Le colloque singulier – o traditie constitutionala uitata sau ignorata?

4 aprilie 2018

Mno, dragii mosului, dupa cum stiti deja, prima constitutie romaneasca demna de acest nume este cea de la 1866, la fondarea statului român modern sub Carol I. Acum stim ca nu Carol I a fost alegerea dintâi de domn strain, ci Filip ducele de Flandra, fratele cadet al lui Leopold I al Belgiei. Belgia (formata, esentialmente, din doua provincii istorice distincte, Flandra si Valonia) se asemana cu cele doua principate române (Moldova si tara Româneasca). Belgia servea drept ‘marca’ între Germania si Franta, România moderna urma sa serveasca drept marca, zona-tampon între imperiul rus si cel otoman. Motiv pentru care Bratienii si Kogalniceanu au decis ca Belgia este statul european cel mai asemanator cu situatia Principatelor, au copiat si adoptat prin copy-paste 100% constitutia Belgiei (cea mai avansata din Europa, la acea vreme) si au propus fratelui regelui Belgiei sa domneasca la noi, în conditii geo-politice asemanatoare fratâne-su, conditiile legal-constitutionale fiind 100% identice. Numai ca onorata casa domnitoare de Saxa-Coburg a declinat onoarea de a ne oferi suverani, motiv pentru care cu greu s-a renegociat cu Napoleon al III-lea un alt candidat pentru functia de suveran, tot dintr-o tara lipita din bucati (Germania), în persoana lui Carol I din casa de Hohenzollern.

De aceea, traditiile constitutionale belgiene au fasonat, modelat, s-au imprimat definitiv pe raporturile constitutionale române. Potrivit unei reguli cutumiare, nescrisa dar mereu respectata, discutia dintre suveran, pe de o parte, si primul-ministru sau sefii partidelor politice, de de alta parte (asa numitul ‘colloque singulier’), beneficia de confidentialitate speciala, derivata din inviolabilitatea regelui.  Ce se discuta la consultari cu regele, în tête-a-tête, trebuia sa ramâna confidential si nu trebuia, nici în ruptul capului, varsat în presa sau divulgat în orice ferm, altminteri risca sa aduca atingere prestigiului Coroanei si sefului statului.

Remarc acum însa, la consultarile Cotroceniului cu partidele sau cu guvernul, o lipsa de discretie înfioratoare cu privire la discutia între patru ochi cu seful statului. O prima cauza este faptul ca presedintele este (si, mai ales, ramâne) om politic. O a doua cauza este reprezentata si de faptul ca, de multe ori, indiscretiile sunt pornite de chiar seful statului (cum era frecvent cazul în mandatele Basescu sau recentul incident al lui Iohannis cu Dancila/Vasilescu).

Legat de ultimul caz, sa reluam evenimentele: Iohannis invita primul ministru la consultari la Cotroceni (dar se pare ca de fapt erau urecheli, nu consultari, deoarece comunicatul de presa ratoit parea a fi deja redactat, judecând dupa timpul scurt de la întrevedere pâna la publicare). Primul-ministru vine si nu singur, ci însotit de ministru Muncii, Olguta Vasilescu. Întrevederea are loc, explicatiile date de Dancila/Vasilescu par sa fie acceptate de presedinte si apoi, surpriza!, comunicatul prezidential prin care sunt mustruluite Dancila si Vasilescu. Ceva mai discret dar totusi suparator de clar, primul ministru sugereaza ca s-ar fi discutat altceva la Cotroceni si, prin cererea de publicare a stenogramei întâlnirii,  solicita formal eliberarea de cerinta de discretie a colocviului constitutional cu seful statului. Olguta Vasilescu, chivuta cum o stim, se duce la Antena 3 (unde altundeva?) si, în direct, îsi pune poalele în cap, live.

Va las pe voi sa decideti (1) cine a gresit mai sus si unde si, mai ales, (2) sa apreciati daca într-o tara cu presedinte ales (nu cu rege) ar fi benefica (sau nu) o regula a secretului consultarilor constitutionale cu seful statului. Parerea mea cred ca o banuiti.

 

Reclame

Bilantul DNA pentru 2017: cifre mânarite, care nu „bat” si se contrazic între ele

4 martie 2018

Dragii mosului,

Cusurgiu cum ma stiti, mai ales în contextul actual, am lecturat raportul de activitate a DNA pentru anul 2017, prezentat de Zeita Anticoruptiei însesi, Laura Codruta, de martisor. Ei bine, concluziile de anii trecuti (mânarire de cifre, distorsionare de concluzii, metodologii coafate sa aranjeze) se verifica, cu asupra de masura, si anul acesta.

Va ofer, pentru amuzament, câteva mostre de minciuni statistice marca DNA, recolta 2017, sursa fiind materialul clientului, disponibil aici, pe site-ul oficial al prostitutiei aaa, pardon, institutiei.

  1. Calculul ratei achitarilor (cel mai sensibil indicator)

„Ponderea achitărilor din totalul trimiterilor în judecată, conform indicatorului statistic stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii79, a fost de 12,2 %.

  • Astfel, față de 997 de inculpați trimiși în judecată în cursul anului 2017, au fost achitați 122 de inculpați:229 inculpați au fost achitați în temeiul art.16 alin.1 lit.b (teza I) C.pr.pen. ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.405/201680
  • 1 inculpat a fost achitat în baza art.181C.pen. apreciindu-se de către instanțele de judecată gradul de pericol social al faptelor deduse judecății81
  • 92 de inculpați au fost achitați pe alte temeiuri decât lipsa de pericol social și Decizia Curții Constituționale nr.405/201682

Sublinierile nu-mi apartin, sunt din raportul original.

Deci avem urmatoarele cifre: din 997 inculpati trimisi in judecata în 2017, 229 au fost achitati pe „fapta nu este prevazuta de legea penala” (urmare a deciziei CCR din 2016), 122+92 pe varii motive (nu se întelege clar din raport, asa cum e redactat) si unul pentru 18 indice 1 (lipsa pericol social). Deci, adunând 229+122+92+1=444 achitati în 2017, care, raportati la totalul de 997 inculpati, dau o rata de achitare de 44.53%, ceea ce se potriveste cu estimarile mele aproximative (peste 30% prin raportare la rata uriasa de achitari de care a scris presa pe larg).

Nu înteleg de ce, daca hotarârea CCR 405 s-a pronuntat prin noiembrie 2016, de ce s-au mai trimis în judecata, în 2017, 229 personae pentru abuz în serviciu. Nu pricep, dar nu pricep nici în ruptul capului. Asta da dispret pentru deciziile CCR, recunoscut oficial, nu elucubratiile retinute de Tudorel Toader.

Errata: la recitire, remarc ca, de fapt, s-ar putea ca raportul DNA sa fie prost dactilografiat: s-ar putea sa nu fie vorba de 229 achitati pe ‘fapta nu este prevazuta de lege’ ci doar de 29! Un numar de 29 s-ar corela în peisaj, 29+1+92=122, deci 12.2% ar putea fi rata reala. Oricum, rusinica alora din DNA de nu verifica cifrele raportului final înainte sa fie înaintate ministrului!

O sa verific cifra de 92 achitari pe alte temeiuri în 2017 si revin cu detalii, cifra pare neverosimil de mica fata de grozaviile prezentate de media dar se stie ca media mai si exagereaza (când nu minte) … Oricum, problema trimiterii în judecata a 29 persoane pentru abuz în serviciu, in 2017, dupa dezincriminarea lui de catre CCR în 2016, ramâne contabilizata ca un afront institutional al DNA la adresa autoritatii CCR.

2. Cifre din raport necorelate între ele

Raportul detaliza în capitolul 2 cum au fost trimise în judecata 997 persoane, pentru savârsirea unui numar de 937 infractiuni. Logic, cel putin 60 personae au fost trimise în judecata fara a fi savârsit nici o infractiune! Poate se plictiseau oamenii pe acasa!

3. DNA pare plina si de procurori slab pregatiti, nu numai plin de ‘zdrente’

Spetele concrete de mare coruptie, oferite ostentativ de raportul DNA,  sunt de un ridicol ce denota o crasa incultura juridica si penalizarea absurda a relatiilor sociale. Va ofer un exemplu, care este un caraghioslâc total: infractiune de coruptie cu zero lei prejudiciu, în care primarul Tg Muresului este învinuit de complicitate de uzurparea functiei de … primar! Luat de cititi si va cruciti! O discutie despre absurdul penalizarii relatiilor sociale merita o discutie aprofundata, ca mie speta de mai jos mi se pare ilustrativa pentru pericolul penalizarii a tot ce misca în tara, râul, ramul ….

36. Serviciul Teritorial Tîrgu Mureș, prin rechizitoriul nr. 77/P/2017 din 27 septembrie 2017, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a 3 inculpați, respectiv:
M.S.C. (consilier al primarului Municipiului Tg.Ms.) – cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uzurparea funcției, prev. de art.132 din Legea nr.78/2000, rap. la art. 300 C.pen., cu aplic art.35 alin.(1) C.pen. (9198 acte materiale);
F.D. (primar al Municipiului Tg.Ms.) – cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurparea funcției, prev. de art. 48 alin.(1) C.pen., rap la art. 132 din Legea nr.78/2000, rap la art.300 C.pen., cu aplic art.35 alin.(1) C.pen. (9198 acte materiale);
M.A. (secretar al Municipiului Tg.Ms.) – cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uzurparea funcției, prev. de art. 48 alin.(1) C.pen., rap la art. 132 din Legea nr.78/2000, rap la art.300 C.pen., cu aplic art.35 alin.(1) C.pen. (9198 acte materiale);
În fapt, în rechizitoriul întocmit, s-a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul M.S.C., în calitate de consilier al primarului municipiului Tg.Ms., în perioada 9 martie 2016 – 29 iunie 2017, a îndeplinit acte – semnarea a 9198 ordine de plată emise de Municipiul Tg.Ms. – ce nu intrau în atribuțiile sale legale de serviciu, fiindu-i interzise de lege.
Interdicția a rezultat din incompatibilitatea stabilită de Agenția Națională de Integritate (ANI) și confirmată de instanță prin decizie definitivă la data de 1 martie 2016. Această împrejurare a avut ca efect pierderea, de către M.S.C., a dreptului de a ocupa o funcție sau o demnitate publică în următorii 3 ani.
În vederea eludării interdicțiilor prevăzute de lege, după ce a demisionat din funcțiile de viceprimar și de consilier local, M.S.C. a fost numit de primarul F.D. în postul de consilier al primarului pentru a îndeplini în continuare prerogativele de putere publică ce i-au fost interzise de lege.
Printre atribuțiile primite figura și aceea de a semna ordinele de plată, atribuție pe care M.S.C. o îndeplinise și în calitate de viceprimar.
Concret, în calitate de primar al municipiului Tg.Ms., F.D. a emis două dispoziții prin care, cu nerespectarea Legii nr. 176/2010, i-a creat lui M.S.C. cadrul necesar să efectueze acte ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, cu toate că se afla sub interdicția anterior menționată.
În același context, inculpatul M.A., în calitate de secretar al Municipiului Tg.Ms., a avizat pentru legalitate și a semnat cele două dispoziții emise de edil.
Prin aceste demersuri, inculpații au vătămat interesul UAT Mun. Tg.Ms. și pe cel al cetățenilor ca funcțiile și demnitățile publice să fie exercitate în condiții de imparțialitate, integritate și transparență și să nu poată fi ocupate de persoanele decăzute din dreptul de a le mai ocupa.
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Ms, cu propunere de a se menține măsura preventivă dispusă în cauză.

4. Pe final, aberatiile teoretice referitoare la achizitiile publice din raportul DNA mi-au lasat impresia de mesaj codat pentru cine are urechi de auzit. Orice, numai ordonator de credite sa nu fii în România!

Voi lectura cu mare atentie raportul si voi reveni cu detalii.


Gâlceava premierului Tudose cu bancile

1 septembrie 2017

Tudose vrea bani la buget pentru pomeni electorale, Tudose pune ochii pe bancile evazioniste si-si propune sa le taxeze activele. Bancile nu stau, activeaza lobby-ul la turatie maxima, BNR prin Isarescu si alte trompete urla, Johannis sare în apararea amâratilor de bancheri (saracii, oprimati de ‘ciuma rosie’ sa plateasca si ei taxe ca restul populatiei, ameninta cu vânzarea OTC a titlurilor de stat detinute). Concluzia: Tudose este obligat sa se razgândeasca cu privire la impozitarea bancilor dupa noi reguli, dar ‘asmute’ ANAF cu controale ‘tematice’ la banci cu privire la deductibilitatea unor cheltuieli care duc bancile pe pierdere fiscala. Bonus, ANPC este asmutit si el asupra bancilor, iar raportul ANPC este facut public la instigarea aceluiasi premier.

Declaratia publica a premierului Tudose de acum câteva zile (referitoare la refuzul acestuia de a încasa salariul prin card bancar pentru a evita comisioanele bancare) este naucitoare, pentru o persoana vorbind de pe pozitia de premier al României. Aceasta declaratie, preluata pe larg de presa (spre deliciul acesteia) si raspândita ca un rahat pus pe ventilator, trebuie citita în context. Contextul este dat de tentativa esuata (dar nu abandonata, pare-se) de a impozita bancile pe active si nu pe profit, dar si de controalele ANAF iar, mai recent, ANPC.

Banuiesc ca nu poate fi deloc amuzant, dar deloc amuzant, sa lucrezi astazi în banci, mai ales cu atributii în raportare financiara (contabilitate de exercitiu), când vine ANAF-ul ‘chitit’ sa demonstreze ca faci evaziune fiscala prin deturnarea artificiala a profitului. La fel, nu este usor sa fii ofiter de compliance, daca este sa ne luam dupa raportul ANPC (facut public la instigarea premierului, ceea ce ma face sa cred ca si controlul ‘tematic’ efectuat de ANPC este tot ‘la ordin’ de la dl premier, de ciuda ca a fost ‘facut’ în ceea ce priveste initiativa de revizuire a taxarii profiturilor bacare).

Deci Tudose le-a ‘întors-o’, le-a ‘tras-o’ si el celor din banci. Nu-i taxeaza dupa reguli noi, dar insista sa aplice regulile vechi cu o rigoare care o sa îi nauceasca. Plus ca ANPC-ul i-a facut (din nou) de rusinica, de parca mai era nevoie. Plus comunicarea cu populatia, la care Tudose este câstigator net. Tudose va fi simpatizat de toti clientii care suporta comisioanele abuzive si de neam prost, disproportionate prin raportare la serviciile prestate. Tudose va fi iubit de toti debitorii jecmaniti de practici bancare abuzive. Tudose va fi chiar stimat, apreciat pentru „curajul” de a refuza primirea salariului pe card – chiar existând pericolul de a fi emulat, imitat de persoane plicitsite sa achite sume exorbitante drept comision de interogare sold, comision de retragere numerar, comision de întretinere cont, comision de încasare, comision de plata, comision de emitere card etc. etc.

Bancile ies din gâlceava cu premierul Tudose cu reputatia ferfenita si botita si mai tare (de parca mai era nevoie): au îndraznit sa ameninte statul prin amenintarea cu vânzarea titlurilor de stat detinute, deci amenintare la suveranitatea de stat – chestie care sigur va impune represalii … ăăă, pardon, masuri de mitigare a riscului. Toate chivutele nationaliste, toti rrromânii verzi vor tipa contra multinationalelor-banci: santajistii neamului românesc, dusmanii românismului, hotii care ne sifoneaza averea si ne spoliaza ‘tarisoara’. Toti detinatorii de cont sau imprumutatii vor da un ‘huo!’ sincer bancilor, daca citesc raportul ANPC, mama lor de bancheri hoti, hulpavi si perfizi.

Mie personal mi se pare ca PSD-ului (si lui Tudose personal) i se rupe de pauperizarea, tot mai accentuata, a unei paturi largi a populatiei. Ei doar au încercat – si pare-se ca au reusit – sa gaseasca tapi ispasitori si sa arate ca nu ei, aia din guvern, îi fura pe români, ci bancile.

Constat cu tristete ca insitutiile de credit din România (cu BNR si Mugurel personal în frunte), habar n-au în ce consta riscul reputational: altminteri amenintarea cu vânzarea titlurilor de stat nu ar fi trebuit sa apara, niciodata, vreodata, prin presa. Faptul ca bancile au o reputatie atât de proasta face posibil jocul politicianist al PSD, face posibila luarea lor de tap ispasitor preferat, de catre gargaragiii de serviciu de prin PSD. Cu amaraciune constat ca nimeni din BNR si banci nu crede ca actiuni temeinice trebuie întreprinse pentru a repara din prejudiciul de imagine al sistemului bancar, altfel falimentul este previzibil daca oamenii încep a tine banii la saltea, ca doar asa îi învata premierul.


„Klaus Iohannis este foarte multumit de activitatea procurorului general si a procurorului sef al DNA”

15 martie 2017

Oricine a obtinut case si venituri babane din fals si uz de fals se teme de parchetari. Cum Ravasitoarea poate fi, de acum, ridicata cu catuse de pe strada, oricând, pentru uz de fals (Joianis va fi ridicat probabil la sfârsitul mandatului), nu ne mira deloc laudele si multumirea afisata, cu o ostentatie desantata, de primul dulap al tarii catre „icoana vie” Kövesi si taica Lazar.


„Codruța, te iubim!”

7 martie 2017

Iubiți-o, măi băieți! Dar nu în stradă, ci la voi acasă! Și pe rând, nu toți deodată!

(foto: Hotnews)image-2017-03-5-21645528-41-manifestantii-sediul-dna


Bilantul DNA pe anul 2016: o apreciere critica a cifrelor prezentate de LCK

2 martie 2017

DNA, prin vocea „dottoressei” Kövesi, a prezentat recent bilantul pentru anul 2016. Documentul, „materialul clientului”, este disponibil aici, poftiti de cititi.

Ce se remarca, din capul locului, este lipsa Anexei 4 cu care eram obisnuiti din bilanturile din anii trecuti: nu ni se mai ofera un tabel general, care sa detalieze statistica judiciara a DNA. În lipsa lui, trebuie sa ne multumim sa preluam informatii incomplete, trebuie sa alergam dupa informatii disparate prin întreg raportul si trebuie sa le calculam noi indicatorii de performanta. Iar impresiile, dupa ce citim raportul de activitate, nu flateaza deloc DNA.

Prima impresie: cifrele nu „bat”, se contrazic între ele (poate tocmai de aceea nu s-a putut sau nu s-a vrut prezentarea unui tabel recapitulativ la finalul raportului de bilant pentru anul 2016). Va ofer câteva exemple de cifre care nu se coroboreaza:

  1. raportul nu ofera un numar total de inculpati achitati în anul 2016 (indicator sensibil!!), defalcat mai apoi pe structurile DNA (centrale si locale) precum în anii anteriori. Daca privim Capitolul 10, raportul declara ca, în 2016, au fost condamnati 879 de inculpati. Cum numarul de trimisi în judecata în 2015(1258) a fost aproape identic ca cel din 2016 (1271), asta înseamna ca diferenta dintre trimisii în judecata (1258 în 2015) si condamnatii în 2016 (879), rezulta un numar de peste 350 de achitari (379, mai exact). Or numarul acesta nu „bate” cu numarul de achitari, declarat defalcat pe fiecare sub-structura a DNA în 2016 (vezi capitolul 2.4, la adunare ies sub 100 de inculpati achitati) si nici cu rata de 10.5% admisa oficial (Cap. 3.1).
  2. Stocul de dosare „de solutionat” creste (previzibil): de la 10.974 la sfarsitul lui 2015 la 12.353 la sfârsitul lui 2016. Însa, în Capitolul 2 se declara ca, în 2016, s-au înregistrat 5.251 dosare noi si s-au solutionat 3.341 dosare în total. Facem deci un exercitiu de matematica elementara si avem: 10.974 (dosare la deschiderea anului 2016) + 5.251 (dosare „noi” intrate in 2016) – 3.341 (dosare solutionate in 2016)= 12.884 dosare „pe stoc” la sfârsitul anului 2016 (cifra nu coincide cu cea oficiala de 12.353 – diferenta în plus, de 531 dosare „pierdute” la adunare, este semnificativa si pune sub semnul îndoielii aritmetice toate statisticile prezentate de dottoressa Kövesi; plus ca nu stii în al cui sertar se pierd cele 531 de dosare).

A doua impresie: cifrele sunt „mânarite” grosier si concluziile sunt trase în răspărul cifrelor. Exemplu: în Capitolul 2, se raporteaza stahanovist o crestere cu 26% a numarului de dosare solutionate pe fond fata de anul trecut: 3.341 dosare solutionate!!! Daca însa ne uitam pe raportul prezentat anul trecut, vom sesiza ca în 2015 au fost raportate ca solutionate 3.872 de dosare! Deci, exact ca-n bancul cu motocicleta la radio Erevan de pe vremuri (n-a fost motocicleta, ci bicicleta si nu s-a dat, ci s-a luat), la DNA nu a fost vorba de o crestere a solutionarii de dosare cu 26%, ci de o scadere cu 13.71%. Vivat!

La fel, rata de achitare a inculpatilor în dosarele DNA: raportul de anul acesta, pentru anul 2016, recunoaste oficial o rata a achitarilor de 10.5% (Cap. 3.1). O rata oficiala de 10.5% achitati din total inculpati este enorma (PICCJ a avut o rata sub 2%, mai aproape de standardele europene ale prezumtiei de nevinovatie). Însa, daca ne uitam la cifrele de mai sus (punctul 1) si facem o aritmetica elementara, daca din 1258 trimisi în judecata in 2015, doar 879 sunt condamnati în 2016, asta înseamna ca peste 30% sunt achitati.  Stupefiant este si faptul ca, desi se admite oficial ca rata de achitari a crescut de la 8% in 2015 la 10.5% in 2016 (deci cu peste 25 % yoy), la final se conchide ca volumul de activitate a crescut cu mentinerea indicatorilor de eficienta.

A treia impresie: metodologia de raportare „mânarita” grosier. Exemplul cel mai evident, în Capitolul 10: raportare colhoznica de crestere a numarului rechizitoriilor cu 13% fata de anul trecut! Nimic mai fals: în 2015 au fost realizate 337 rechizitorii, pe când în 2016 doar 323. Nici vorba de vreo crestere, dimpotriva, este vorba de scadere (iarasi bancul cu radio Erevan). Ca DNA sa poata totusi raporta ceva, stahanovist, când cifrele nu convin, s-a mânarit metoda de raportare: au fost adunate rechizitoriile (323 in 2016) la dosarele de sesizare a instantei prin acord de recunoastere a vinovatiei (80 în 2016) pentru a se ajunge la un total de 403 dosare în 2016 (pour mémoire, în 2015 au fost întocmite 337 rechizitorii si 59 de acorduri de recunoastere a vinovatiei, deci un total de 396 sesizari ale instantei). Bineînteles ca o crestere y.o.y. de la 396 (2015) la 403 (2016) înseamna de fapt o crestere de numai 1.77% a numarului global de dosare cu care a fost sesizata instanta. Nu inteleg defel din ce joben metodologic a fost scoasa cresterea cu 13%!

Un alt exemplu de metodologie de raportare mânarita grosier: metodologia de raportare a ratei achitarilor. Spre exemplu, rata de achitari aferenta anului 2016 se refera strict la achitarile definitive primite în anul 2016 pentru rechizitorii cu care s-a sesizat instanta în 2016. Daca ne uitam la durata medie a unui proces penal la DNA la instanta (cap. 4.1), deducem ca un dosar poate dura, în medie, între trei si cinci ani (cu tendinta de crestere). Asa fiind, o achitare primita în apel sau recurs sau revizuire, în 2017 sau prin 2025, pentru un dosar cu care s-a sesizat instanta în 2016, nu va mai fi niciodata luata în calculul indicatorilor de calitate, pentru ca metodologia cere ca achitarea definitiva sa intervina în anul în care a fost sesizata instanta (acest „truc” metodologic explica diferenta dintre cifra de peste 30% a achitarilor, calculata „babeste” mai sus, si cifra oficiala a achitarilor, cea raportata de 10.5%).

Exemplul cel mai ilar al mânariei metodologiei de raportare: calitatea persoanelor trimise în judecata de catre DNA. Potrivit legii si propriului raport de activitate, DNA este „… singura structură abilitată să desfășoare urmărirea penală a membrilor Parlamentului ori Guvernului pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 și având competența de a investiga infracțiunile săvârșite de alte persoane cu funcții importante sau cu atribuții de decizie, conducere ori control, prevăzute limitativ și expres în art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002„.

Ia sa vedem: din cele 1271 persoane trimise în judecata de DNA în 2016, numai 426 ar fost persoane care au ocupat „funcții importante sau cu atribuții de decizie, conducere ori control„, în sensul legii. Adica cam o treime, ceea ce e putin. Daca însa ne uitam pe detalii si în treimea aia, ne îngrozim: plevusca multa, cât cuprinde, buna doar sa umfle statisticile (Cap. 2 al Raportului): 13 secretari de primarie, 17 avocati, 91 politisti, 14 militari, 1 director Casa Agronomului, 1 director Directie Juridica si Guvernanta Corporatista (din privat), gramezi de directori privati (care n-au nimic de-a face cu functia publica: directori ai SOCEP, Petrom Service, Carpatica Asig, Astra, Interagro etc.), director de ziar, director de casa culturala, 10 presedinti de asociatii (aferim, astia da demnitari!), 3 juristi, 4 preoti, 5 medici veterinari, 3 inspectori cadastru, 1 lector universitar, 3 profesori universitari, 10 medici si 1 infirmier. Da, un infirmier! Pâna si felcerul cel mai umil este considerat de DNA persoana „de conducere, cu functie de control si demnitate publica” (inspector de plosca, probabil). Lasând ilarul la o parte, daca se aduna „plevusca” din Cap. 2 din bilant, se ajunge la aproximativ 200 persoane!!! 200 din 426 de „demnitari” este aproape jumatate, ceea ce face ca, in final, DNA sa-si depaseasca competentele ‘ratione personae” în cam 1000 cazuri din totalul de 1271 inculpati trimisi în judecata în anul 2016. Va las pe dvs. sa trageti concluzia daca este scandalos sau nu.

A patra impresie: cresterea numarului de dosare pe stoc si cresterea duratei urmaririi penale în cazul dosarelor „pe stoc” (vechime de peste un an – vezi Cap. 4.1, par. I, ultimele patru ‘bullets’) si cresterea duratei medii a procesului penal. Concluzia I este: „Justice delayed is justice denied” si DNA deneaga dreptatea prin cresterea continua a stocului de dosare si descresterea continua a celeritatii solutionarii dosarelor mai vechi de un an (faimoasele dosare „de sertar”, care sunt scoase precum scrisoarea pierduta a maestrului Caragiale, si pac! scurse „pe surse” la „Razboiul” Hotnews, fix la momentul politic oportun). Concluzia II este ca: oricine este „cineva” în România, prin raportare la stocul de dosare si  competenta foarte limitata „ratione personae”, are, probabilistic vorbind, cel putin un dosar la DNA în sertar. Dosarul este folosit în scop de santaj, intimidare, vendete politice si ranchiuni personale (dezvaluirile lui Ghita, convorbirile lui Negulescu certifica ceea ce banuieste toata lumea, de multa vreme deja).

Pentru toate aceste marete realizari si împliniri, ne manifestam cea mai adânca pretuire si netarmurita admiratie, adeziunea cea mai profunda si devotamentul cel mai ardent fata de zeita anticoruptiei Laura Codruta, icoana vie Kövesi, ea, dottoressa multidecorata.

PS: Serios, este timpul pentru o recalibrare atenta a institutiei DNA. Este timpul pentru un audit, sérios si temeinic, al eficientei institutiei. A venit timpul sa stim cum se face ca un total de 177 procurori sa întocmeasca doar 323 rechizitorii într-un an (adica, în medie, mai putin de doua rechizitorii/an/procuror) si sa se tot plânga de supraîncarcare! A venit timpul sa stim de ce stocul de dosare creste si nimeni nu face nimic, de ce stau dosare la sertar cu anii si apar fix în campanii electorale. A venit vremea unui audit al institutiei : calm, obiectiv, fara partinire. Un audit care sa noteze si sa promoveze aspectele pozitive si realizarile (care sunt de netagaduit, inclusiv din partea unui cusurgiu ca mine) dar care sa identifice deficientele, cauza lor si posibila lor corijare.


Odă savantei de renume mondial, Laura Codruța Kövesi – magna cum fraudae

9 decembrie 2016

„Mai sus într-un muzeu cu uşi închise

vaca exactă paşte manuscrise

şi în aceeaşi ordine firească

biserica poartă gumari şi bască”

(Mircea Dinescu, Cântec în aşteptarea recoltei, volumul „Democrația naturii”, 1981)

 

Biserica cu gumari si basca a grait: multidecorata savantă de renume internațional LCK ar fi păscut, cică, doar vreo 4-5% din total (acolo, puțin, pe fund), deci toata lumea este de acord ca merită, pe deplin, sa pastreze distincția de „vacă exactă”, magna cum fraudae.