De Vita Doudecim Caesarum (II)

Cel de-al doilea capitol al istoriei celor 12 Cezari este, în mod firesc, dedicat lui Octavian.  Cartea despre viaţa cezarilor, scrisă de unul Suetonius de care nu s-a auzit la IMC, nefiind scrisă de „Cărtărăscu”, nu a suscitat atenţia prezidementului, aşa că acesta nu are cunoştinţă despre modelul de despot luminat, probabil modelul urmat de către majoritatea despoţilor luminaţi ai Europei : Elisabeta I a Marii Britanii, împărăteasa Maria Tereza a Austriei, fiul ei Joseph al II-lea, Frederick cel Mare al Prusiei, Napoleon, regina Victoria etc.

Prima impresie pe care mi-a lăsat-o textul : ei da, probabil că originea socială a lui Suetonius (membru al cavalerilor, al ordinului ecvestru, clasă care a ajuns la maximum de avere şi influenţă în timpul imperatorului Octavian) a influenţat, în mare măsură, punctul de vedere al lui Suetonius despre realităţile epocii imperiale. Spre exemplu, în capitolul LVIII,  în care i se acordă lui Octavian titlul onorific de „Patris patriae„, la fel ca lui Iulius Ceasar, patetismul mişcător şi sincer al evocării efuziunilor populare la adresa lui Octavian este patognomonic pentru imaginea „deificată” a acestuia prin intermediul intelectualilor „de curte”. Deşi propensiunea spre exactitate teoclastă, de istoric autentic a lui Suetonius nu se dezminte atunci când se referă la deviaţiunile sexuale ale „augustului” Octavian sau la depravarea familiei „auguste”, imaginea de ansamblu a despotului luminat este evident lustruită, inclusiv după trecerea câtorva generaţii de la data întâmplărilor.

Cum a reuşit oare Octavian să rămână zeu şi la aproape un secol de la deces? Cum se face că, deşi a confiscat puterea republicii romane, a concentrat-o în o singură sursă (propriile sale mâini), a pus bazele unei dinastii etc., dar nu a fost resimţit de nimeni ca un uzurpator sau tiran ci, dimpotrivă, ca un părinte al naţiunii, atât de către contemporani dar şi de urmaşi, ba chiar şi de Istorie? Răspunsul este simplu : PR. Totul este imagine, interpretare. Inclusiv dictatura.

In consulatu pedibus fere, extraconsulatum saepe adoperta sella per publicum incessit” (pe timpul mandatului mergea pe jos, în perioadele fără mandat trecea adesea prin public cu lectica acoperită). Cu alte cuvinte, uz şi abuz minim de funcţie publică şi discreţie maximă cu privire la propria persoană în afara mandatului – iată o lecţie de modestie din care pot învăţa ţopârlanii politicii de azi, indiscreţi, provocator de zgomotoşi, cu convoi cu girofar, elicopter, alai, body-guarzi, perimetre de securitate etc… Deci domnu’ Băsescu, popularule care iei elicopterul de pe marginea drumului, numai ca să nu stai printre ţopârlani pe DN1, înţelegi de ce Octavian este în cărţile de istorie şi matale vei ajunge la gunoi? Mai ia şi matale Loganul şi mai mergi pe la Selgros ca şi cum ţi-ai face singur piaţa, dar te rugăm fără tâlhărit de jurnaliste de data asta, dacă îţi pasă de propria imagine.

Numquam filios suos populo commandavit, ut non adiceret „Se merebuntur””  (niciodată nu îşi recomanda copii poporului – pentru a fi aleşi, n.m. – fără a adăuga „Doar dacă merită”). Când mă gândesc câte episoade de jenă naţională ne-a generat fonfăita incultă EBa în Parlamentul European, îmi dau seama că Octavian avea respect pentru merit, valoare şi meritocraţie. Încă o dată, Doamne, Dumnezeule, cât a involuat omenirea dacă ce nu putea să se petreacă în epoca sclavagistă, pentru că era prea scabros acum două mii de ani, se poate întâmpla azi, bine-mersi ?

Testem se in iudicii et interogari et refelli aequessimo animo patiebatur” (când era chemat ca martor în instanţă, se lasa interogat şi contrazis cu cea mai dreaptă dintre intenţii). Nu, nu se răţoia la justiţie, la judecători, la CSM, nu se victimiza dacă pedelicii lui erau chemaţi ca martori la DNA cum face supărător de vocal băşidenţia sa.

În concluzie, Octavian a fost un autocrat inteligent, insidios, consecvent şi, mai ales, a beneficiat de cel mai bun PR, cea mai bună imagine publică dintre toţi cetăţenii Romei. Ipsaţionistul băşident are clar cel puţin propensiuni autocratice, dar nu suferă de modestie, măsură, minima moralia sau preocupare pentru opinia publică, altfel nu ar fi fost Boc multipremier, Udrea multiminstru, EBa europarlamentar, Parlamentul redus la funcţia de asigurare a decorului pentru asumări de răspundere ale Guvernului … şi multe altele.

Caeterum autem censeo Băsescum delendum esse!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: