Vizita în Anglia, pe repede-înainte. Exeter (ziua III)

Exeter mi-a lăsat impresia unui amestec perfect între vechi şi nou, între tradiţie şi modernitate. Oraşul are toate atributele urbanităţii contemporane (teatre, universitate, magazine, mall) dar reuşeste să împletească modernitatea cu vechiul şi cu tradiţiile oraşului, aşa de perfect şi de armonios, cu o notă maximă pentru calitatea vieţii, că m-am interesat de preţul caselor (a propos, sunt mai ieftine decât în Bucureşti …). Aviz amatorilor.

Dimineaţa a fost ocupată de vizitarea „Crown and County Court” – Judecătoria şi Tribunalul – din Exeter, care judecă numai fonduri. Fotografierea era strict interzisă, nu pot să ofer decât o poză de dinafară a sediului nou, ultramodern şi informatizat al jurisdicţiei respective (foto mai jos). Vreau să vă adresez o ghicitoare : Cu câte dosare credeţi dvs. că intră judecătorul englez în şedinţă? Răspunsul este simplu întotdeauna : cu unul. Este însă posibil ca respectivul judecător să aibe câteva şedinţe pe zi, dar, dacă avem în vedere formalităţile şi solemnităţile constipate care preced şi încheie şedinţa publică, nu cred că este posibil să aibă mai mult de două, trei şedinţe pe zi. 

Judecătorii englezi, din câte am văzut, ştiu dosarele mai bine decât avocaţii câteodată, studiază atent probatoriul în ciuda rolului activ cât se poate de limitat de o procedură cvasiacuzatorială, dar atenţia şi răbdarea acordată aspectelor de fineţe (în penal, de exemplu, pentru caracterizarea infractorului în vederea unei optime şi eficiente individualizări a pedepsei în scopul prevenirii recidivelor sau, în civil, pentru a distinge, într-o acţiune în răspundere civilă delictuală – „ancillary responsability” – între prejudiciul viitor cert şi cel ipotetic, între expectanţa legitimă pierdută sau pierderea viitoare de şansă cuantificabilă patrimonial) m-au uluit.

Apreciez că România se situează la decenii sau secole lumină de modalitatea britanică de a înfăptui justiţie, în ciuda sistemului lor aparent greoi de drept, tocmai din cauza unori magistraţi decalitate şi  bună-credinţă. Ca o observaţie, menţionez că am auzit pe judecători cum se preocupau în concret despre cum să se diminueze numărul de cauze aflate în instrucţiune (vreo 200 per total – la noi 200 de dosare este media restanţelor la motivare după pronunţare a unui singur judecător, dacă nu şi mai mult). După amiaza am urmărit şi o prelegere insolită despre sistemul Common Law (a cauzelor şi a originilor sale, dar despre asta într-un post separat).

Ni s-a făcut ulterior onoarea maximă de a lua ceaiul cu primarul Exeterului (Lord Mayor), care ne-a primit în vechiul sediul al primăriei (Guild Hall, nedeschis publicului, deci noroc suin pe capul nostru). Cladirea istorică, stil Tudor, ce datează de prin secolul XIV, este copleşită de vestigii ale trecutului (sabia lui Nelson, sceptrul de onoare al Exeterului făcut din sabia lui Henric al III-lea, potretul si spada lui Wellington). Ca o notă de amuzament maxim, mi-am descoperit strămoşii, adică am găsit gravat, pe pereţii Guild Hall pe care sunt înscrişi toţi primarii localităţii, numele unui primar John Petre de la 1657, deci văr cu tata după nume … Aşa am aflat că familia Petre are blazon propriu …

Am văzut (cum era şi firesc, de altfel), un drapel de semnalizare aparţinând celebrei HMS Exeter care a scufundat la Rio de la Plata, în 1939, celebrul cuirasat german supraînarmat Graf Spee pentru a fi în 1942 scufundată de japonezi în Indonezia.

 

Am ţinut personal să îi mulţumesc primarului care ne primise atât de amabil, cu ceai şi prăjiturele, şi ne facilitase vizitarea Guild Hall. Auzind că titlul primarului era „Lord Mayor„, m-am adresat domniei sale cu apelativul „Your Lordship„, rezervat lorzilor. Primarul a bolovănit nişte ochi mari la mine (nu era lord, cel puţin nu deocamdată) apoi a înţeles şi mi-a mulţumit la rându-i pentru vizită. Câteva minute mai târziu aveam să văd, pe panoul cu sigiliile oraşului (unele de la 1100 d.C.) că apelativul oficial cu care ar fi trebuit să mă adresez  Primarului „Lord Mayor” era „Your Worship” (sfat pentru limbuţi : în Anglia, societatea este aşa de segregată şi tradiţionalistă că este bine să vă documentaţi în prealabil cu privire la titulatura oficială a interlocutorului dvs.).

Seara am vizitat catedrala din Exeter şi am încercat să mâncăm la „Ship Inn” – foto jos – (locul unde a dormit şi mâncat, cu ocazia trecerilor sale prin Exeter, însuşi Sir Francis Drake, corsarul care a făcut înconjurul lumii, cel care a făcut-o pe Elisabeta I bogată din jefuirea galioanelor spaniole şi viceamiralul care a condus flota Angliei spre victorie contra „Invincibile Armada”  în 1588). Culmea că un han-pub cu o astfel de carte de vizită era la fel de ieftin ca toate celelalte, în economia britanică blazonul neînlocuind mecanismele pieţei.

Ar fi multe de zis, că am văzut multe tare. „Civitas Exoniae (vulgo Excefter), urbis primaria in comitatu Devoniae„, declarat de Elisabeta I „Semper fidelis„, merită vizitat, pentru că găseşti istorie la fiecare colţ, în fiecare piatră. Şi mai este şi al naibii de frumos şi ieftin, de calm şi primitor.

3 răspunsuri la Vizita în Anglia, pe repede-înainte. Exeter (ziua III)

  1. Fel spune:

    Just a curiosity: cam cat e o casa in Bucuresti? Sa zicem 3 bedrooms, dar casa, nu apartament. Bine, daca te uiti atent (recomand rightmove.co.uk) preturile caselor sunt cam la fel cu cele ale apartamentelor (care sunt mai mult pentru inchiriere, nu se prea cauta apartamente in UK pt a locui in ele). Cred ca mai trebuie luat in considerare un detaliu (dar, repet, nu cunosc preturile in Bucuresti, care probabil ca depind si ele de zone): cam 90% din populatie locuieste in case, deci o casa nu reprezinta o chestiune de lux, cum, probabil, reprezinta in Romania (sau daca nu de lux, cel putin de o situatie materiala considerabil mai buna fata de medie). Astept cu nerabdare partea a 4-a.
    Imi pare realmente rau ca nu m-am putut incadra in niciuna din aceste parti, nu am putut produce nici un disruption in traiectul belgo-britanic atat de bine batut in cuie. Promit sa ma revansez🙂.

    • cristipetre spune:

      Pai pentru o casa cu 3 dormitoare-patru camere, preturile incep cu 100.000 EUR in Chitila sau in Popesti Leordeni si ajungem pana la 300.000 EUR in Domenii sau Romniceanu, 400.000 EUR in Dorobanti, 450-500.000 in Floreasca sau Primaverii, cu tot cu criza. In concluzie, Exeterul este mult mai ieftin.

  2. Fel spune:

    Da, iti dai seama ce ridicol….Si cine isi permite o casa in Romania?! Ce sa mai discutam….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: