Un fleac, m-am ciuruit!

Este un mare noroc pentru noi, oamenii de rând, ca tentativa de suicid a lui Nastase a esuat, conform informatiilor oficiale, multumita interventiei unui politist care a schimbat traiectoria glontului. Sa speram ca Adrian Nastase se va însanatosi, pentru ca viata politica a României, sufocata de gnomi subculturali, are mare nevoie de oameni competenti, culti, educati si nu de pitipoance curvistine, ebe gângave si agramate sau mahalagii urlatori.

Este bine, de asemenea, si pentru Monica Macovei, Daniel Morar si jupânul si tartorul lor, Basescu, ca tentativa de suicid a lui Adrian Nastase a esuat. Daca tentativa ar fi reusit, ei nu ar fi avut pe cine umili cu condamnarea, dar imaginea publica a lui Nastase s-ar fi aureolat ireversibil cu haina de martir, hingherit de haita de sacali insetati de sânge. În clipa de fata, Basescu, Morar, Macovei si Kövesi înca îl pot aresta si trimite în penitenciar, deci înca îsi pot atinge obiectivul de imagine pe care si-l doresc, de apostoli anticoruptie, de cavaleri pe calul alb al justitiei, în cruciada sacrosanta contra hidrei coruptiei personificate de Adrian Nastase.

Dar glontul din gâtul lui Adrian Nastase a ricosat direct în fruntea Monicai Macovei si a proiectului pur politic numit condamnarea cu orice pret a Arogantului. Pentru ca întrebarea care urmeaza este : cum au primit românii vestea sinuciderii fostului premier?

Popor latin, emotional, românii au receptat, în marea lor majoritate, (cred eu, dar fara probe) vestea glontului în gât, autoadministrat, în registru emotional : consternare, apoi efuziuni si empatie, daca nu simpatie, fata de cel care nu mai este perceput, de aici încolo, ca un demon al coruptiei, ci o victima a hingherelii judiciare staliniste. Ce proba mai tare a nevinovatiei lui Nastase vreti, vor zice multi, decât aceea ca  a preferat sa se omoare decât sa se supuna unei hotarâri judecatoresti strâmbe? Din aceasta prisma, actul disperat al lui Nastase l-a transformat, pentru muuulti dintre concetatenii sai, în victima, iar proiectul de hingherire a sa a ricosat si i-a facut pe Basescu, Macovei si Morar sa fie perceputi nu ca eroi justitiari ci ca tortionari si calai. Sângele din plaga împuscata în gât a sarit nu numai pe peretii casei din Zambaccian, ci si pe mâinile lui Macovei, Kövesi si Morar, pe care lumea începe sa îi perceapa ca fiind calai si tortionari, noii Suzana Gâdea si Pantiusa ai epocii Basescu.

În plus, emotia creata din jurul condamnarii si tentativei de sinucidere a lui Adrian Nastase a revigorat opozitia populatiei fata de regimul Basescu. Tensiunea sociala si opozitia ferma a românilor fata de Basescu si basescism, dupa ce au dat în clocot în ianuarie-februarie 2012 si s-au soldat cu caderea guvernelor Boc si MRU, se domolise considerabil prin instalarea guvernului USL Ponta. În plus, românii îsi varsasera naduful si scârba fata de PDL prin votul negativ, distrugator, dat la alegerile locale, deci oala sub presiune a tensiunii sociale care îl opune pe Basescu propriului sau popor rasuflase si îsi pierduse din putere.

Prin hinghereala la Nastase, macovistii au obtinut fix contrariul efectului scontat : victimizarea lui, martirajul lui. Mie, personal, personajul politic Nastase (nu profesorul si intelectualul Nastase, pentru acesta din urma chapeau!), deci, personajul politic Nastase mi-a fost antipatic (2000) spre profund antipatic (2004), în primul rând din cauza imaginii publice deplorabile a acestuia. Însa, de la începerea mascaradei judiciare împotriva sa, am început sa îmi reconsider atitudinea si chiar empatizez cu victima probelor fabricate (dolarii dati spaga, care nu existau la data la care se presupune ca s-a dat spaga –  sunt strigatori la cer), a procedurilor încalcate (completul format cu Ioana Bogdan, plecata de la DNA ca sa judece la ICCJ fix rechizitoriul DNA), cu dreptul la aparare nesocotit (972 de martori ai auzarii contra a 5 admisi în aparare reprezinta o disproportie atât de mare, încât urla la cer „nedreptate”). Si cu ocazia martirajului judiciar al lui Nastase am vazut, desfasurate de Morar si de avortonul mintii doamnei Macovei, DNA, procedeele judiciare stalinist-securistice, gen Pantiusa sau procesele staliniste din anii ’50, cu probe masluite si lege penala întinsa ca gumilasticul.

Pe blog scriam rar, treburile din cetate pareau ca intra în normal dupa instalarea guvernului USL. Condamnarea rusinoasa a lui Nastase m-a determinat sa ies din pasivitate (cu tot respectul formal pe care trebuie sa îl port hotarârilor judecatoresti, care sunt prezumate a spune adevarul) – ce mama dracului de respect pot sa am pentru o hotarâre pronuntata de Bogdan în rechizitoriul DNA? Nu pot respecta o astfel de sentinta, la fel cum nu pot respecta sentinta stalinista prin care Monseniorul Coposu a fost condamnat la 17 ani de canal. Nu este, din punctul meu de vedere, nici o diferenta, dar nici una, între procesul politic Trofeul Calitatii si condamnarea lui Coposu la Canal. Sunt aceleasi metode de ideologizare a actului de justitie, de interpretari abuzive a unor texte de stricta interpretare si încalcari flagrante ale drepturilor omului.

Ca si Nastase, eu nu am crezut ca pot exista pe lumea asta, în România membra NATO, UE si Consiliul Europei, judecatori la ÎCCJ care sa pronunte vreo condamnare în facaturile alea de dosare. Nu zic de Nastase ca este un heruvim al politicii, dar am fost foarte încrezator ca petardele judiciare instrumentate de DNA se vor fâsâi si solda cu achitarea. Stupoare : curcile plouate de la ÎCCJ au demonstrat resursele inepuizabile de prostie si lasitate din România.

Acum, discursul multor oameni, ca mine, care doar îl simpatizau pe Nastase pentru victimizarea judiciara, s-a talibanizat : acum nu o mai cred pe Monica Macovei doar una dintre femeile acelea de care si-a batut joc Dumnezeu (rar face D-zeu o femeie si urâta, si proasta, si canalie, si betiva) ci o percep ca fiind un amestec de Suzana Gâdea cu doctor Mengele. Actiunea basista de hinghereala la Nastase s-a finalizat ca de obicei, ca orice demers al lui Basescu : cu polarizarea, divizarea societatii românesti, doar ca multa lume (majoritatea zdrobitoare) este deja cu USL (dovedit la vot) si optiunea lor politica s-a amplificat si mai tare pe fondul emotiei create de stirea tentativei de sinucidere a lui Nastase. Basescu si toti ai lui au reusit sa îsi traga singuri la gioale : „Un fleac, m-am ciuruit” pentru ca, în loc de triumful propagandistic anticoruptie urmarit, înregistreaza acum o imagine de Stalin si calaul Mengele, precum si o adversitate în cadrul populatiei nemaiîntâlnite. Basescu nu mai îndrazneste sa apara în public, pentru ca SPP-ul nu îl mai poate proteja de români. Ingrata misie pe cei din SPP.

Nu îi doresc nici macar lui Basescu, la iesirea din functie, o panarama judiciara pentru „Flota” sau casa din Mihaileanu (si muuuulte alte dosare, doar în parte stiute de public), ca lui Nastase, ci îi doresc o sa fie judecat de o maniera impartiala. Nu îi doresc o soarta ca în imaginea de mai sus, dar încep sa cred ca o astfel se soarta se apropie de el, inevitabil si cu pasi repezi. Basescu s-a ciuruit singur, pentru ca nu stie sa respecte democratia, adversarul politic, drepturile omului si regulile jocului democratic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: