Testamentul artistic al lui Rameau : „Les Boréades” (1764)

Incredibila perfectiune a muzicii, expresivitatea uluitoare a melosului si armoniilor fac din aceasta arie („Un horizon serein„) cea mai avansata muzica a timpurilor sale. Nu este de mirare ca nu a fost cântata NICIODATA pâna în zilele noastre. Aparuse muuult prea devreme : lumea trebuia sa treaca prin vâltoarea beethoveniana, prin suflul faustic wagnerian, prin cromatica delicata a impresionismului francez ca sa poata aprecia valoarea testamentului artistic al lui Rameau.

Les Boréades” ar fi fost terminata de Rameau prin 1763, urmând a intra în repertoriul operei regale în anul urmator.Tot din 1764 dateaza si suita de balet omonima. Numai ca premiera nu a mai avut loc…

De ce premiera a avut loc la peste doua sute de ani de la compozitie?Explicatii ar fi mai multe. Prima, moartea lui Rameau, la frageda vârsta de 80 anisori. A doua, este ca nu au gasit, în 1764, soprana care sa poata cânta aria „Un horizon serein„. Va rog sa o ascultati pe Barbara Bonney (2004), care cânta minunat (dar parca nu perfect, pe alocuri) si veti întelege cât de dificila este aria : cere coloratura, arpegiu, drama, expresivitate. Aria cere trei soprane în una singura (soprana lirica, dramatica si de coloratura deopotriva). E normal ca se gaseste greu de tot asemenea rara avis.

Ultima explicatie pentru care „Les Boréades” nu au fost puse în scena în 1764 tine de intrigi de curtea lui Louis XV : se pare ca influenta Madame de Pompadour ar fi avut un alt compozitor favorit (de care era si amorezata lulea), deci piesa acestuia din urma a fost pusa în scena în locul capodoperei lui Rameau. Cherchez la femme

Se pare ca premiera mondiala a „Les Boréades” ar fi avut loc prin 1984 (la peste doua sute de ani de la compozitie), sub bagheta lui Sir Elliot Gardiner, iar fragmentul de mai sus provine din prima înregistrare disponibila publicului pe DVD, anno Domini 2004, sub bagheta lui William Christie (chapeau, maître!). Pe lânga Bonney, mai cânta (remarcabil) Paul Agnew si Laurent Naouri…

Dupa ce am ascultat „Boréades„, nutresc convingerea ca opera este scrisa cu cel putin 100 ani înaintea epocii sale : scriitura vocala este wagneriana pe de-a dreptul, orchestratia are expresivitatea lui Debussy sau Ravel, soprana trebuie sa fie o soprana „assoluta„. De altfel, corurile sunt de o desavârsire inegalata pe scena lirica, actul III atinge perfectiunea. Paralela cu „Fidelio” se impune : „Un horizon serein” intra în aceeasi categorie cu „Abscheulicher!…Ich folg der inner stimme” (ba parca Rameau este mai puternic si expresiv decât Beethoven), Alphise a lui Rameau fiind a provocare adusa Leonorei lui Beethoven la dramatism si întindere vocala. Iar daca Wagner ar fi avut o educatie muzicala solida (ceea ce nu a avut) si ar fi fost la curent cu „Boréades„, ori n-ar mai fi îndraznit sa compuna, ori ar fi folosit din bogatia uriasa a armoniilor si cromaticii lui Rameau.

Ascultati muzica, oameni buni, gândindu-va ca cel care a compus-o, Rameau, avea 79-80 ani la data compunerii operei : va veti minuna de forta si vitalitatea imaginatiei unui mosulica de 80 ani, de stiinta muzicala desavâsita a celui pe care Voltaire l-a numit, pe buna dreptate, muzicianul-geometru sau Orfeul-Euclid.

Da, muzica este stiinta si metoda, dupa um demonstreaza marele teoretician si (înca) subapreciatul compozitor Jean-Philippe Rameau, în utima sa creatie lirica, „Les Boréades„.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: