Scandalul DSK şi semnele de întrebare care persistă şi după renunţarea la acuzaţii

Într-o postare mai veche, am opinat că arestarea lui DSK la New York pentru pretinsul viol este ori perdea de fum (pentru a abate atenţia omenirii de la ipoteticul default american) ori diversiune (pentru blocarea unui pachet consistent de ajutorare a Greciei şi menţinerea ei în marasm financiar, situaţie deosebit de lucrativă pentru Wall Street) ori retaliere, plată de poliţă pentru intenţia lui DSK, din funcţia de şef al FMI, de a amenda pactul Bretton Woods (şi a îi înlătura, în consecinţă, pe americani de la butoanele finanţei mondiale).

Între timp, lucrurile au evoluat în maniera previzibilă : imediat după demisia lui DSK de la FMI (deci aici era buba), brusc pericolul social reprezentat de persoana sa s-a diminuat şi a fost eliberat din bulău. Tot pe atunci a început coana Justiţica din SUA să bage de seamă că declaraţiile „victimei” nu prea sunt credibile şi, într-un final apoteotic, să renunţe la orice învinuire penală faţă de DSK şi punerea sa în libertate deplină (inclusiv eliberarea paşaportului).

La data primei mele postări, aveam dubii că la un hotel de cinci stele din New York, unde respectiva cameră costă trei mii de dolari pe noapte, poate să intre camerista peste clientul aflat în cameră : nu, aşa ceva nu este posibil nici la trei stele în România. Acolo, pentru trei mii de dolari, probabil că DSK avea parte de servicii hoteliere „complete” şi discrete, iar cameristele care prestau „serviciile” mai mult ca sigur că primeau „bacşişuri” generoase de la clienţi pentru „schimbarea prosoapelor”. În plus, eu cred cu tărie că un afemeiat nu este neapărat un violator, ba chiar dimpotrivă.

Însă nu o văzusem, iniţial, pe pretinsa victimă, a cărei identitate a fost ascunsă şi dezvăluită publicului larg doar acum, cu ocazia fâsâirii acuzaţiilor : Nafissatou Diallo, o huidumă de femeie, cam de 1,85 metri înălţime, cu un metru în spate, dură (doar era crescută în junglă, adică în Guineea şi în Bronx). Anchetatorii americani au fost ferm convinşi că huiduma aia de femeie, cu constituţie atletică, în floarea vârstei, la 32 ani şi vârf de formă fizică, crescută în Bronx, fusese violată de un boşorog de 65 de ani, cu cel puţin 10 cm şi 20 kilograme mai mic decât ea, de constituţie picnică, şoarece de birou şi fără condiţie fizică … Cât de trepanat să fie cineva să creadă aşa ceva?

Hai, totuşi, să presupunem, de dragul argumentaţiei, că procurorul Vance şi primii magistraţi care au instrumentat cazul DSK au fost bătuţi în cap şi au crezut, de bună credinţă, că şoarecele de birou chiar a violat ditai dromaderul într-un hotel de cinci stele. Întrebările care persistă acum ar fi :

cine îi plăteşte, cu titlu de daune materiale, lui DSK, pierderea salariului de director FMI (şi altor salarii, din funcţii similare care ar fi urmat celei de la FMI dacă numele nu i-ar fi fost terfelit)  şi cheltuielile generate de acest proces (avocaţi, domiciliu forţat etc.) care depăşesc un milion de dolari? De coşmarul încarcerării cu infractori de drept comun, perp walk sau de suferinţa familiei nu mai vorbesc.

cine  îi plăteşte lui DSK, cu titlu de daune morale, distrugerea unei cariere de finanţist şi om politic (inclusiv ratarea unei şanse reale, nu ipotetice de a deveni preşedintele Franţei)?

de ce apar şi acum, după ce justiţia a afirmat, irevocabil, că acuzele de viol nu pot fi susţinute cu material probator, în Wall Street Journal, articole care aprobă zelul aberant al procurorului Vance de a-l aresta, pune în închisoare cu infractorii de drept comun şi plimba prin faţa camerelor, neras şi cu cătuşele la mâini, înainte de a fi judecat?

Brusc înţeleg că din cele trei teorii de mai sus (perdeaua de fum, diversiunea, plata de poliţe) cea din urmă încă se verifică şi acum, post factum. DSK a iritat băieţii de pe Wall Street cu dorinţa de a rediscuta acordul Bretton Woods. Altminteri nu înţeleg de ce WSJ se chinuie, din răsputeri, să îl mânjească în continuare (deşi a fost „albit” de justiţie) şi de ce au făcut-o, continuu, de la arestare până în prezent. Orice european care, de dragul unui proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovăţie, s-a declarat scandalizat de plimbarea lui DSK pe la televizor cu cătuşe de mâini a fost catalogat de WSJ ca fiind continental destrăbălat cu moravuri Ludovic XV în cap. Cel care se mira despre cum a fost posibil să fie violată coşcogeamite vlăjgană de muiere de către un bătrânel fără suflu, i se reproşa imediat misoginismul şovin. Orice om cu judecată care se întreba dacă măsura arestării este justificată de interesele instrucţiei penale şi este proporţională cu inconvenientele pe care le generează i se răspundea, de către vestalele zălude ale justiţiei,  că dreptatea trebuie înfăptuită, cu orice preţ. Bineînţeles că în corul acuzatorilor lui DSJ s-au grăbit să se adune jurişti de doi lei, foşti miniştri de justiţie, care cred că justiţia se face la televizor, cu cătuşele pe mâini, în faţa camerei, nu în sala de judecată, pe bază de lege, cu probe şi dovezi.

Concluziile mele :

1. Aştept cu mare interes urmările vizitei „private” pe care, după eliberare, o va face DSK la FMI, anunţată discret pe Euronews. Să vedem … poate aflăm mai multe. Sau poate iese sânge.

2. Pe Monica Macovei, cea care lăuda justiţia americană şi cum se înfăpuieşte ea, plenar, la televizor în speţa DSK, puteţi să o scuipaţi aici. Avem probe că o merită.

3. Nu mă miră că în cablograme ambasada SUA se interesa de Monica Macovei, o punea sub supraveghere operativă ca fiind una dintre cele mai influente cinci femei din România. Am înţeles acum că Monica Macovei valorifică pe deplin avantajele colaboraţionismului cu cei puternici şi bogaţi, din moment ce îşi vinde prestigiul şi influenţa celor care sunt interesaţi de ele. 

3 răspunsuri la Scandalul DSK şi semnele de întrebare care persistă şi după renunţarea la acuzaţii

    • cristipetre spune:

      Mda … interesant … Reuters… Vom vedea.

      Insa, vorba unui clasic in viata, sa pastram proprietatea termenilor : pentru a vorbi de reabilitare, ar trebui sa existe o condamnare in penal inainte, ori asa ceva nu exista.

  1. Dragos B spune:

    Corect. Trebuia sa scriu „reabilitare”. Dar la cum l-au terfelit nici nu mai trebuie condamnare propriu-zisa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: