Magna cum laude: Copiatul dintr-un autor e plagiat, copiatul din mai multi e cercetare!

Ca sa respect dreptul la aparare, am citit documentul produs de Laura Codruta Kövesi (EuropaFM), în aparare fata de acuzatiile de plagiat care i se aduc de catre Ciuvica (înca din 2012) si, mai nou, de inegalabilul (în ridicolul autodenuntului) Sebastian Ghita.

Distinsa sefa a a anticoruptiei din România ne arata, cu certificatul de casatorie, ca ea este fiica lui tata, nascuta Lascu (tatal dumneaei fiind procurorul Ioan Lascu, autor de articole publicate), deci are voie sa plagieze din taticu’, ca taticu’ nu se supara, doar îi cheama Lascu pe amândoi. Eroare, stimata doamna, chiar daca distinsul dumneavoastra genitor nu se supara ca e plagiat, fapta de a-l cita fara a-l indica în nota de subsol tot plagiat se cheama.

Apoi, mai este problema auto-citarii (distinsa doamna Kövesi se autociteaza din lucrari anterioare care îi apartineau, deci nici vorba de plagiat, pare-se). Mmm, dupa normele moderne tot ar fi plagiat. Autoplagiat, dar plagiat. Poate în epoca lui Vivaldi, mort pe la 1741 (care se autociteaza cu un narcisism fara pereche) respectiva fapta nu ar fi fost plagiat, azi însa este. În plus, lucrarea de doctorat trebuie sa fie originala, deci reîncalzirea unei ciorbe vechi nu are ce cauta, teza de doctorat trebuia sa fie noua si originala.

Cea mai haioasa explicatie (m-ar fi bufnit râsul, daca persoana care dadea explicatiile nu era sefa anticoruptiei în România) este cea referitoare la articolul semnat de Tamara Makarenco, care a ajuns în teza LCK, în nota de subsol, sa fie citat ca fiind  scris de „Tamam M” : din cauza corecturilor succesive (sic!), în loc de ‘ra’ din ‘Tamara’ s-a scris  la corectura ‘m’, si a iesit ‘Tamam’. Stimata doamna Kövesi, eu nu cred astfel de brasoave. Literele ‘a’ si ‘r’ sunt de o parte a tastaturii iar ‘m’ fix în partea opusa, deci nu poate fi vorba de accident de dactilografiere (tastezi o litera din dreapta în locul a doua litere din stânga?). Plus ca accidentul dactilo respectiv s-a însotit, misterios, de un altul: disparitia efectiva a numelui de familie Makarenco, devenit prenume si prescurtat maxim, ‘M.’. Nu se poate, daca ai citit articolul autoarei pe care o citezi, sa nu observi ca numele de familie a autoarei citate a disparut cu totul sau a fost pocit pâna la nerecunoastere ‘la corectura’. Si apoi, ce nevoie este sa corectezi un nume presupus corect scris la început?

În realitate, eu cred ca s-a întâmplat un accident de conversie din PDF în Word: s-a copiat dintr-un articol cu note cu tot, prin conversia sursei (pdf) în fisier editabil Word. Aceasta explica de ce scannerul digital a convertit ‘Tamara’ în ‘Tamam’ si Makarenco în ceva neinteligibil, redus apoi la ‘M.’. Plus ca acest incident sugereaza intentia frauduloasa directa (ca sa ne înteleaga dna Kövesi mai lesne, apelam la limbaj cu care este familiarizata).

În final, distinsa doamna Kövesi pare ca nu face diferenta dintre citare si plagiat: a cita dintr-o opera consta în a prelua un scurt fragment, cu indicarea sursei atât în nota de subsol (asta pentru a se putea analiza originalitatea tezei) cât si în referintele bibliografice de la sfârsit. Cu alte cuvinte, citezi cu propozitia sau cu fraza, nu paragrafe întregi sau cu pagina si indici de fiecare data sursa prin nota de subsol si prin referinta bibliografica. Neindicarea sursei în nota de subsol, chiar daca este indicata în referinta bibliografica, este înselatoare pentru ca poate crea cititorului impresia unui text original. Or, în cazul tezei de doctorat, exista o cerinta legala de originalitate; cum teza de doctorat a LCK poate fi banuita de orice numai de originalitate nu, este titlul de doctor în drept meritat au ba?

Deci teza de doctorat a LCK pare a fi o frauda academica, lipsindu-i (cel putin) originalitatea. Este o compilatie din textele lui taticu’, textele proprii mai vechi, textele altora (convertite din pdf în Word cu note de subsol cu tot) si alte texte deja existente pe piata, de la diversi doctoranzi si specialisti. E, în cel mai bun caz, o crestomatie de texte pre-existente, facuta dupa principiul: copiatul dintr-un autor e plagiat, copiatul din mai multi e cercetare! Copiatul este realizat cu paragraful sau cu pagina/paginile iar sursa nu este indicata în note, pentru a crea impresia falsa de originalitate.

Aferim, magna cum laude! Ferice de natia care are asa o sefa anticoruptie, care la data doctoratului era Procuror General (cu timp berechet sa scrie lucrari de cercetare) … Vivat!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: