Common Law. Poprirea („Third Party Debt Order”), comparată cu Noul Cod de Procedură Civilă

Nu aş fi putut să merg într-o călătorie de documentare în Common Law, fie ea şi scurtă, fără să mă interesez de modalitatea britanică de punere în mişcare a popririi, a executării silite tripartite (creditor urmăritor, debitor poprit, terţ poprit – third party). În primul rând, curiozitatea era de ordin terminologic, deoarece am auzit atâtea traduceri urechiste şi aproximative, în România, a instituţiei executorii specific continentale a popririi („freezing order” sau „garnishment” sau cine ştie cum mama dracului imaginaţia traducătorului cea poznaşă reinventa terminologia juridică de peste Mânecă).

Procedura este simplă pentru creditor. Acesta completează un formular tipizat (formularul N 349, ceva atât de firesc, din moment ce cererea de executare silită prin poprire nu este teză de dizertaţie sau doctorat, ci este mai mult o cerere tehnică decât una de mare artă juridică), care se timbrează cu o taxă de timbru fixă, plătibilă per debitor şi nu per terţ poprit de 100 lire sterline. Pentru persoanele fizice care nu deţin venituri suficiente, taxa de timbru nu este plătită de ei în avans şi recuperată ulterior de la debitor, ci se reţine direct de la debitor/terţul poprit.

Cererea de executare silită prin poprire se judecă iniţial în procedură necontencioasă, fără citarea debitorului. Dacă judecătorul este satisfăcut de calitatea titlului a cărei executare se solicită precum şi a faptului că executarea benevolă, deşi a fost solicitată, nu a avut rezultate, va dispune încuviinţarea provizorie a executării silite prin poprire (interim third party debt order) care, la rândul ei, îmbracă forma unui tipizat (N84). Decizia de încuviinţare provizorie a popririi (formularul N84) se comunică în original terţului poprit, iar creditorului în copie, fiind comunicată debitorului de-abia peste 7 zile după comunicarea către terţul poprit (pentru împiedicarea posibilităţii de sustragere a sumelor de bani din mâinile terţului poprit).

Încuviinţarea provizorie are ca efect indisponibilizarea sumelor deţinute de către terţul poprit, dar nu şi distribuirea acestora. În încheierea de încuviinţare provizorie a executării silite prin poprire, judecătorul stabileşte şi un termen pentru dezbateri contradictorii (hearing date) cu debitorul (care este notificat, aşa cum spuneam, cu şapte zile întârziere despre indisponibilizarea sumelor).

În acelaşi termen de şapte zile de la data primirii formularului tipizat de înfiinţare a popririi provizorii, terţul poprit, de regulă o bancă universală sau o bancă de economisire-creditare (Building society, foarte populare în UK), va dispune căutarea şi identificarea conturilor debitorului şi va comunica instanţei :

  1. numerele de cont, inclusiv IBAN;
  2. dacă respectivul cont este în debit sau în credit (cu alte cuvinte dacă banca datorează ceva debitorului sau nu cumva debitorul datorează bani şi băncii);
  3. dacă respectivul cont este creditor
  4. dacă soldul creditor al contului acoperă suma urmărită silit sau valoarea soldului în caz că nu acoperă integral;
  5. dacă banca are dreptul, potrivit propriilor Condiţii Generale Bancare, să reţină sume din contul debitorului sau să compenseze înainte de scadenţă suma din credit cu orice altă sumă care se va fi înregistrat în debit.

Poprirea, pentru terţul poprit, nu este gratuită, identificarea conturilor şi comunicarea lor către instanţă fiind supusă unor taxe care se recuperează din soldul creditor al contului.

Debitorul, după primirea copiei formularului N84, este îndreptăţit să formuleze obiecţiunile sale la cererea de executare silită prin poprire (stingerea creanţei, prescripţie, compensare etc.), în termen de cel mult trei zile înainte de data stabilită pentru şedinţa publică. De asemenea, dacă terţul poprit învederează că nu datorează vreo sumă de bani debitorului poprit sau că soldul contului este debitor şi nu creditor (cont de credit) sau că nu are dreptul potrivit propriilor Condiţii Generale să facă reţineri din sumele debitorului aflate în cont, va înştiinţa despre această împrejurare instanţa în acelaşi termen, respectiv cu trei zile înainte de data stabilită pentru şedinţa publică.

La termenul de dezbateri contradictorii, judecătorul, pe baza documentelor depuse de creditor şi, eventual, a obiecţiunilor formulate de debitor şi/sau terţul poprit va dispune fie transformarea popririi din provizorie în definitivă (Final Third Party Debt Order) fie va respinge cererea (cu consecinţa încetării oricărei indisponibilizări). Dacă judecătorul admite cererea, va emite Final Third Party Debt Order (tot un formular tipizat, N85) pe baza căruia sumele indisponibilizate dar şi cele ce se vor indisponibiliza în viitor sunt plătite direct creditorului urmăritor.

După cum observaţi, faţă de sistemul actual al popririi din Codul de procedură civilă român (art. 452 şi urm.), dar şi a Noului Cod de Procedură Civilă (art. 770-783 NCC), procedura din sistemul „Common Law” are numeroase avantaje :

  • procedura este mai rapidă; spre deosebire, NCPC prevede o procedură de învestire cu formulă executorie (durata minimă a procedurii nu este precizată de NCPC, deci …), apoi se cere executarea (3 zile minim, art. 656, alin. 1 NCPC), apoi se cere încuviinţarea executării silite (alte minim trei zile, art. 656, alin. 2 NCPC), apoi trebuie aşteptat termenul de somaţie sau de lege (art. 658 NCPC), apoi se comunică cererea de înfiinţare a popririi către terţul poprit, care are un termen de 5 zile să indisponibilizeze şi consemneze suma – deci într-o lume ideală ar dura cam tot cât în Anglia, însă dacă ne raportăm la numărul de acte şi operaţiuni care trebuie întocmite este clar că avem de-a face cu o procedură care se poate întinde luni de zile!!!
  • procedura este mai puţin formalistă (creditorul nu completează decât un formular tipizat), spre deosebire de numărul mare de acte din procedura românească (cererea de învestire, cererea de executare, cererea de încuviinţare a executării, adresa de înfiinţare poprire cu copiile certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării)
  • un număr mai mic de actori implicaţi, ceea ce asigură în mod cert o funcţionare mai rapidă a mecanismului (lipseşte cu totul organul de executare, nici urmă de Bailiff)
  • asigură protecţia debitorului de abuz prin mecanismul popririi provizorii (care numai indisponibilizează sumele, iar distribuirea, deci deposedarea definitivă de sumă nu are loc decât în condiţii de contradictorialitate); spre deosebire, NCPC permite deposedarea de sumă fără somaţie prealabilă (art. 658 coroborat cu art. 776 NCPC).
  • asigură o protecţie sporită terţului poprit (să nu uităm că apărările terţului poprit, despre existenţa şi întinderea unui raport juridic civil între el şi debitor sunt apărări de fond, de drept material şi nu execuţional sau procedural , deci ele nu au făcut obiectul judecăţii care se pune în executare), spre deosebire de situaţia complet idioată din NCPC (art. 776, alin. 5 NCPC) potrivit cu care „terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de validare„, adică este necesar să începem un nou proces pentru a ieşi dintr-un proces în care terţul poprit nu a fost niciodată parte!!!!! (vă las să apreciaţi dacă prevederea este sau nu este scărpinătură oltenească, cu mâna stângă în urechea dreaptă). 
  • este o aplicaţie strălucită a teoriei efectelor externe ale contractelor (excepţia de la regula relativităţii efectelor contractelor), deoarece opune cu succes Condiţiile Generale Bancare creditorului, deşi, în principiu, ele guvernează doar relaţia de cont dintre bancă şi debitor, însă de a căror respectare banca este ţinută răspunzătoare de clientul debitor.
  • Prin cele două faze (necontencioasă şi apoi contencioasă) ale unei proceduri unice dreptul englez soluţionează toate aspectele care, în sistemul NCPC, înseamnă patru procese diferite, adică cele necontencioase reprezentate de cererea de învestire şi cerere de încuviinţare a executării silite, precum cele contencioase (validarea de poprire şi contestaţia la executare), având uriaşul avantaj că grupează de fapt patru procese în unul singur care, pe deasupra, durează şi mai puţin şi elimină posibilitatea hotărârilor contradictorii generate potenţial de multitudinea de proceduri.

În final, remarc că „marea reformă a executării silite”, aşa cum specialiştii din MJ au prezentat Cartea a V-a a NCPC, va prelungi la nesfârşit procesele şi executarea silită, spre deliciul debitorilor de rea-credinţă şi nu are nimic de a face cu dreptul altor state membre UE din care cică s-ar fi inspirat comisia de redactare a NCPC. 

De lege ferenda, procedura popririi din NCPC trebuie modificată, în sensul creării unei minime garanţii de contradictorialitate a înfiinţării popririi anterior consemnării de sume (efectul cel mai grav al popririi), de dragul unei egalităţi de arme şi a unui proces echitabil, în sensul art. 6 din CEDO. Totodată, art. 776 alin. 5 NCPC trebuie abrogat, deoarece existenţa unui raport juridic prealabil  între terţul poprit şi debitor este o condiţie de fond, de drept material pentru înfiinţarea popririi iar soluţia consacrată de NCPC, a valorificării acestor apărări de fond numai prin validarea de poprire, este generatoare de noi litigii în loc să le prevină, deci total contraproductivă, cu valenţe de total aberantă.

(Foto : Exeter Crown and County Court; din păcate dar previzibil, fotografierea la interior este strict interzisă, însă clădirea este nouă (2009), state-of-the-art, digitalizată şi informatizată dincolo de imaginaţie, iar prin comparaţie cu instanţele din România ai zice că este Star Trek, nava stelară Enterprise comparată cu o teleguţă trasă de un măgar răpciugos). Dar despre cum judecă instanţele din Anglia în civil şi în penal, cu câte dosare intră un judecător englez în şedinţă, asta într-o postare viitoare.

4 răspunsuri la Common Law. Poprirea („Third Party Debt Order”), comparată cu Noul Cod de Procedură Civilă

  1. Andreea spune:

    Not to burst your bubble, dar garnishment chiar exista si se foloseste in instantele de peste ocean cu mult drag si spor. Nu are rost sa iti pun aici link-uri, caci o simpla cautare pe Google te va lamuri pe deplin. Asta asa, doar ca o precizare de ordin terminologic.

    • cristipetre spune:

      Va fi fiind, peste ocean (adica prin SUA), „garnishment” folosit cu mult drag si spor, dar eu vorbeam de UK. Ca fapt divers, eu nu ma bazez prea mult pe informatia oferita de Google : ar fi culmea sa fie si buna, si rapid de aflat si gratis.

      Multumesc pentru observatie, totusi.

  2. Tordewal spune:

    ! art. 776,alin.5 NCPC ??? e 786 alin.5…
    Ti-as explica de ce tertul poprit nu are interes sa introduca o contestatie la poprire, dar ai deja o opinie ”cimentata” si nu mai esti receptiv… dar daca pornesti de la definitie, obligatii, efecte, ;;sanctiune” sau remediu- referitoare la institutia POPRIRII, vei intelege de ce tertul nu are motive solide sa faca o contestatie la poprire…Prin noua prevedere (alin.5, art.786 NCPC) a fost reglementa expres tocmai lipsa dreptului tertului poprit de a face contestatie la executarea prin poprire, cum era si normal.
    Tertii popriti, ”pe mana” cu debitorii, faceau diverse contestatii pentru a favoriza sustragerea debitorilor de la plata, cand, de fapt, tertul poprit nu este afectat de raporturile juridice nascute din poprire, deci nu are interes sa faca o contestatie la poprire.si are alte mijloace de a se ”opune” popririi… Cam asta e idea, daca vrei si ma platesti, pot dezvolta…

    • cristipetre spune:

      Tertul poprit nu este afectat de raporturile juridice nascute din poprire„, afirmati dvs. Ei bine, afirmatia dvs. nu este întotdeauna valida; este valida (poate) în majoritatea cazurilor, dar nu în toate cazurile. Exemplul cel mai bun al faptului ca afirmatia dvs. nu se aplica întotdeauna este de gasit în cazul tertului poprit (banca): banca poate fi în acelasi timp creditor (pentru soldul debitor al contului, in cazul unui descoperit de cont, sau pentru vreun credit de consum, ipotecar etc.) dar si debitor (pentru soldul creditor al contului curent) pentru acelasi client. Daca în ipoteza mai sus mentionata, tertul poprit ar constata ca soldul este debitor din cauza unui credit, banca înfiinteaza sau nu poprirea in temeiul raportului juriidc de cont curent?

      Mi-ar placea sa va dezvoltati punctul de vedere – acela referitor la faptul ca tertul poprit nu are nici un interes, eu nefiind deloc de acord – dar ma vad silit sa declin solicitarea dvs. de a fi platit pentru a va dezvolta punctul de vedere …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: