OUG 50/2010 – Băncile nu se trezesc la realitate, nici măcar în ceasul al douăsprezecelea sau treisprezecelea

Citesc şi mă crucesc citind o transcriere a poziţiei dlui Radu Gheţea, preşedintele ARB şi preşedinte CEC, comunicată Comisiei de Finanţe – Bănci a Camerei Deputaţilor, camera decizională care discută în prezent  legea de aprobare a OUG 50/2010.

Aşa cum  era previzibil, băncile nu au făcut mare lucru până acum , sigure pe lobby-ul eficient, de rezultat, pe care îl vot face direct înaintea Comisiei de finanţe-bănci a Camerei Depuţaţelor. Spre surprinderea lor, din cauza impactului mediatic uriaş generat de discutarea în comisii a OUG 50/2010 şi de mobilizarea exemplară a grupurilor de clienţi nemulţumiţi de bănci, ARB observă că acum lucrurile nu merg cum ar fi trebuit. Dezbaterile în Comisie sunt îngreunate de puncte de vedere contradictorii, unele exprimate de Consiliul Concurenţei sau ANPC, care contravin flagrant poziţiilor partinice ale ARB. Sprijinul din partea BNR este timid şi limitat, astfel încât întoarcerea pe dos a prevederilor de favoare ale OUG 50/2010 nu mai este aşa de sigură precum părea. Să nu uităm că legea va fi votată de politicieni care sunt animale politice, avide de voturi, deci respingerea amendamentelor ARB se prezintă ca fiind un proiect cât se poate de ispititor pentru politicienii în mâna cărora stă putea de decizie finală.

Ce mă miră pe mine este că marii preşedinţi de bănci nu înţeleg nici acum pe ce lume se află. Clienţii se organizează pe căprării ca să lupte împotriva lor şi ei cred că dacă li se ia arma cea mai periculoasă din mână (OUG 50/2010), gata, s-au calmat, s-au destrămat, au plătit toate ratele cele nesimţite şi am revenit iar la business as usual?

Nu, de la data la care s-a format o aşa de mare masă critică de nemulţumiţi, business-ul nu va mai fi NICIODATĂ as usual. Percepţia publică a băncii, de cămătar hoţ dar cu patalama BNR, nu se va sterge nici într-un caz ca efect al evirării OUG 50/2010 prin amendamente pe la comisiile de specialitate. Totodată, mi se pare că dl. Gheţea a comis o indiscreţie (cu valenţe de prostie cât casa)  când a declarat : Problema e ce se doreste? Se doreste sa fie redus costul creditului acordat fiecarui client (fireşte, ce dracu’ crezi că vor clienţii????), atunci vorbim de un impact fiscal mult mai puternic asupra economiei romanesti (ce vorbe mari şi late ştiu să mestec, uimiţi-vă). Sistemul bancar ar slabi foarte mult si nu cred ca asta isi doreste Romania (eşti sigur, domnule Gheţea, că omul obişnuit, cu credite vrea să fiţi în continuare atotputernici? eu nu cred).

Nu, oamenii ăştia nici măcar acum, când, de dragul interesului imediat, ar face bine să nu îşi antagonizeze clienţii sau să mimeze măcar înţelegerea faţă de nevoile lor, ei bine, oamenii aştia spun cu subiect şi predicat că ei pierd bani şi pierd putere şi că le este asolut indiferent dacă pentru banii şi puterea lor românul de rând este stors ca o lămâie.

Citeam săptămânile trecute în presa engleză că HSBC a lansat creditul ipotecar cu dobândă variabilă, compusă din dobânda de politică monetară a Băncii Angliei (acum 0,5%) plus o marjă fixă de 1,75%, adică per total 2,25%.  Da, am citit de şapte ori, să fiu sigur că văd bine. Era un credit ipotecar dat cu 2,25% pe an, DAE 2,25%, asta în condiţiile în care rata inflaţiei anul ăsta la ei se apropie de 3%, deci cel puţin anul ăsta debitorul este în câştig şi din cauză de inflaţie.

De ce în Anglia se poate să se dea credite cu 2,25% şi în România cu 12%? Hai să încercăm explicaţii :

a) pentru că în România, băncile fiice sunt mulse în fel şi chip de băncile mamă, prin contracte cu obligaţii vădit disproporţionate în defavoarea filialei, de pe spinarea dobânzilor şi comisioanelor plătite de fraierii de români.

b) pentru că băncile din România au cheltuieli extravagante cu tehnica de calcul şi informatica, de frizează nebunia – caz din practică – eu personal am achiziţionat un laptop en detail, cu un preţ la jumătate decât preţul de achiziţie en gros plătit de o bancă locala pentru absolut acelaşi laptop care între timp se şi uzase moral.

c) pentru cheltuielile demente cu sediile, cu paza, furniturile, etc.

Gheţea nu spune că marea majoritate a managerilor din bănci, poate şi el, sunt nişte manageri submediocri spre jalnici, nu, vorbeşte despre slăbirea băncilor ca efect al adoptării OUG 50/2010. Ar trebui să compare dobânda din Anglia, de 2,25%, DAE 2,25% cu cea practicată în România 10%, DAE 13% şi apoi să îşi ceară scuze faţă de toţi clienţii băncilor româneşti pentru lipsa de obraz şi corectitudine manifestată de ARB pe tema OUG 50/2010.

PS: OK, ştiu că, la ce manageri proşti sunt, băncile din România nu pot oferi credite cu 2,25% dobândă, dar măcar la un DAE 7% chiar nu vor să se gândească? Că 31.12.2011 vine mai repede decât s-ar crede.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: