Noul Cod Civil : Regimul matrimonial (III). Vai de mama creditorilor patrimoniului comun

Vă spuneam, boierii dumneavoastră, că, spre deosebire de năstruşnicul de Nou Cod Civil (NCC) al României, anticul Cod civil belgian categoriseşte creanţele asupra patrimoniului comun al soţilor în două categorii şi anume cele perfecte şi cele imperfecte. Creanţa comună perfectă dă dreptul creditorului la recurs asupra a trei patrimonii, adică a patrimoniului comun al soţilor dar şi asupra patrimoniului propriu al fiecăruia dintre soţi. În cazul creanţei comune imperfecte, creditorul poate executa recursul numai împotriva a două patrimonii, şi anume patrimoniul comun al soţilor şi patrimoniul propriu al soţului contractant (art. 1414, alin. 2 C. civ. belgian).

Datoriile comune „imperfecte” sunt prevăzute limitativ de către lege :

  1. datoriile comune excesive contractate în interesul menajului sau al educaţiei copiilor , care, deşi sunt prin esenţa lor comune, datorită caracterului excesiv nu vor angaja şi patrimoniul soţului necontractant, ci numai patrimoniul comun (care profită) şi patrimoniul personal al soţului care a contractat datoria excesivă
  2. dobânzile datoriilor proprii ale unuia dintre soţi, precum şi orice cheltuială contractată pentru bunurile proprii (aplicare consecventă a principiului ubi emolumentum, ibi onum, deoarece în dreptul belgian veniturile bunurilor proprii sunt considerate că aparţinând comunităţii legale de bunuri)
  3. datoriile profesionale ale unuia dintre soţi
  4. obligaţiile alimentare ale unuia dintre soţi faţă de copii dintr-o căsnicie anterioară

La noi, reglementarea este ciudată cu valenţe de absurdă. Regula de principiu, cuprinsă în art. 352 NCC este corectă, în sensul că pentru plata unei datorii comune creditorul are la dispoziţie trei patrimonii (patrimoniul comun şi, în caz de insuficienţă a acestuia, patrimoniul fiecăruia dintre soţi). Ceea ce este uimitor este cerinţa legală de epuizare sau de insuficienţă a patrimoniului comun ca o condiţie pentru urmărirea patrimoniilor proprii ale soţilor. De ce trebuie neapărat epuizat întâi acesta, nu înţeleg. Există vreo raţiune aparte pentru care pentru plata unei datorii comune, care implică pe ambii soţi (deci atât patrimoniul comun cât şi patrimoniul propriu al fiecăruia dintre ei), să fie necesară epuizarea patrimoniului comun? Dar ce, a dispărut acţiunea recursorie sau de in rem verso? Dar, lasă, mai bine îşi bate creditorul capul cu problemele financiare ale soţilor decât să o facă ei înşişi.

Dar surpriza cea mai mare vine din art. 354 NCC, care, în regim de comunitate legală, interzice urmărirea veniturilor din muncă sau asimilate acestora (definite conform art. 341 NCC) ale soţului necontractant, ele neputând fi urmărite pentru plata datoriilor comune, exceptând cheltuielile obişnuite ale mariajului. Cu alte cuvinte, unul dintre soţi contractează o datorie comună, care beneficiază patrimoniului comun. Veniturile celuilalt soţ din muncă sau asimilate acestora aparţin patrimoniului comun (art. 341 NCC). Deci, pentru o datorie comună, care a condus la un beneficiu patrimoniului comun, nu poate fi urmărită o sursă de venit a patrimoniului comun (veniturile celuilalt soţ), ceea ce este o absurditate legislativă, profund inechitabilă pentru creditorul comun de bună-credinţă. În plus, ce semnifică noţiunea de „cheltuieli obişnuite ale căsătoriei„? O legătură de păstârnac poate fi achiziţionată doar de către unul din soţi? Dar o maşină de spălat? Dar un autoturism? Dar un Q7? Ce face creditorul în aceste situaţii – cere soţului prezent o listă cu cumpăraturile din ultimele şase luni ca să verifice dacă respectiva achiziţie se înscrie sau nu în cadrul cheltuielilor obişnuite ale menajului? Cu independenţa soţilor (art. 317 NCC) cum rămâne? Dar cu dreptul fiecărui soţ de a face acte de conservare, folosinţă şi administrare (art. 345 NCC)? 

Nu, nu pot pricepe nici în ruptul capului de ce nu pot fi urmărite silit veniturile din muncă ale unui soţ, care potrivit regimului de comunitate legală de bunuri aparţin comunităţii, pentru plata unei datorii comune, care profită patrimoniului comun. Nu. Poate luminăţiile voastre veţi reuşi să mă luminaţi, eu singur nu reuşesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: