Mi-a cazut în mâna opera lui Haydn, „Il mondo della luna”, scrisa de Joseph Haydn pe la 1777. M-au frapat referintele clare la depravare sexuala din libret : bosorogi senili, libidinosi cu fete tinere, scene de sadism conjugal, dominator cu sclav sexual, aluzii la bondage … lucruri grele evocate în râs de antecesorii nostri!
Ca si în cazul „Cosi fan tutte”, unde lui Mozart i s-a reprosat risipirea geniului sau muzical pe un libret de farsa ieftina, cred ca si aici s-ar putea reprosa lui Haydn ca se rispeste într-o opera buffa burlesca, unde sursa umorului rezida fix în poftele sexuale deviante. Dar nu este neaparat asa, pentru ca, dupa mine, cele mai bune arii scrise de Haydn aici sunt cele cu referinte sexuale explicite. În plus, este de presuspus ca spectatorii de la 1777 au fost capabili sa sesizeze comicul de situatii cu conotatie sexuala certa, deci nici ei nu erau chiar atât de inocenti …
Sa va mai spun ca libretul este scris de însusi Carlo Goldoni, cu vreo 50 ani înaintea romanelor marchizului de Sade?
Va las sa ascultati sado-masochismaria de mai sus, „Qualque volta non fa male” – în traducere „Câteva (lovituri) nu fac rau”. Muzica este divina, comicul perfect.
Cristi Petre's Blog 