Alea ACTA est! (IV) Contextul european al ACTA

(continuare a unor postări anterioare, cu care vă recomand începerea lecturii, începeţi de aici).

Subiectul de discuţie ACTA, în forurile europene, nu pare să fie unul nou şi nici unul simplu de rezolvat.

Pe de o parte, în anul 2008, o majoritatea uriaşă (peste 660 voturi pentru, cu numai 13 împotrivă) în Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care au exprimat rezerve dintre cele mai puternice cu privire la compatibilitatea ACTA cu drepturile fundamentale ale omului recunoscute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dar şi cu Carta UE privind drepturile fundamentale, proclamată la Nisa în decembrie 2000 şi care, prin ratificarea Tratatului de la Lisabona, a dobândit nu numai o valoare politică ci are valoarea juridică a tratatelor constitutive în materiile aflate în competenţa UE.

În primul rând, trebuie notat că protecţia DA&PI nu este, la nivel european, lăsată la aprecierea statelor, ci există un cadru legislativ european armonizat, reprezentat, în esenţă, de Directivele 2001/29/CE (directiva „Copyright”) şi 2004/48/CE (directiva „drepturilor de proprietate intelectuală”). Activitatea în mediul online nu este lăsată iarăşi de izbelişte, protecţia datelor cu caracter personal fiind reglementată de Directiva 95/46/CE; totodată, trebuie menţionată reglementarea esenţială a libertăţii internetului, reprezentată de Directiva „E-comerţ” 2000/31/CE prin care este impusă obligaţia de neutralitate pentru furnizorii de servicii de internet şi este interzisă, în art. 15, orice activitate de spionare ante factum, proactivă, a schimburilor de informaţii de pe internet. Mai mult, Directiva 2002/58/CE (privind protecţia vieţii private şi a datelor cu caracter personal în mediu digital) interzice orice supraveghere a traficului de date, orice ascultare, înmagazinare, interceptare de date de trafic de către furnizorii de servicii de internet, considerând, în mod firesc, că traficul de date este o expresie a personalităţii de care este intim legat, deci supus regulilor şi protecţiei de care se bucură dreptul la viaţă intimă şi privată al unei persoane.

ACTA, prin prevederile ei concrete, încalcă regula de aur a Directivei E-comerţ de neutralitate a internetului şi obligă furnizorii de internet să îşi spioneze clienţii şi să le divulge, cu operativitate, identitatea pretinşilor răufăcători către autorităţi. De aceea, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal devine iluzoriu în faţa autorităţii, ca şi viaţa intimă şi privată, iar internetul urmează a se suci cu susul în jos, în sensul că regula de aur a neutralităţii este „amenajată” printr-o spionită, cu pretextul subţire al protecţiei drepturilor de autor.

Cum a fost posibilă semnarea ACTA de către Comisia Europeană, pe 26.01.2012? Ar fi multe de zis. Primul aspect este că organul politic al UE, Consiliul European, a fost cel care a decis semnarea ACTA şi a mandatat Comisia în acest sens. Consiliul este format din şefi de stat şi de guvern, deci din beneficiarii direcţi ai spionitei şi cenzurii internetului. Ca o observaţie prealabilă, majoritatea ţărilor din UE au acum guverne populare, iar asta zice totul, după mine.

În al doilea rând, avem de-a face cu o Comisie slabă, mai slabă ca niciodată de la înfiinţarea Comunităţilor încoace. Comisia Baroso II este un fel de guvernul Boc la nivel mai mare, care nu îşi contrazice niciodată stăpânul politic, Consiliul. Ashton şi Rompuy au fost puşi în poziţiile pe care le au pentru că au charisma unei cârpe de spălat vase (şi vizibilitatea aferentă). Toate deciziile în UE sunt luate de binomul Merkozy şi de grupul parlamentar al popularilor, independenţa Comisiei este deja subiect de bancuri exact ca rectitudinea lui Boc.  Soluţiile date de CEDO în speţa Bosphorus sau de către Curtea de Justiţie în speţa Kadi ne arată cât de departe este Comisia Baroso II de Comisia Delors, de exemplu. De aceea nu mă miră cât mă dezgustă comportamentul lipsit de independenţă al Comisiei în negocierea şi semnarea ACTA. Comisia putea să ceară un aviz consultativ la Curte (care ar fi fost sigur negativ) şi cu asta semnarea ACTA ar fi devenit istorie, dar nu a făcut-o tocmai de aceea. Mai mult, Comisia a semnat în numele UE ACTA, în dispreţul profund al directivelor de mai sus, la a căror aplicare şi respectare ea însăşi este chemată să vegheze, ceea ce îl face pe Baroso un Boc ipocrit care vorbeşte un pic mai rar, dar de acelaşi nanism de demnitate, aceeaşi propensiune către demagogie şi cu acelaşi deficit de verticalitate.

Nici în Parlamentul European situaţia nu stă mai roz. Dacă în 2008 doar 13 europarlamentari era favorabil ACTA, între timp lucrurile au evoluat. Toţi popularii sunt favorabili adoptării ACTA (o dovedeşte votul strâns din 2010) şi social-democraţii şi ALDE se opun (încă), deci majoritate de 3 (trei) voturi. Nu ştim până când, probabil până la decartarea, de către Warner şi EMI, prin miile de firme de lobby din Brussel, a preţului corect pentru un vot „independent” sau, în caz de MEP idealişti, a punerii în aplicare a unui şantaj mai eficient decât până acum. Încep să cred că, în lipsa unei manifestări populare transeuropene de amploare împotriva ACTA, acordul va trece şi prin Parlamentul Europei, e drept cu puţin scandal, dar va trece.

Cu Curtea de Justiţie de la Luxemburg este altceva. Prin decizii de speţă relativ recente (L’Oreal vs. E-bay sau recenta Scarlet vs. Sabam sau un pic mai vechea Promusicae), Curtea s-a pronunţat constant în favoarea libertăţii de expresie specifică internetului şi neutralităţii operatorilor de servicii de internet. Nu cred că CEJ îşi va schimba punctul de vedere de pe o zi pe alta, precum Băsescu în Consiliu. Jurisprudenţa constantă a CEJ (iată un concept necunoscut în România, cel puţin pentru Curtea Constituţională actuală) mă determină să fiu optimist. Chiar dacă ACTA se va adopta, va fi spulberată de către Curte, prea este sfidătoare faţă de drepturile fundamentale şi de cadrul de reglementare existent.  

În final, opinez că presiunea exercitată de către opinia publică asupra PE va creşte sensibil. Cetăţenii UE le reclamă aleşilor lor să le păstreze libertatea de exprimare pe internet. Săptămânile viitoare sunt anunţate marşuri de protest anti-ACTA la Brussel, deci parlamentarilor le vor tremura chiloţii să voteze politicianist, antidemocratic, conform ordinelor de la Merkozy. Dacă europarlamentarii români PSD şi PNL s-au declarat împotriva adoptării ACTA, situaţia este alta cu europarlamentarii PDL, care sunt favorabili. Să îi scriem vestalei justiţiei şi dreptului, Macovei şi să îi cerem socoteală pentru cum votează. Intelectualilor fini TRU şi Cristian Preda, aşijderea. Dacă îşi imaginează că nu vor da socoteală, se înşeală.

Eu, unul, nu o să îi uit câte zile oi avea/or avea pe europarlamentarii români care votează favorabil ACTA în PE.

2 răspunsuri la Alea ACTA est! (IV) Contextul european al ACTA

  1. basil spune:

    Am inteles ca pe 11Feb va fi un miting anti-ACTA.
    Sa speram ca vom fi multi!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: