Vizita în Anglia, pe repede-înainte. Londra (ziua IV). Accesul în avocatură în Regatul Unit

When in Rome, do as the Romans„, zicea o vorbă englezească, aşa că am încercat şi eu în Anglia să mănânc „sheperd’s pie”, „kidney pudding”, să beau „dark/pale ale” etc. Trebuie să avertizez pe toţi eventualii curioşi de experienţe culinare englezeşti că mâncarea tradiţională insulară este hiper-calorigenă şi solicită ficatul la maximum (eu, după un „full English breakfast”, cu ouă, cârnat, şuncă, cartofi, fasole, „black pudding” – un fel de sângerete parcă prăjit, am zăcut două zile, mă durea locul unde fuseseră mai înainte ficatul şi fierea). Menţionez că poza de mai jos surprinde varianta „light” de mic dejun englezesc, erau disponibile şi alte versiuni „maxi”, „super” inclusiv „jumbo”.

Palid de la efortul de digestie care m-a epuizat încă două zile după aşa un mic-dejun, am plecat cu trenul la Londra, unde eram aşteptaţi să vizităm Lincoln’s Inn. Lincoln’s Inn este una dintre cele patru asociaţii (Inns of Court) prin care se poate accede la profesia de avocat pledant, „barrister”, în Regatul Unit. Denumirea de „Inn” le vine de la faptul că în vechime justiţiabilii veneau să se întâlnească cu avocaţii pledanţi pentru soluţionarea litigiului şi aveau, fireşte, nevoie de cazare şi de un loc unde să discute aspectele litigioase, loc situat geografic de preferinţă în apropierea Curţii, de unde le vine numele de „Courts Inns„. Dintre cele patru asociaţii profesionale ale avocaţilor (Lincoln’s Inn, Middle Temple, Gray’s Inn, Inner Temple), nouă ni s-a făcut onoarea de a fi primiţi de cea mai prestigioasă dintre ele, Lincoln’s Inn.

Istoria Lincoln’s Inn începe cu patronajul ducelui de Lincoln, decedat în 1310, în orăşelul de atunci Holborn (azi Holborn Borough, parte a aglomeraţiei urbane londoneze), unde îşi are sediul, ca efect al decretului lui Henric al III-lea de la 1234 care interzicea studiile juridice în Londra (pentru a evita criticile doctrinei asupra deciziilor pronunţate şi pentru a aneantiza influenţa doctrinei asupra jurisprudenţei şi a dreptului în general, decret considerat de specialiştii în „Common Law” ca fiind cauza acestui sistem de drept atât de diferit de cel continental). Vizita a început cu „Old Hall”, locul unde între 1737 şi 1882 a funcţionat „The High Court of Chancery„.

Mi-am amintit imediat de obsedantul citat din Dickens, din romanul „Bleak House” (romanul în care Dickens critică făţiş netransparenţa, lentoarea şi costul exorbitant al procedurilor judiciare englezeşti ale epocii, care au înghiţit  întreaga masă succesorală disputată în litigiul din roman) : „Fog everywhere … At the very heart of the fog, lies the Lord High Chancellor in his High Court of Chancery” (text din manualul de engleză de clasa a XI-a, poate vă amintiţi). Nu-mi venea să cred că mă aflu în Bleak House, că boaseria era cea originală, că pe scaunul din faţa mea a judecat the Lord High Chancellor, că sunt în fosta Chancery Court!

Lincoln’s Inn este plin de istorie şi de membri remarcabili. Menţionez, în treacăt, pe sir Thomas More (cancelarul lui Henric al VIII-lea, căzut în dizgraţia regală din cauza ataşamentului acestuia faţă de regina Caterina de Aragon şi a faptului că a refuzat să abjure credinţa catolică, motiv pentru care a fost şi ars pe rug), pe Sir Francis Walsingham, spionul-şef al Elisabetei I, primul şef de serviu secret modern şi organizat, cel care a spionat construirea navelor Invincibile Armada cu care Spania spera invadarea Angliei şi astfel le-a aflat vulnerabilităţi care au fost exploatate din plin în luptă de Francis Drake,  Richard Cromwell (cel de-al doilea „Lord Protector”, fiul lui Oliver Cromwell) pe cei cinci „Judges of Fire” (care, în urma incendiului de la 1666 când 80% din Londra a fost distrusă, cu arhive şi cu acte de proprietate totodată, au reuşit să soluţioneze cu operativitate, în câţiva ani, toate litigiile cu privire la proprietatea asupra terenurilor din Londra, ceea ce este uluitor), pe William Pitt the Young (cel mai tânăr prim-ministru britanic, la vârsta de numai 24 ani, în timpul lui George al III-lea şi regenţei lui George al IV-lea, devenit judecător la High Court, iar numele său era înscris ca „visiting judge” la Exeter, printre altele, trezorier al Lincoln’s Inn în 1794). Printre membrii din contemporaneitatea recentă ai Lincoln’s Inn menţionez pe Margaret Thatcher sau Tony Blair, precum şi pe actualul cancelar George Osborne. Deci aproape toată istoria Angliei este făcută de membrii Lincoln’s Inn, dintre membrii căreia, ca dintr-o societate secretă de înţelepţi şi luminaţi, îşi recrutează Anglia conducătorii şi care îşi păstrează cu gelozie privilegiile de conducători de facto ai naţiunii insulare. Mai sunt mulţi reprezentanţi iluştri ai Lincoln’s Inn, am amintit doar câţiva. De menţionat că dintotdeauna Lincoln’s Inn a desemnat persoane care să ţină legătura cu monarhul prin crearea funcţiei de „royal bencher”, prin care desemnau o persoană din familia regală ca membru al Lincoln’s Inn (actualul royal bencher este ducele de Kent, fratele cadet al Elisbabetei a II-a), ca să înţelegem mai bine cât de solid sunt ancoraţi băieţii de frâiele puterii… 

Accesul la profesia de barrister  în”Lincoln’s Inn” se face, începând de prin 1970, pe bază de diplomă de studii superioare, nu neapărat juridice, diplomă care trebuie să fie din categoria „first” (Oxford sau Cambridge) sau „upper second„. Margaret Thatcher a avut, spre exemplu, o diplomă în chimie de la Oxford, deci „first„. Am întrebat, direct şi abraziv, dacă o diplomă în drept eliberată de Universite Libre de Bruxelles ar fi considerată de ei „upper second” (nefiind vorba de Oxford sau Cambridge nu putea fi „first„) ca să pot să fiu primit în asociaţia Lincoln’s Inn, însă judecând după răspunsul primit, evaziv, voit ambiguu şi neangajant, aş tinde să cred că nu. Oricum, diploma în drept din România nu ar fi nici măcar „a lower third, sunt sigur de asta, din moment ce nici o instituţie de învăţământ superior din România nu se află în topul primelor 500 de instituţii de învăţământ la nivel mondial. Vivat academia, vivat profesores.

 După ce m-am întrebat un pic dacă procesul Bologna este bolnav şi vomită la colţ văzând discriminarea accesului la funcţia de barrister pe criteriul emitentului diplomei (criteriu care mi se pare în continuare scandalos de injust din moment ce un chimist sau filolog de Cambridge are acces dar un jurist de Bucuresti, Bruxelles sau Sorbona IV nu), am întrebat cum se descurcă fizicienii sau geografii la bară fără a avea cunoştinţe de drept, iar răspunsul a fost că fac un an pregătire de drept (Bar Professional Training Course sau BPTC, un curs rezumativ şi intensiv, aşa, pe repede-înainte, că prea multă ştiinţă de carte strică), în urma căruia, dacă trec examenele, sunt admişi în barou („called to the bar„). Urmează partea cea mai netransparentă, cea a stagiului („pupilage„) care conduce şi la o anumită specializare a stagiarului în civil, penal, proprietate intelectuală etc. Marea majoritate a celor admişi în barou nu apucă să profeseze vreodată, deoarece din cei peste 50.000 de studenţi care urmează BPTC anual, numai vreo 2500 depun cerere pentru admitere în barou, doar 1300 trec examenul şi numai vreo 500 primesc invitaţie de a activa ca stagiar într-un cabinet al unui „senior barrister”. Deci, lumea practicienilor dreptului la bară este o lume  închisă şi netransparentă, segregată pe caste prestabilite, unde originea socială sau activităţile extracuriculare pot face diferenţa dintre reuşită şi eşec.

La rândul lor, judecătorii sunt desemnaţi din rândul celor mai eminenţi şi străluciţi barristeri, pe baza predictibilităţii unei prestaţii juridice de calitate şi a unui comportament onorabil (deci judecători fără studii de drept sunt o grămadă, am întâlnit şi noi la Exeter, ce contează este caracterul previzibil al calităţii motivării şi raţionamentului juridic precum şi al onorabilităţii persoanei în cauză). Deci şi accesul în magistratură tot de Lincoln’s Inn se leagă …

Ar mai fi anumite aspecte de evocat, dar le vom rezerva postului viitor referitor la cauzele (izvorul material)  sistemului de drept „common law” (va urma).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: