St. Martin-in-the-Fields, Trafalgar Square, on Trafalgar Day

Am trecut, în mare viteză, săptămâna trecută prin Londra. Ca sa auzim, la St. Martin-in-the-Fields, de Trafalgar Day, un program special dedicat victoriei lui Nelson asupra corsicanului la Trafalgar. Programul s-a dorit (şi a reuşit) să fie o evocare a gloriei (trecute) a Imperiului britanic şi a invincibilei sale marine regale, un omagiu la adresa trecutului şi, după cum am văzut, un prilej pentru briţii din sală de a demonstra cât de mândri sunt de poporul şi istoria lor.

Muzica a fost, în prima parte a spectacolului, eminamente solemnă, plină de „Hail to the King” şi „Rule, Britannia„. „The Fireworks„, capodopera lui Haendel, se înscria la fel de firesc în cadrul solemn-festiv al zilei. Mi-am amintit că, pe vremuri, foloseam înregistrarea de la muzica Focurilor de artificii de Haendel pentru a testa anduranţa difuzoarelor fără să înţeleg de ce. Acum am înţeles de ce : cele aproape 25 de alte instrumente erau cu totul copleşite şi acoperite de o maree sonoră ridicată de alămuri (doi corni şi trei trompete) şi timpani. Pur şi simplu orchestra era anihilată de răpăitul timpanilor, loviţi cu duşmănie, şi de bubuitul alămurilor („blasts of horns and trumpets” la propriu). Da, categoric respectiva interpretare şi-ar fi atins menirea iniţială, avută în vedere de Haendel la 1749 : de a fi auzită clar şi distinct de George al II-lea şi londonezi în timp ce petardele şi artificiile regale bubuiau şi explodau.

Din păcate, Missa in Angustiis de Haydn, supranumită Nelson, cântată în partea a doua, a reprezentat, cel puţin în ochii unui sfertodoct snobil ca mine, un eşec de proporţii. Poate din cauza sopranei, care a urlat melismele – each and every one of them – în cel mai dezgustător mod cu putinţă, demonstrându-se încă o dată că la Mozart şi Haydn nu trebuie doar să te ţină bojocii să cânţi, trebuie să ai şi fineţea şi graţia necesare partiturilor elegante. Cred că nici dirijorului nu îi voi păstra ce mai caldă amintire, pentru că, după mintea mea cea slabă, a masacrat „Benedictus” care este punctul emoţionant cel mai înalt al lucrării.

Impresia cea mai tare însă, pe care nu o voi uita pe veci, este „Rule, Britannia„, un fel de al doilea imn naţional al Regatului Unit alături de „God Save The Queen„. La interpretarea refrenului, potrivit tradiţiei de la 1745 încoace, publicul are dreptul de a cânta alături de cor şi solişti. A fost uimitor să aud cum o sală întreagă, spontan, începe să cânte, care mai bine, care mai fals, dar toţi cu tragere de inimă, „Rule, Britannia„. Câtă coeziune, ce popor conştient de identitatea sa pe care o afirmă aşa de sus şi tare, mă gândeam eu, prin raportare la faptul că românii habar n-au care sunt versurile din propriul imn de stat, teste Marcel Pavel.

Exemplul celor de jur împrejurul meu era atât de puternic că, poate din cauza spiritului gregar, poate din politeţe faţă de organizatori şi ziua lor festivă sau poate din instinct de conformare socială, ziceţi-i cum vreţi, m-am trezit că încep şi eu să mormăi „Rule, Britannia, Britannia rules the waves/Britons shall never be slaves„.

Refrenul „Rule, Britannia” este aşa de contagios şi te prinde aşa de repede – eu l-am mormăit o dată dar a fost de-ajuns, că de atunci  îmi parazitează glanda muzicală fără încetare, îl aud în cap non-stop. Cred că şi în somn mă urmăreşte. Am încercat să mă spăl pe creieri cu emisiuni TV gen Factor X sau „Ţăran caută nevastă„. Nu merge, dimpotrivă, se aude mai tare pe fundalul creierul odihnit. Nu pot scăpa astfel. Am încercat să scap apoi ascultând muzică bună, ex. Rolling Stones, nu merge nici aşa, obsesia rămâne. Am încercat cu Haydn, Mozart, etc. dar „Rule, Britannia” rezistă mai ceva ca o coafură Schwartzkopf. Dacă nici cu Bach nu merge, nu ştiu ce e de făcut…

UPDATE : nici cu Bach nu merge. Ar mai fi ceva, dar este îngrozitor de periculos, riscurile sunt colosale, de se sparie gândul, şi anume să ascult Fuego sau Cătălin Dorobanţu. Nu ştiu dacă voi avea curajul să îndur hăulitul despre măicuţe şi gara mică … vă ţin la curent. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: