Mircea Limbaeș : „Jos labele de pe Cartarescu!”

Recunosc ca îmi propusesem sa ignor porcarelele din jurul ICR – nu ma uit nici la haulitul HRP-ului cu „Sariti, ne omoara cultura barbarii!”, nici la tembelismele lui Tonta. Am zis ca este doar o cearta abjecta pe ciolan si butoane de propaganda, asa ca nu ma intereseaza. Nu m-am grabit sa comentez decizia CCR pe tema OUG privind trecerea ICR în subordinea Senatului (care a desfiintat toate minciunile HRP-ului), împiedicat fiind de caloriferul lui Marga cel celebru. I-am dat dracului pe toti : pe toti îi doare-n cur de cultura, tot ce conta era cascavalul – mult – si influenta. Cultura era doar praf în ochi pentru fraieri care au timp sa îi asculte.

Atacurile organizate (temeinic) la adresa lui Cartarescu, plecate de la „Cotidianul” si raspândite de Antena 3 (exact ca rahatul pe ventilator) m-au amuzat teribil : ia sa vedem cum se „albesc” ei între ei deontologii de la EvZ (ei fiind legati între ei printr-un fel de Daisy Chain, exact ca în romanul lui Stephen Fry, „The Liar„). Pâna la urma, sumele de bani de care ar fi beneficiat Cartarescu (cam 100.000 EUR) nu sunt deloc mari în absolut (mai putin ca pomezile lui Alifie MRU), plus ca au avut ca urmare ceva palpabil : ne place ori nu ne place, Cartarescu a produs carti (obiectiv) desi nu le citeste nimeni, a fost editat si tradus desi nu este citit de nimeni, a tinut conferinte la care nu a venit nimeni etc. Deci banii ICR au produs ceva, obiectiv. Sau nu? Nu se stie, se va vedea. O fi buna, o fi rea scriitura lui Cartarescu, asta este treaba posteritatii sa judece, nu a mea. Deci posteritatea va judeca daca ICR a cheltuit banii cum trebuie, nu eu sau dvs. (cum, de altfel, nici colegii de redactie ai lui Cartarescu nu prea pot aprecia obiectiv).

Ce m-a scos din sarite la Limbaes : pai, de la bun început, titlul : „Jos labele de pe Cartarescu!”. Imperativ. Domnu’ Limbaes, nu va suparati, dar va credeti Goebbels de la Ministerul Propagandei sa îmi ordonati mie ce sa gândesc sau, mai ales, ce nu am voie sa gândesc? Orice persoana care are o opinie critica la adresa lui Cartarescu nu are voie sa vorbeasca? „Jos labele„? Si de ce insulta gratuita cu „labele„, adica toti care gândesc critic la adresa lui Cartarescu sunt niste animale cu labe, doar cei care îl pupa-n cur pe autorul nepereche având statut de hominizi cu mâini? Ieftin si jegos, dupa mine.

Pe de alta parte, când creatia cuiva este stipendiata cu fonduri publice, apoi sa va asteptati ca activitatea respectivei persoane sa ajunga în spatiul public. Pâna la urma urmei, cum din banii MEI din impozite si taxe este platit un atârnator beneficiar, vreau sa stiu ce s-a întâmplat cu banii respectivi. Deci sa vina unul si sa îmi spuna „Jos labele„, adica „tu esti bun numai sa platesti nu sa si ceri socoteala” – este de o nesimtire fara margini. Faptul ca scriitorul Cartarescu a primit stipendii publice, deci bani de la mine, ca sa ne povesteasca partuzele, îmi da DREPTUL sa îmi pun „labele” pe el si sa îl întreb ce a facut cu banul public. Îl platesc, deci am dreptul sa îi cer socoteala.

Apoi, domnul Limbaes este, cum ne obisnuise demult, un manipulator jegos al realitatii, pe care o contorsioneaza sa intre în, sa cadreze cu interesele lui partizane. Nici mai mult, nici mai putin, ne cearta intelectualul nepereche Mihaes pe noi, vulgul neinstruit ca „De când există această ţară, marii cărturari au fost batjocoriţi, calomniaţi, întemniţaţi ori chiar asasinaţi„. Exemplificarile date ideii nu lipsesc : Caragiale cu exilul la Berlin, Slavici cel întemnitat în 1919 sau Iorga asasinat în 1940. Limbaes (marele intelectual si fost vice-presedintele ICR) se pare ca nu stie ce stie pâna si un ignar ca mine : Caragiale s-a autoexilat din buna voia lui si nu l-a alungat nimeni; Slavici a facut puscarie pentru activitatea lui colaborationista, pro-germana din perioada ocupatiei germane a Bucurestiului. Domnule Limbaes, Codul penal condamna si atunci (ca si acum) sprijinirea inamicului si apologia inamicului (daca exista stare de razboi declarata, ceea ce era cazul între 1916-1918). Slavici nu a fost condamnat din invidia „caprei vecinului” (cum jegos insinuati), ci pentru activitatea sa filogermana si antiromâneasca, în timp de razboi si pe teritoriu românesc ocupat de inamic, împotriva tarii si Regelui. Mai mult, faptul ca Slavici era Slavici a facut sa nu execute decât un an din cei cinci de pedeapsa, deci a fi scriitor înseamna ceva. Iar cu Iorga … n-am cuvinte de sila. Iorga a fost împuscat de legionari pentru rolul avut în condamnarea – si executarea ulterioara – a Capitanului Zdrelea Codreanu. Nu invidii de istoric, nu frustrari de complexat intelectual au determinat asasinarea lui de catre legionari. Nu, nici pe departe: razbunare si atât, putea fi în locul lui Iorga si un cocostârc, tot ar fi fost împuscat de catre legionari; mi-e jena ca o persoana care se pretinde citita poate sa manipuleze atât de ordinar istoria, poate-poate o prosti pe cineva.

Asta este, suntem un popor jegos care nu meritam sa avem asa intelectuali de frunce, ne mai cearta senatorul. Ma amuz ca „senatorul”, „cacademicianul” EvZ Limbaes nu observa, înainte de a scrie, conflictul de interese strigator la cer în care se afla el . Daca cineva pune în discutie subsidiile acordate lui Cartarescu, nu este atacat numai scriitorul nepereche, dar si cei care le-au acordat (ICR, adica HRP si Mihaes, printre altii). Deci, din nou, Daisy Chain. Bomboana pe coliva este ca cei care i-au acordat stipendiile lui Cartarescu sunt colegii lui de redactie de la EvZ. Daisy Chain … din nou!

Plesu ne-a confiscat, cu ceva timp în urma, proprietatea termenilor, cu care s-a împroprietarit el singur : el decidea cine folosea termenii în mod corect si nimeni altcineva. Acum este rândul lui Mihaes sa ne spuna cum sa gândim despre Cartarescu si, mai ales, ce NU AVEM VOIE sa gândim si sa vorbim despre el; mai mult, Mihaes se plânge de „deplina impunitate” a alora de amusina sa vada cu cât a fost platit din bani publici Cartarescu, aspect revelator pentru frustrarea si mentalitatea de exceptat a preopinentului (el se afla deasupra legii, el nu raspunde pentru acordarea de subventii pentru creatie din bani publici : „Jos labele” alora de cer explicatii).

În final, o remarca : forta unui intelectual rezida în forta argumentelor pe care le foloseste, nu în parșivitatea cu care scoate istoria sau faptele din contextul lor pentru a le oferi drept pretext pentru sofisme partinice sau apararea ciolanului. Astfel de tehnici de manipulare îl descalifica pe utilizator din ipostaza de intelectual si îl aseaza în categoria mâncatorilor de stercobilina cu polonicul.

Se tacuisses, philosophus erisses„.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: