PDL – partid neconstituţional, dacă stăm şi judecăm un pic (I)

Potrivit Constituţiei (art. 146, litera k) coroborat cu art. 39-41 din Legea 47/1992, rep., Curtea Constituţională judecă şi contestaţiile referitoare la constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui partid politic. Neconstituţionalitatea poate fi stabilită numai pentru motivele şi în cazurile prevăzute de art. 40 alin. (2) din Constituţie („Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale„).

Eei, dragii moşului, acum că ne lămurirăm cu cadrul normativ, observăm că dispoziţii esenţiale ale statului de drept care se vrea a fi România sunt înscrise în art. 1 din Constituţie. Printre aceste dispoziţii esenţiale se află şi caracterul de stat social pe care îl are România, care prin efectul art. 1, alin. 3 din Constituţie este ridicat la nivelul de principiu de drept constituţional. Având în vedere poziţia privilegiată a Constituţiei în sistemul de drept intern, de lege a legilor sau de lege supremă, rezultă că orice principiu de drept constituţional este şi principiu de drept intern, deci principiu al statului de drept.

Deci, pe cale de deducţie logică, orice activitate a unui partid politic care contravine caracterului social al statului român încalcă unul dintre principiile statului de drept românesc.

Ia să vedem ce a făcut PDL în plan social. Păi în loc să eficientizeze cheltuielile din bani publici (ca Regatul Unit, de ex., dar mai sunt exemple), pentru a ajunge la acelaşi rezultat sau la rezultate comparabile cu mai puţini bani, guvernanţii pedelicului au preferat să nu lovească în clienţii lor politici abonaţi la furnituri publice umflate şi să taie din cheltuielile cu personalul (tăierea a 25% din salarii la tot personalul bugetar). Sau să taie din pensii (dar iniţial nu le-a mers, însă le-au impozitat ulterior şi le-au „corelat” de au scăzut majoritatea). Cheltuielile astea sunt mizilicuri sinistre, prin raportare, de ex., la bugetul CNADNR dintr-o ţară fără drumuri şi autostrăzi. Dar nu, costul crizei trebuia decontat de la populaţie, nu de la Bechtel sau de la Căşuneanu sau de la Boureanu, cărora li s-au acordat, ca o culme a sfidării populaţiei, şi acte normative „cu dedicaţie” ca să poată contracta cât mai multe lucrări publice,  dacă e să ne continuăm exemplul dat.

La fel, s-a preferat să se mărească TVA la 24%, deci cu alte cuvinte să sărăcească şi mai tare populaţia care este consumator final (nu uitaţi că firmele lui Căşuneanu, Videanu şi Boureanu au drept de deducere a TVA, ba, mai mult, rambursările de TVA sunt în mâna lui Blejnar, adică a PDL), decât să crească cota unică de 16% – care rămâne în continuare favorabilă bogaţilor, celor cu venituri mari şi firmelor (firmele mai au şi drept de deducere cheltuieli din profit).

În aceste condiţii, este evident că populaţia a sărăcit tot mai mult. Pe fondul acestei pauperizări, modificarea Codului muncii va distruge şi relaţiile de muncă private în defavoarea salariatului, iar eliminarea negocierilor colective la nivel naţional sau de ramură sau a CCM-urilor la nivel naţional vor reprezenta bomboana de pe colivă (cred că CCM unic la nivel naţional şi salariul minim pe economie dureau cel mai tare partea patronală). Totodată conflictele de interese (inclusiv exerciţiul dreptului la grevă) au dispărut din contenciosul de drept al muncii, deci dreptul la grevă există dar este gol de conţinut.

Prin modificarea Codului muncii, mişcarea sindicală este spulberată de facto, dreptul la negocieri colective recunoscut de Constituţie este redus la negocierea la nivel de unitate (iar eu ştiu cum se face ea la cele mai multe întreprinderi, negociază directorul cu contabilul-şef „ales” ca reprezentant al salariaţilor), iar neasigurarea salariului minim pe economie va avea repercursiuni asupra dreptului la un trai decent (deci prin modificarea Codului muncii sunt încălcate următoarele prevederi din Constituţie : 

  1.  art. 9 referitor la sindicate (partea referitoare la promovarea intereselor membrilor, care nu mai e posibilă),
  2. art. 41, alin. 2 (dreptul salariatului la protecţie socială, în sensul securităţii raportului de muncă dar şi al eliminării salariului brut minim pe ţară),
  3. art. 41, alin. 5 (dreptul la negocieri colective, prin simulacrul negocierilor colective cu „reprezentanţi” ai salariaţilor, în cele mai multe unităţi),
  4. art. 43 (dreptul la grevă, care rămâne fără obiect pe fondul dispariţiei conflictelor de interese),
  5. art. 47 (dreptul la un trai decent, deoarece se elimină salariul minim pe economie prin eliminarea CCM unic la nivel naţional)

Nu mai vorbesc că se încalcă, de asemenea, dreptul european şi dreptul internaţional public – Carta socială europeană, multiple convenţii OIM (partea de drept internaţional şi european care este încălcată va face obiectul unei analize separate, care urmează).

Aceste încălcări îmi apar evidente la o simplă şi superficială lectură a proiectului bochemonilor de modificare a Codului muncii. Deci un partid care a înregistrat recordul trist al celor mai multe conflicte de natură constituţională cu Parlamentul, cel mai bubuit de CCR, care acţionează sistematic în dauna celor defavorizaţi, care promovează un  proiect de lege care încalcă cel puţin 5 prevederi ale Constituţiei, plus Carta Socială Europeană, convenţii OIM, etc. , oare nu se poate conchide că acest partid, PDL, acţionează de o manieră sistematică pentru distrugerea statului social numit România? În ipoteza unui răspuns afirmativ, ar cam trebui interzis de CCR.

Nu de alta, dar în Belgia, în 2001, Vlaams Blok a fost lipsit de fonduri pentru desfăşurarea activităţii sale xenofobe, considerată de Curtea Constituţională contrară principiilor constituţionale implicite (atenţie, implicite!!!) ale statului belgian. La fel, în Turcia un partid care submina caracterul de stat laic al statului a fost interzis. Deci de ce nu s-ar putea ca în România un partid să fie declarat neconstituţional, pentru activitatea sa susţinută care aduce atingere principiului de drept potrivit cu care România este stat social, înscris explicit în art. 1 din Constituţie? Diferenţa dintre Auschwitz şi România este dată de faptul că pedelicii nu folosesc Zyklon A, ci mijloace mult mai rafinate dar cu acelaşi scop : exterminarea indezirabililor de sărăntoci (în aceeaşi categorie se înscriu şi unele declaraţii ale lui Boc, ca asta).

Cred că asupra „PDL – partid neconstituţionalam putea să mai reflectăm. Poate eu m-am pripit în aprecieri. Poate nu. Poate că fructul interogaţiilor şi deliberărilor va ajunge la maturitate în termen util, cât mai supravieţuiesc români lui Băsescu şi Boc, concurenţi la titlul „Himmler c’est moi„. 

It’ a thought, huh? Huh? It’s a thought?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: