România, a „banana republic”. Fără banane, însă

Am citit cu interes ştirile de acum vreo două săptămâni, referitoare la condamnarea parlamentarului britanic David Chaytor (laburist) pentru o delapidare de aprox. 17.000 lire sterline din banul public. Conform regulamentului Camerei Comunelor, fiecare MP are dreptul la decontarea cheltuielilor aferente unei locuinţe în Londra, dacă nu deţin vreuna, or dl. Chaytor cam avea. Detalii despre cazul de delapidare de bani publici, aici (din The Times). Se pare că este prima condamnare dintr-o serie lungă (încă două condamnări sunt iminente în cazuri similare).

Ian să vedem, boierii dumneavoastră, cum stă situaţiunea, comparativ, în ţărişoara noastră, România. În primul rând, o delapidare de 20.000 EURO, într-un mandat, ar fi la noi mizilic, de „competenţa” unui funcţionar III de la o primărie de la ţară, parlamentarii noştri fură mult mai mult.

După asta, nimeni nu poate uita, de exemplu, cazul senatorului PSD Toni Greblă care a donat apartamentul din Bucureşti fiului său pentru a îl închiria după aceea (adică identic şi la fel cu cazul Chaytor). Detalii aici. Parcă ar fi o diferenţă, dar care o fi ??? Aaa, da, îmi amintesc : presa a urlat la lună, dl. Greblă nici măcar nu a fost deranjat de justiţie, ce să mai vorbesc de  condamnare.

La fel, cazul generalului chiloţilor, Oprea Gabriel, „şeful mafiei personale  a lui Adrian Năstase” şi cel „reevaluat” ulterior de Băsescu ca apt pentru funcţia de ministru al apărării. Potrivit declaraţiei proprii de avere, scrisă cu propria mânuţă, acesta are mai multe imobile locuibile în Bucureşti; printre ele se numără nu unul, ci două apartamente situate nu în Colentina (la capăt) sau în Balta Albă ci chiar în coasta Palatului Parlamentului, adică pe 13 Septembrie. Însă normal că are dreptul la decontarea cheltuielilor cu cazarea, peste 1500-2000 EURO lunar!!!!. Şi aici, parcă este o deosebire între cazul său şi cel al lui Chaytor … dar care să fie …. care să fie … aaaaaa, tot aia, şi anume că nu l-a deranjat nimeni că delapidează bani publici. Plus că domnia sa mai are decontate cheltuielile şi ca membru al guvernului. Oricum, dreptul la cheltuielile de cazare este strict limitat de prezenţa la lucrările Camerei, ori domnul Oprea are cam alte trebi pe la Guvern, la Cameră vine mai rar. De exemplu, între 27.10.2009 şi 23.03.2010, omul nu a trecut deloc pe la Cameră, aşa, vreo cinci luni (dovada este dată de votul electronic, care acum este public, afişat pe saitul CDEP, iote-l aici), dar asta nu l-a împiedicat să solicite cheltuieli cu cazarea şi diurne pentru şedinţe la care nu s-a prezentat. Deci Legea 53/1991 a fost încălcată sub dublu aspect, dar nu se gâdilă nimeni. Ca să nu mai zic că se pare că, potrivit noii legi a salarizării unice, aleşii nu ar mai fi îndreptaţiti la decontarea cheltuielilor cu cazarea …

Să mă mai întreb de falsificarea rezultatului votului în Cameră (adică la infracţiunea de fals intelectual flagrant) săvârşită de Roberta Anastase? De scândurile de la 2 Mai ale bolnăvioarei de Ridzi (sărăcuţa, ce greu i-o fi să se caute prin doctori la Viena, nu ca românii care crapă cu perfuzia la subraţ)? De casa din Mihăileanu? De vânzările anterioare? De mătuşa Tamara? Şi zeci altele … A urlat presa la lună. Şi gata, restul e impunitate.

Toată clasa politică beneficiază de impunitate, din câte se vede, că ciordeala din fonduri publice se realizează de către toţi politicienii, indiferent de culoare politică, „ca tot românul imparţial”. Din moment ce justiţia nu se realizează în ceea ce îi priveşte, toată mascarada alegerilor libere şi a circului din campaniile electorale nu este decât un teatru ieftin prost, menit să le asigure potentaţilor menţinerea privilegiilor, o aparenţă de democraţie fără democraţie (avea dreptate cineva când afirma că la noi democraţia a murit înainte de a se naşte). De aceea absenteismul la vot, lipsa de apetenţă a românilor pentru treburile cetăţii. De aceea, mă raliez opiniei potrivit căreia ar trebui modificată legea electorală în sensul introducerii votului pur negativ, votarea a nici unui politician, votul de blam al societăţii politice în ansamblu, deoarece ne-am săturat să alegem răul cel mai mic. Nu mai vreau un rău, chiar dacă e mic. Nu-l vreau, pur şi simplu. Aşa s-a ales Iliescu a doua oară, aşa s-a ales Băsescu de două ori. Gata. Ajunge. 14 ani de cel mai mic rău sunt mai mult decât de ajuns.

Rabbi, mă primeşti, la tine, în secta „VOT CANCI”?

Un răspuns la România, a „banana republic”. Fără banane, însă

  1. yahoo spune:

    nu stetui sa cetesc chiar slova de slova articolul dan ziarul gorjean (de culoarea pielii de gaina!), dar imi facu impresia ca macar formal, grebla tot s-a mai deranjat sa salveze aparentele. sublim imi pare oprea – de fapt, lui ar trebui sa i se inchine o noua categorie estetica.

    in alta ordine de idei (sau nu, ca tot de estetica e vorba), iti dai seama cat de exceptional arata buletinul lui toni grebla? cu asa nume, prenume si musteata?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: