Philippe Herreweghe. Un geniu

Nu ştiam nimic despre maestrul Herreweghe înainte de a ajunge aici. Însă, într-o zi, am ascultat la TV Simfonia a VIII-a de Beethoven, înregistrare din concert de la Bozar, cu o sală pe trei sferturi goală. Muzica însă era nemaiauzit de firească, proporţiile atât de juste … umorul, buna dispoziţie aşa la locul lor într-o lucrare mare.

Dintotdeauna am crezut că este că este stupidă împărţirea simfoniilor beethoveniene în „mari” (Eroica, „a destinului”, a VII-a, Corala) respectiv în „mici„. Toate, dar toate fără excepţie, sunt expresia aceluiaşi compozitor titanic, deci sunt excluse epitete de tip „mic”. Marii dirijori se văd însă cu ocazia simfoniilor „mici”, pentru că atunci vezi că diferenţierea este artificială, nu există simfonie „mică” ci dirijor idiot care nu scoate sunetele mari din partitură.

Am crescut cu integrala Beethoven reprezentată de înregistrările Electrecord cu George Georgescu din 1961, cel care moştenise tradiţiile interpretării de la Toscanini şi Furtwangler, deci cu ancore adânci în tradiţie (dar şi vechi şi prăfuit, totodată). Tehnica interpretativă a evoluat mult, dar, din motive care ţin probabil de barierele comunismului şi calicia tranziţiei dublată de criza actuală de valori, tendinţele noi în interpretarea vocal-simfonică (folosirea instrumentelor de epocă, a unor ansambluri reduse dar conforme cu spiritul şi posibilităţile epocii) nu sunt cunoscute şi, mai ales, apreciate prea tare în România.

De aceea, pentru mine a fost şocant, pe de-a dreptul, să aud o simfonie de Beethoven (fie şi una mică, a opta) interpretată la un ansamblu doar cu un pic mai mare decât o orchestră de cameră. Însă sunetul este mult mai pur, armoniile mai evidente, intenţia compozitorului mult mai clară decât prin raportare cu interpretările cu orchestre-mamut, unde hărmălaia de sunete face dificilă distingerea clară a raporturilor dintre instrumente, fără a se pierde nimic din monumentalitatea spiritului faustic atât de specific beethovenian.

Însă după ce am ascultat si Simfoniile a IV-a şi a VII-a cu acelaşi Herreweghe, am rămas fără suflu, fără grai. Aşa ceva nu mai auzisem vreodată. Nici Klemperer, nici Bohm, nici von Karajan, măcar! Nimeni nu scosese aşa de mult din partituri atât de cunoscute, studiate şi bătătorite precum Herreweghe! Şi atunci am avut revelaţia …. da, dom’le, toţi „marii” de dinaintea lui Herreweghe erau germani!

Beethoven este flamand la origine. Se pare că există un sătuc (actualmente în Germania, cu mulţi neerlandofoni şi în prezent) care în secolul XVII-lea era flamand, care se cheamă şi azi Beet-ten-hoven, de unde nişte meşteri cântăreţi au emigrat înspre părţile mai bogate ale Flandrei (Mechelen sau Malines în grafie franţuzească). Unul dintre urmaşii acestora, Lodewijk de la Beet-ten-hoven (căruia i s-a transcris numele Lodewijk van Beethoven) a fost remarcat pentru talentul său de interpret şi compozitor, fiind angajat de către prinţul elector de la Koln, ocazie cu care se mută în Germania. Talentul se pare că a sărit o generaţie în familia van Beethoven (fiul lui Lodewijk, Johann, va fi doar un tenor şi pedagog mediocru, cu un post asigurat de tatăl său care ajunsese între timp capelmaistru). Primul născut al lui Johann va purta însă numele bunicului în grafia sa germană, Ludwig van Beethoven, moştenind se pare talentul genetic remarcabil al bunicului pentru muzică. Deci, deşi născut în Germania, Beethoven este de origine flamandă (se pare că această origine i-a iritat pe naziştii care voiau să îl prezinte naţiei lui Hitler ca fiind arianul perfect, pur sânge).

Deci, dragii moşului, de aceea cred sus şi tare că este nevoie de un flamand ca să îl înţeleagă pe deplin pe un altul, deci de aceea poate interpretarea lui Herreweghe surprinde aşa de bine intenţiile lui Beethoven. Ideea pare ridicolă, ştiu, dar nu este neapărat. Rigoarea teutonică germană, aşa de evidentă la Klemperer si Bohm, nu se potriveşte deloc cu capriciile sau distoniile superbe din simfonia a VII-a, de exemplu (Romain Roland a spus, pe bună dreptate, că în simfonia a VII-a se văd cât se poate de clar efectele originii flamande a lui Beethoven).

Însă Missa Solemnis, cea interpretată de Herreweghe pe 15.11.2011, la Bozar, este la ani-lumină distanţă de oricare altă interpretare existentă (am ascultat vreo cinci, inclusiv Bernstein). Dintotdeauna mi-au plăcut toate şi fiecare bucăţică din Missa Solemnis, dar mesajul de ansamblu îmi scăpa, sensul întregului refuza să mi se arate. Atunci mi-am zis că sunt fie idiot şi că nu sunt în stare să văd pădurea din cauza copacilor, fie că lucrării îi lipseşte ceva (încă mai am senzaţia asta la Appassionata sau la Imperial). Nu eram idiot, mulţumesc, maestre Herreweghe pentru „traducerea” Missei Solemnis, pur şi simplu stilul tradiţional, teuton, nu se potriveşte cu o lucrare pe care Beethoven probabil nu a scris-o pentru public ci mai mult pentru sine, un fel de ars gratia artis .

Fuga finală din „Gloria„, leit-motivul din Credo, minunea lirică Benedictus şi sutele de sunete perfect potrivite, scoase dintr-o orchestră şi dintr-un cor incredibil de reduse nu le voi uita pe veci. Dacă înainte credeam că Missa Solemnis este opera unui umanist-raţionalist fără prea mare temere de divinitate, mai mult ars gratia artis decât adoraţie divină acum părerile mi s-au schimbat şi tind să pun Missa Solemnis cam pe acelaşi rang cu Requiemul de Mozart sau Missa în Si minor de Bach, dacă nu şi mai sus, pe primul loc.

God Bless You, Maestro Herreweghe!

PS : Nu o să mă credeţi dacă vă voi spune că am un autograf al maestrului. Este unul dintre cele mai valoroase obiecte ale mele.

PS 2 : Îndrăznesc să afirm că nu s-a interpretat vreodată o Missa Solemnis decentă în România, prin raportare, fără frică de greşeală.

2 răspunsuri la Philippe Herreweghe. Un geniu

  1. neculai radulescu spune:

    PRIMA interpretare cu cor a MISSEI SOLEMNIS in ROMANIA a fost executata de CORALA CARMEN sub conducerea lui IOAN D. CHIRESCU
    (N. Radulescu – nepotul sopranei EVANTIA COSTINESCU))

    • cristipetre spune:

      Sa am pardon daca intreb : la ce va referiti prin „prima interpretare cu cor a Missei Solemnis”? Se poate si fara?

      In plus, eu m-am referit la faptul ca nu cred ca, prin comparatie cu intepretarea lui Herreweghe, ar fi existat vreo intepretare decenta in Romania. Retineti, va rog, ca nu vorbesc in termeni absoluti, ci prin comparatie cu un alt termen.

      Cu stima,

      PC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: