Nevoia de standarde

Banuiesc ca multa lume isi aduce aminte despre tristul caz, de acum cativa ani, al pacientului plimbat in stare grava si mereu agravata de la spital la spital, spre disperarea autentica a echipajului de pe ambulanta, care l-a abandonat exasperat, intr-un final, sa crape la un colt de strada cu perfuziile la subrat, din moment ce nici un spital nu se interesa de el.

Multa lume, desi a privit cu interes valentele medico-penale ale cazului, nu a vazut in speta respectiva un simptom grav, de nefunctionalitate per ansamblu, a sistemului medical romanesc de sanatate si a medicinei de urgenta in special. Pentru ca nimeni nu s-a obosit sa defineasca niste standarde minime ale actului medical, standard minim referitor la ceea ce este admisibil si ce nu, ce se poate tolera si ce nu. Nefacand asta, Ministerul Sanatatii a facut posibila repetarea unor astfel de tragedii, iar un alt caz trist, cel al Maternitatii Giulesti, este emblematic pentru neputinta sau nedorinta autoritatilor de a impune standarde in sistem, standarde care sa poata comensura esecul si, implicit, sa il poata elimina pe viitor. Cauza este frica ministerului si a ministrilor, as zice eu. Daca impui standarde actului medical, trebuie, la randul tau, sa respecti alte standarde de personal, dotare materiala – ceea ce Ministerul Sanatatii doreste sa evite cat mai tare, deoarece problemele decurg, in principal, de la subfinantarea cronica si lipsa tot mai acuta de personal raportat la volumul de activitate.

La fel, un incident aparent fara relevanta deosebita poate constitui un semn de eroare de sistem – cazul inspectorului de politie, angajat in cadrul DNA Bacau, care a fost prins furand din magazin (stirea, aici). Ce politie este aia daca o persoana poate sa ajunga la gradul de inspector si nu la circulatie rutiera ci la DNA, avand un atare dispret fata de legea penala – sau fiind intr-atat de tembel incat sa fure din magazine? Cat de mare sa fie saracia sau prostia daca bunuri de 500 RON au tentat iremediabil de tare un inspector de politie, „omul legii”, astfel incat sa isi riste cariera si libertatea? Ce incredere sa mai ai in DNA daca este populata cu astfel de persoane, cu viziuni atat de laxe referitoare la legea penala si respectarea ei?  Daca un politist cu grad de inspector si purtatorul de cuvant al institutiei, deci cel responsabil de imaginea institutiei, a fost in stare sa terfeleasca iremediabil imaginea institutiei pe care ar fi trebuit sa o apere, prin savarsirea unei potlogarii atat de ieftine si abjecte, ce garantii avem ca si Danel Morar sau alti mari procurori anticoruptie nu sunt la fel de lacsi in ceea ce priveste aplicarea legii penale? Nici una. De unde stim noi care sunt criteriile de angajare si promovare in DNA daca un borfas atat de jalnic a ajuns inspector?

Cazul inspectorului de politie de la DNA Bacau care fura din hipermarketul REAL ar fi trebuit sa fie un semnal grav, de alarma, pentru seful DNA, Procurorul General si Ministerul Justitiei. O reactie fireasca ar fi fost nu numai concedierea inspectorului, ci si demararea unei anchete care sa identifice cauzele care au facut posibila angajarea la DNA unei persoane cu o astfel de atitudine fata de infractiunea de furt calificat, pentru ca un astfel de dezastru de imagine sa nu se mai produca. Dar o astfel de ancheta nu a fost ordonata, deoarece cred ca era deosebit de periculoasa – ar fi demonstrat ce valoare discutabila au marii nostri luptatori anticoruptie si de ce se fasaie lupta anticoruptie in instante – din cauza calitatii umane exceptional de slabe a celor care intocmesc dosarul represiv.

In concluzie, asa cum tragedia din Sanatate s-a repetat pentru ca nimeni nu a vrut sa ia masurile care se impun, vom mai asista la episoade care sa ne ateste, dincolo de dubiu, cat de jalnica este politica de recrutare si promovare a personalului in cadrul DNA.

2 răspunsuri la Nevoia de standarde

  1. amicul dga spune:

    amice, inspectorul e de la DGA si nu DNA,e ff imp diferenta…ca fapt divers

    • cristipetre spune:

      Multumesc pentru observatie dar precizarea nu schimba cu nimic ipoteza si anume nevoia de standarde care sa faca imposibila repetarea acestei situatii de inspectori de politie cu comportament de ciorditori din supermarket, fie ca este la DNA, DGA, DIICOT, Circulatie rutiera sau oriunde este vorba de aplicarea legii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: