Homo homini lupus

Homo homini lupus„, în traducere libera „omul se comporta ca un lup cu semenul sau„, spune aforismul latin care a fost facut celebru de catre Hobbes. Gândul asta nu înceteaza sa îmi dea pace, de la citirea unor reactii, opinii, comentarii – pe care nu ma jenez sa le cataloghez ca nefiind altceva decât scelerate – la aflarea vestii privind tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase. Cum au amusinat toti cretinii si toate jagardelele, speculând cu privire la motivele care l-au determinat pe Nastase sa treaca la fapte si, culmea prostiei si cinismului, despre cât de las a fost alegând sa îsi puna capat zilelor (dorinta de a plati cu pretul suprem, viata, li s-a parut lasa unor decervelati). Am vazut si citit opinii categoric subumane, ale unor hiene care regretau fara înconjur ca glontul nu a atins carotida sau alt organ vital, sa crape coruptu’ si arogantu’.

Îmi aduc aminte, din experienta celor noua ani de experienta medicala la un serviciu de urgenta, despre cum arata un sinucigas. Ca sa treci la fapt – adica sa pui în executare decizia de a-ti lua viata – depresia trebuie sa fie maxima. Va rog sa va imaginati cât de mare trebuie sa fie disperarea, durerea sau umilinta – uriase, pentru ca trebuie sa depaseasca instinctul de conservare care ne conduce, by default, orice actiune am întreprinde, înspre protejarea integritatii corporale si a bunului cel mai de pret, viata. Psihicul unei persoane care trece la act este într-un asemenea grad descompus, la pamânt, depresia este atât de atroce încât depaseste cea mai puternica motivatie care ne tine în viata : instinctul de conservare. În plus, pentru sinucigasul ratat, depresia cea atroce se dubleaza prin rusinea fara margini a ratarii tentativei si nefericirea de a fi (înca) în viata.

Ce îi determina pe oameni sa treaca la act, sa îsi ia zilele? Motivele sunt cât se poate de variate : esecurile amoroase, divortul, decesul unei persoane iubite, pierderea slujbei sau a casei, esecul scolar, datorii pecuniare (si nu numai) presante. Gravitatea sau semnificatia motivelor care determina sinuciderea nu sunt obiect de apreciere pentru privitor, ce conteaza este, de fiecare data, ce crede cel care pur si simplu nu mai poate respira prin porii depresiei cumplite care i-a prabusit psihicul sub limita supravietuirii. De aceea, orice apreciere de pe margine a tertului chibit, cu privire la motivele si comportamentul sinucigasului, sunt exordii pe tarâmul parerologiei si vorbe de claca. Ce conteaza este ca respectivul motiv a reusit sa îl darame pe sinucigas. Ultimul lucru de care sinucigasul ratat are nevoie, în depresia si rusinea ratarii care îl sufoca, este critica de cotofana sfatoasa a unui martalog parerolog; el are nevoie de suport, sprijin, afectiune … supraveghere atentaaaa!!!! si continua!!!! (pentru ca risca sa încerce iar), pentru a-si reveni treptat din boala psihica numita depresie. Vindecarea este lenta, de multe ori incompleta, cu sechele sufletesti ireversibile, cu un suflet schilodit iremediabil de cele mai multe ori.

O tentativa de suicid ratat lasa urme adânci, sechele si cicatrici îngrozitoare. Nu numai pentru sinucigas, cât si pentru familia sa, rude si prieteni. Familia va îngheta, o buna perioada de vreme, când sinucigasul va trece prin dreptul ferestrei de la etaj, de frica sa nu se arunce pe ea, când va sta cu un cutit în mâna, de teama sa nu îsi ia gâtul sau sa-si taie venele, când va lua orice pastila, de spaima sa nu se otraveasca, când va fi pus în situatii similare celei care a determinat trecerea la act, de groaza ca se poate repeta tentativa.

Cred ca fiecare dintre noi are pe cineva, cunoaste pe cineva, a auzit de cineva, fie din familia restrânsa sau extinsa, fie din cercul de prieteni si cunostinte, care s-a sinucis sau care a încercat sa se sinucida. Cred ca toti stim durerea si suferinta pe care o induce atât o sinucidere care a reusit în tristul ei scop, dar si una ratata. Cred ca toti stim sau ne aducem aminte cum am reactionat în fata unei tentative de suicid : i-am acordat sprijin, suport moral victimei depresiei, am încercat sa îi risipim norii din cap, cum putem fiecare, l-am încurajat, l-am îmbarbatat, l-am dus la psihiatru si psiholog si, ei da, l-am supravegheat sa nu mai încerce iar. Nu am dat în el, nu l-am umilit, jignit, judecat, persecutat sau condamnat – asta este calea cea mai sigura pentru a-l determina sa o faca din nou. Cu alte cuvinte, de ce pentru deprimatii nostri, din familie, rude, prieteni si cunostinte, reusim sa ramânem oameni, iar cu Nastase nu? El nu e tot om? Este, categoric, dar cred ca nu mai suntem noi oameni cu el. Homo homini lupus, asta am devenit. Fiare fata de semenul nostru.

Am vazut, dupa tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase, cum autoritatile îi fac dosar penal pentru infractiunea de sustragere de la executarea pedepsei (daca glontul ar fi atins sinusul carotic, îl condamnau post-mortem… cu executare, desigur). Am vazut-o pe Monica Macovei cum declara ea ca nu crede în plaga împuscata din gât a lui Nastase. Am vazut parerologi ca CTP care îsi dau cu parerea despre gravitatea motivelor care l-au determinat pe Nastase sa treaca la act. Am vazut giboni (ca nu apartin rasei umane) carora le pare rau ca Nastase a ratat carotida sau artera vertebrala si n-a crapat. Macovei, Morar si jupân Basescu : ati vrut sângele lui Nastase, îl aveti. Sângele lui, cald înca, din plaga împuscata din gât, gâlgâie pe mâinile voastre. Voi sunteti autorii morali ai tragediei familiei Nastase, cu condamnarea fara probe, cu umilirea fara margini a celui mai bun premier din istoria postdecembrista a României, cu hartuiala de ani de zile pe baza de dovezi fabricate în fata unor complete de judecatori aservite si servile. Voi sunteti fiarele, cu totii. L-ati pus la pamânt, vreti sa îl sfâsiati ca o haita de hiene.

Homo homini lupus, oameni schimonositi de ura ca au uitat sa fie oameni. În plus, nimeni nu vede dincolo de plaga împuscata depresia teribila a unui psihic sfarâmat de injustitia strigatoare la cer – Nastase nu trebuie doar sa se vindece de plaga împuscata, va trebui sa se refaca psihic ca sa poata face fata unui regim de detentie. Altfel, condamnarea la doi ani de puscarie echivaleaza cu condamnarea la moarte, pentru ca este de presupus ca o va face din nou. A insista ACUM în ideea ca Nastase trebuie sa se duca ACUM la penitenciar echivaleaza cu o condamnare la moarte.

Oameni buni, fiti oameni, nu fiare. Dati dovada de decenta, umanitate, chiar daca îl detestati pe Nastase, ca el este tot om. Depresia suicidara este una dintre cele mai grave si acute boli în psihiatrie, este ca un infarct miocardic pentru suflet. Cum nu ati lasa victima unui infarct sa moara în strada, eventual certând-o ca a fumat si a mâncat gras, va rog sa dati dovada de decenta si respect fata de o tentativa de suicid care denota o suferinta psihica atroce, insuportabila.

PS : Domnului Adrian Nastase, cu întârziere, „La Multi Ani!„. Am învatat, ca student la drept, de pe manualul domniei voastre de Drept International Public. Am un mare tribut de recunostinta fata de dumneavoastra, cum am pentru toti magistrii mei, de la primara pâna la master, deoarece ei m-au învatat carte. Vivat profesores! Ati schimbat în bine multe vieti, pe mine m-ati învatat DIP, va rog sa nu uitati asta.

5 răspunsuri la Homo homini lupus

  1. Hucko spune:

    Si eu am criticat atitudinea lui CTP si ale mahalagioaicei Macovei. S-au intalnit intr-un arc peste spatiu si timp in locul comun: ura fata de cei pe care nu-i pot atinge. Vin din aceeasi perioada, unul cu Nastase 4 case si cealalta serie de articole defaimatoare, pe care Macovei si Morar le-au pus la baza rechizitoriilor.
    Au vrut sa-si savureze victoria de haitas asupra prazii, sa se mai joace un pic precum pisica si soricelul, sa-si alimenteze (mai ales CTP) orgoliul nemasurat si incapacitatea funciara de a observa lumea decat prin fanta ingusta a rautatii personale. Sa-si puna calcaiul pentru poza finala, inainte de a trece la o noua tinta.
    I-a infuriat cumplit ca lucrurile nu au decurs conform mintii lor bolnave, ca nu au avut ocazia sa-si incalece prada si s-o mai muste inca o data de grumaz. De aici si reactiile lor de-a dreptul imbecile. Ati vazut vreodata cum priveste pisica prada care si-a luat zborul? Cam asa e si aceasta pereche.

  2. ciufutozaurus spune:

    pai, poate a fost o inscenare.
    de ce sa nu iau in calcul si varianta asta?
    exista o gramada de elemente care arunca dubii serioase asupra intamplarii.

    • cristipetre spune:

      Scenarita este boala grea la români. Si la mine, admit, înca de la început mi-a înflorit sub scafârlie gândul cel nastrusnic al înscenarii tentativei de sinucidere pentru sustragerea de la executarea pedepsei.

      Însa, prin raportare la localizarea plagii – într-o zona potential letala – si prin raportare la versiunea oficiala a derularii evenimentelor, care este confirmata, pare-se, si de declaratii ale Procurorului General Codruta Kövesi, tentativa de sinucidere a fost reala. Necesitatea ca AN sa ramâna la Floreasca, dupa scoaterea glontului din gât, este discutabila.

      Ramân la parerea mea ca un impuls autodistructiv, pus în practica, cu consecinte potential letale, este semn al unei depresii severe. Însa as fi bucuros sa va cunosc punctul de vedere referitor la elementele care induc dubii serioase, poate am eu ochelari de cal, mai stii pacatul?

      Apreciez mult maniera eleganta si civilizata în care ati pus problema, se pare ca putem discuta puncte de vedere diferite în mod civilizat; de aceea chiar mi-ar face placere sa va cunosc dubiile pe acest subiect.

      Cu respect,

      PC

  3. ciufutozaurus spune:

    multumesc pentru aprecieri.
    initial, nici eu nu am crezut plauzibila varianta ca cineva poate risca sa se impuste in gat.

    dar nu stim exact ce inseamna rana lui Nastase de la gat. poate sa insemne un glonte care strapunge grumazul pe la mijloc, poate sa insemne o julitura razanta la gusa. medicii spun ca glontul a pornit din zona sternocleidomastoidiana, adica din lateral, a atins superficial marul lui Adam si a ajuns apoi in muschiul deltoid, in umar. asta nu ma lamureste. daca ma uit la gusa si la umarul meu, pare posibila, fizic, si varianta juliturii.

    inteleg ca a fost aproape de carotida, dar orice este relativ aproape de carotida la gat. iar starea fizica a lui Nastase dupa incident arata ca nu era ranit grav, adica glontul nu-i strapunsese gatlejul. fara perfuzii, fara oigen – asa cum sustin medicii ca se impune in cazul ranilor grave, cu cochetaria absolut ciudata a familiei de a-i schimba camasa murdara de sange si a-i infasura corect dpdv estetic un fular in zona ranii arata lipsa unei stari de febrilitate, de urgenta. iarasi, nimic nu exclude julitura premeditata.

    ar fi bine ca Nastase sa fie de acord cu publicarea fiselor medicale, care sa ne ajute a ne lamurim.

    si tot mecanismul de taraganare si amanare declansat ulterior, cu complicitatea lui Ioan Rus („Nastase are statut de detinut la Floreasca”) mi s-a parut ca arunca o nota de neplauzibil asupra intregului episod.

    va salut

    • cristipetre spune:

      Am încercat sa refac traiectoria glontului din descrierea dvs., fara sa reusesc. Se pare va dvs. aveti mai multe informatii medicale decât mine. Haideti sa confruntam informatiile între ele.

      Eu stiam, aproximativ la fel, ca glontul ar fi strapuns gâtul (nu stiam, ca dvs., de unde a plecat si unde a ajuns), ar fi lovit din plin un lob tiroidian (aflat pe cartilajul tiroid, adica pe marul lui Adam) si ar fi iesit (pe unde sau unde s-a oprit, habar n-am). În traiect ar fi trecut, într-adevar, pe lânga muschiul sternocleidomastiodian (SCM). Cardiologii lui peste au motivat riscul de tromboembolism la Nastase exact prin distrugerea unui lob tiroidian – despre care se stie ca este intens vascularizat, acesta fiind, de altfel, singurul argument medical plauzibil care ar fi justificat ramâmerea lui Nastase, pe mai departe, la Floreasca. Însa recunosc ca riscul de tromboembolism este cam posibil dar nu probabil, un fel de drob de sare … daca se suie pisica … daca e copilul în copaie etc. etc.

      Sa ne întelegem de la început : plaga efectiva, post factum, nu este letala sau acut periculoasa (evident, daca nu ar fi fost curatata plaga, chirurgical, în câteva ore); era vorba de o urgenta medicala, dar nu de grad O (cum ar fi fost o carotida sectionata de glont) ci de grad I sau II (cu deces în cateva ore în caz de neinterventie). Nu mi se pare neverosimila schimbarea camasii, mai ales ca echipajul de pe ambulanta nu ar fi intervenit imediat, deci ar fi fost timp si conditii.

      În final, hai sa retinem ca muschiul SCM delimiteaza trigonul carotic, cu trei artere vitale si sinusul carotic; din moment ce glontul a trecut foarte aproape de SCM, asta înseamna ca Nastase a trecut, la mai putin de 1 cm, pe langa moartea efectiva. În ipoteza înscenarii sinuciderii, riscul asumat de:
      – o traiectorie incerta, eventual ricosata a glontului,
      – de un calcul imperfect al traiectoriei glontului sau
      – prin distrugerea cauzata de gazele de explozie în cazul unei tevi atât de apropiate de zone sensibil-letale (gazele de la praful de pusca ar fi putut sa provoace si ele daune la organe vitale);
      ei bine, toate acestea demonstreaza (fara dubiu, aproape, pentru mine) ca, si daca Nastase nu ar fi avut intentia sa se omoare (intentie directa), a acceptat eventualitatea ca el sa moara din accident (intentie indirecta). Deci, din nou, pornire thanatica, autodistructiva atât de evidenta încât anihileaza instinctul de conservare, ceea ce echivaleaza cu depresia profunda.

      Si nu, mie comportamentul ulterior al lui Rus nu mi se pare, eo ipso, nefiresc : Rus avea misia ingrata de Ministru al justitiei care are ca responsabilitate sa execute deciziile instantei, pe de o parte, cu misia de ministru PSD, cu loialitatea aferenta fata de alt membru de partid, pe de alta parte. Iar solutia, à la Cluj, de „detinut în afara unui loc de detinere” (sic!), este expresia acestei dualitati, de împacat capra judiciara (oficial AN era detinut, cu mandat de executare, nu putea dispune de propria lui persoana si de plecat a plecat la Rahova, nu acasa) cu varza de partid – „salvati-l pe soldatul (Ad)Ryan”. Oricum, nu mi se pare a avea legatura cu suicidul, ci cu aceste considerente expuse.

      Cu consideratie,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: