Orson Welles în perpetuă actualitate : „Patru picioare bine, două picioare rău!”

Stând şi meditând la strategia de comunicare a pedelicului (mă refer atât la presa înrolată făţiş în solda Guvernului, precum Hotnews, EvZ, Labeunu, RL, dar şi la acoperiţii din presa online sau infiltraţi „de cealaltă parte a presei”), aşa cum s-a vădit ea cu ocazia promovării şi apărării tezei lui Bok pe tema modificării Codului muncii, ajung la concluzia că este de o simplitate uluitoare :

a) începi discursul cu concluzia (ipotetic justă), aşa cum bine procedează Băsescu;

b) indiferent de contraargumente şi se aduc, revii la concluzia cu care ai inceput şi decredibilizezi orice contraargument prezentându-l ca nelegitim prin raportare la pretenţia de justeţe a concluziei cu care a debutat discursul;

c) un cor asurzitor de presari aserviţi (declaraţi sau acoperiţi) vor susţine aceeaşi concluzie aparent justă până ce orice idee contrară este acoperită şi nu mai poate fi auzită de public.

Să mă explic. Multinaţionalele (Unilever, Procter&Gamble, băncile etc.), observând oportunitatea uriaşă creată de criza economică dar şi de cel mai slab guvern din istoria României, au cerut prin pârghiile lor de influenţă (ambasadori, cum este Taubman, în faţa căruia Bălălău cade în genunchi şi desface gura rotund) să se modifice Codul muncii, pentru a obţine o reducere a costurilor cu mâna de lucru a bananierilor de români şi pentru a îşi putea menţine profiturile la acelaşi nivel de dinainte de criză, pe spinarea scăderii salariilor sclavilor de români, desigur. Proiectul avea partea lui de „appeal” pentru pescuitorii în ape tulburi gen Bălălău, deoarece, prin sărăcire, românii independenţi financiar, deci greu de controlat, puteau fi manipulaţi sau speriaţi, deci stăpâniţi prin teroare, aşa cum ştie un pecerist de frunte cu mentalitate stalinistă ca Băsescu.

În concluzie, se deschide comunicarea cu prezentarea, de către Andreea Vass şi Videanu a proiectului „de reformă” a relaţiilor de muncă (observaţi că deja au comunicat concluzia – reforma, cine ar îndrazni să se opună reformelor, deoarece reformele sunt bune, sunt necesare, nu?) coroborat cu reformarea (idem) a prevederilor sociale (fără prea multe detalii, că se prindeau fraierii, era vorba de suprimarea CCM la nivel naţional şi de ramură, de lipsirea de conţinut a dreptului la grevă, dar toate în numele „reformei„).

Au existat, fireşte, persoane izolate (ca mine) care s-au aplecat asupra propunerilor concrete de modificare a legislaţiei muncii şi au ridicat numeroase obiecţii (sporirea gradului de dependenţă a salariatului faţă de angajator, multiple ilegalităţi izvorând din Constituţie sau convenţii OIM). Imediat a fost pornit corul de aplaudaci, ţuţeri şi ţucălari, din presa scrisă şi din online, care au prezentat Codul muncii Boc ca fiind a) o reformă a relaţiilor de muncă, atât de necesară şi b) un document care stimulează competetitivitatea (prin criteriile de performanţă pe care le introduce). Oricine nu era de acord, indiferent de argumentul invocat, era fie comunist antireformist, fie un incompetent care astfel urmărea să îşi menţină postul (ambele mi s-au reproşat mie).

Un cor al oilor, exact ca acela din „Ferma animalelor” de Welles, care behăia încontinuu „Patru picioare bine, două picioare rău„, ori de câte ori vorbea oricine despre orice împotriva porcului Napoleon, s-a pornit imediat : Hotnews, presa scrisă, presa online, bloggeri (acoperiţi sau în solda puterii), ţuţerii şi ţucălarii s-au sincronizat să behăie la unison împotriva oricărui contraargument adus pe tema modificării Codului muncii : „Nereformistule şi incompetentule!”, „Comunistule şi hahaleră incompetentă, ţi-e frică, aşa-i?”  , „Patru picioare bine, două picioare rău!”, până când au acoperit prin volumul sinergic al behăielilor orice voce critică. Dovada este că publicul larg, oamenii obişnuiţi nu au înţeles adevărata miză a modificării Codului muncii, altminteri prezenţa la mitingul din 16 martie nu ar fi fost de 8.000 de persoane, ci mult mai mare.

În final, am observat de curând reluarea procedeului patentat cu discursul început cu concluzia pe o nouă temă de casă, şi anume modificarea Constituţiei care să permită cel puţin încă un mandat lui Băsescu şi recuplarea alegerilor prezidenţiale cu parlamentarele (singura şansă ca pedelicii să rămână la guvernare, altfel nu se ştie dacă trec pragul electoral). Din fericire, concluzia cu care s-a început discursul (actuala Constituţie îl avantajează pe Năstase, PSD şi mogulii) nu a convins pe nimeni. Dar să nu zicem „hop” până nu trecem dealul, că acum încep oile cu  „Patru picioare bine, două picioare rău!” şi mai grohăie porcul suprem Napoleon din Cotroceni un discurs cu „PSD, moguli, Năstase” …

De aceea, Bok şi Băsescu trebuie să-şi dea demisia!

2 răspunsuri la Orson Welles în perpetuă actualitate : „Patru picioare bine, două picioare rău!”

  1. […] de corul acesta de aplaudaci foarte vocali şi activi, aceste oi care scandează “Patru picioare bine, două picioare rău“, aceşti Squeeler care guiţă osanale râgâiturilor dementului. Cât de bine a fost cât […]

  2. Dragos spune:

    Mai degraba era bine sa fi folosit refrenul cantecului scris de Victor Socaciu:
    „Vin ai nostri, pleaca ai nostri
    Noi râmînem tot ca prosti.
    Aia hoti, astia hoti,
    Mama lor la toti.”

    Mama lor la toti…🙂
    Schimbarile de guvern la noi semana cumva cu ideea de a ne schimba sosetele intre noi in speranta ca avem sostet noi!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: