu se poate, daca ai citit articolul autoarei pe care o citezi, sa nu observi ca numele de familie a autoarei citate a disparut cu totul sau a fost pocit pâna la nerecunoastere ‘la corectura’. Si apoi, ce nevoie este sa corectezi un nume presupus corect scris la început?

În realitate, eu cred ca s-a întâmplat un accident de conversie din PDF în Word: s-a copiat dintr-un articol cu note cu tot, prin conversia sursei (pdf) în fisier editabil Word. Aceasta explica de ce scannerul digital a convertit ‘Tamara’ în ‘Tamam’ si Makarenco în ceva neinteligibil, redus apoi la ‘M.’. Plus ca acest incident sugereaza intentia frauduloasa directa (ca sa ne înteleaga dna Kövesi mai lesne, apelam la limbaj cu care este familiarizata).

În final, distinsa doamna Kövesi pare ca nu face diferenta dintre citare si plagiat: a cita dintr-o opera consta în a prelua un scurt fragment, cu indicarea sursei atât în nota de subsol (asta pentru a se putea analiza originalitatea tezei) cât si în referintele bibliografice de la sfârsit. Cu alte cuvinte, citezi cu propozitia sau cu fraza, nu paragrafe întregi sau cu pagina si indici de fiecare data sursa prin nota de subsol si prin referinta bibliografica. Neindicarea sursei în nota de subsol, chiar daca este indicata în referinta bibliografica, este înselatoare pentru ca poate crea cititorului impresia unui text original. Or, în cazul tezei de doctorat, exista o cerinta legala de originalitate; cum teza de doctorat a LCK poate fi banuita de orice numai de originalitate nu, este titlul de doctor în drept meritat au ba?

Deci teza de doctorat a LCK pare a fi o frauda academica, lipsindu-i (cel putin) originalitatea. Este o compilatie din textele lui taticu’, textele proprii mai vechi, textele altora (convertite din pdf în Word cu note de subsol cu tot) si alte texte deja existente pe piata, de la diversi doctoranzi si specialisti. E, în cel mai bun caz, o crestomatie de texte pre-existente, facuta dupa principiul: copiatul dintr-un autor e plagiat, copiatul din mai multi e cercetare! Copiatul este realizat cu paragraful sau cu pagina/paginile iar sursa nu este indicata în note, pentru a crea impresia falsa de originalitate.

Aferim, magna cum laude! Ferice de natia care are asa o sefa anticoruptie, care la data doctoratului era Procuror General (cu timp berechet sa scrie lucrari de cercetare) … Vivat!

 


Laura Codruta Kovesi: Teza de doctorat „Combaterea crimei organizate prin dispozitii de drept penal” este o lucrare care imi apartine in totalitate si nu am plagiat!

28 Septembrie 2016

Legea nr. 1 în comunicare politică: „DO NOT believe anything until it is officially denied„.

Având în vedere ca:

  • Teza de doctorat a LCK a fost scrisa în  timp record, trei ani în loc de patru, pentru cineva care, teoretic, n-ar fi avut timp deloc – doar LCK avea o ametitoare functie de Procuror General … Ori freca menta la servici si nu-si merita salariul, ori teza e plagiata (sau scrisa de altcineva, ceea  ce tot frauda academica se cheama).
  • Teza sta, obiectiv, subtire cu documentarea : doar 404 note de subsol în 444 pagini (mai putin de o nota de subsol pe pagina; din cele 404 note de subsol, doar vreo 160 trimit la carti si tratate serioase, restul …), ceea ce înseamna fie teza de doctorat ca este mai originala, mai novatoare decât „Spiritul legilor” lui Montesquieu fie ca este plagiata la greu (cum de altfel s-au cam prezentat unele dovezi)..
  • LCK a dezmintit ca ar fi plagiata, doar ea avea tot timpul din lume, în perioada când era Procuror General, sa faca si cercetare stiintifica.

Eu unul cred cu taria ca legea nr. 1 a comunicarii în politica se aplica pe deplin.