Zburdălnicii ale DNA : Călin Popescu Tăriceanu și favorizarea infractorilor Truică, Anagramă de România et co.

25 mai 2016

În primul rând, Călin Popescu Tăriceanu este un politician. Orice politician minte. Călin Popescu Tăriceanu este un politician de top (doar este ditamai președintele Senatului și fost prim ministru) deci minte strălucit.

În acest context, comunicatul DNA de ieri, privind începerea urmăririi penale a lui Călin Popescu Tăriceanu pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu este deloc surprinzător, deoarece Călin Popescu Tăriceanu a ajuns la performanța de a minți senin și cu maxim aplomb, cam la fel ca și Băsescu sau Ponta.

Partea din comunicatul DNA referitoare la cercetarea lui CPT pentru favorizarea infractorului merită o analiză atentă. Călin Popescu Tăriceanu a fost chemat la DNA să declare ce știe despre grupul infracțional Truică – Pulică de România – Silberstein etc. Lui Călin Popescu Tăriceanu i s-au dat deci două opțiuni:

  • declară tot ce știe despre grup, deci se autoincriminează fie ca părtaș/complice la constituirea grupului infracțional, fie pentru omisiunea denunțării grupului infracțional de care avea cunoștință;
  • nu declară tot ce știe, deci se autoincriminează pentru mărturie mincinoasă și/sau favorizarea infractorului (ceea ce s-a și produs).

Punerea sub acuzare de către DNA e cusută cu ață albă, deoarece

  • nimeni nu poate fi obligat să dea declarații autoincriminatoare,
  • are ca subiect pe cel mai vocal opozant al spectacolului de infotainment marca DNA (eu aș aprecia mai multe condamnări, decât multe trimiteri în judecată cu tam-tam urmate de achitare pe lipsă de probe, cum au fost cazuri recente),
  • există dubii semnificative că CPT ar fi urmărit sa îngreuneze sau sa zădărnicească urmărirea penală sau chiar ar fi îngreunat urmărirea penală prin declarațiile din 15/04/2016, din moment ce trimiterea în judecată a grupului infracțional a intervenit pe 18/05/2016 (la o lună de la data declarației pretins mincinoase) – nu uitați că cercetările DNA, strângerea de date incriminatorii față de Truică și Anagramă de România erau deja finalizate încă din decembrie 2015, când au fost operate primele arestări preventive în cauză).

Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați … Or, mai bine, n-ați vrea voi să-l cercetați pe Tăriceanu în afaceri serioase, gen afacerea Sterling? Dar retrocedările sulfuroase ale lui Băsescu, ca primar general la București, nu vă atrag atenția? Ați avea cinci ani de lucru!


Nevoia de standarde

26 februarie 2012

Banuiesc ca multa lume isi aduce aminte despre tristul caz, de acum cativa ani, al pacientului plimbat in stare grava si mereu agravata de la spital la spital, spre disperarea autentica a echipajului de pe ambulanta, care l-a abandonat exasperat, intr-un final, sa crape la un colt de strada cu perfuziile la subrat, din moment ce nici un spital nu se interesa de el.

Multa lume, desi a privit cu interes valentele medico-penale ale cazului, nu a vazut in speta respectiva un simptom grav, de nefunctionalitate per ansamblu, a sistemului medical romanesc de sanatate si a medicinei de urgenta in special. Pentru ca nimeni nu s-a obosit sa defineasca niste standarde minime ale actului medical, standard minim referitor la ceea ce este admisibil si ce nu, ce se poate tolera si ce nu. Nefacand asta, Ministerul Sanatatii a facut posibila repetarea unor astfel de tragedii, iar un alt caz trist, cel al Maternitatii Giulesti, este emblematic pentru neputinta sau nedorinta autoritatilor de a impune standarde in sistem, standarde care sa poata comensura esecul si, implicit, sa il poata elimina pe viitor. Cauza este frica ministerului si a ministrilor, as zice eu. Daca impui standarde actului medical, trebuie, la randul tau, sa respecti alte standarde de personal, dotare materiala – ceea ce Ministerul Sanatatii doreste sa evite cat mai tare, deoarece problemele decurg, in principal, de la subfinantarea cronica si lipsa tot mai acuta de personal raportat la volumul de activitate.

La fel, un incident aparent fara relevanta deosebita poate constitui un semn de eroare de sistem – cazul inspectorului de politie, angajat in cadrul DNA Bacau, care a fost prins furand din magazin (stirea, aici). Ce politie este aia daca o persoana poate sa ajunga la gradul de inspector si nu la circulatie rutiera ci la DNA, avand un atare dispret fata de legea penala – sau fiind intr-atat de tembel incat sa fure din magazine? Cat de mare sa fie saracia sau prostia daca bunuri de 500 RON au tentat iremediabil de tare un inspector de politie, „omul legii”, astfel incat sa isi riste cariera si libertatea? Ce incredere sa mai ai in DNA daca este populata cu astfel de persoane, cu viziuni atat de laxe referitoare la legea penala si respectarea ei?  Daca un politist cu grad de inspector si purtatorul de cuvant al institutiei, deci cel responsabil de imaginea institutiei, a fost in stare sa terfeleasca iremediabil imaginea institutiei pe care ar fi trebuit sa o apere, prin savarsirea unei potlogarii atat de ieftine si abjecte, ce garantii avem ca si Danel Morar sau alti mari procurori anticoruptie nu sunt la fel de lacsi in ceea ce priveste aplicarea legii penale? Nici una. De unde stim noi care sunt criteriile de angajare si promovare in DNA daca un borfas atat de jalnic a ajuns inspector?

Cazul inspectorului de politie de la DNA Bacau care fura din hipermarketul REAL ar fi trebuit sa fie un semnal grav, de alarma, pentru seful DNA, Procurorul General si Ministerul Justitiei. O reactie fireasca ar fi fost nu numai concedierea inspectorului, ci si demararea unei anchete care sa identifice cauzele care au facut posibila angajarea la DNA unei persoane cu o astfel de atitudine fata de infractiunea de furt calificat, pentru ca un astfel de dezastru de imagine sa nu se mai produca. Dar o astfel de ancheta nu a fost ordonata, deoarece cred ca era deosebit de periculoasa – ar fi demonstrat ce valoare discutabila au marii nostri luptatori anticoruptie si de ce se fasaie lupta anticoruptie in instante – din cauza calitatii umane exceptional de slabe a celor care intocmesc dosarul represiv.

In concluzie, asa cum tragedia din Sanatate s-a repetat pentru ca nimeni nu a vrut sa ia masurile care se impun, vom mai asista la episoade care sa ne ateste, dincolo de dubiu, cat de jalnica este politica de recrutare si promovare a personalului in cadrul DNA.