Să se lustreze, primesc, dar să nu se dezvăluie nimica, să nu se lustreze, primesc, dar să se dezvăluie toţi colaboratorii

23 septembrie 2010

Ideea acestui post o am de la o chestie superamuzantă. Într-o zi mă plimbam cu consoarta cu bicicleta, iar ea îmi atrase atenţia că stadionul pe lângă care treceam îmi purta numele : „Stadionul G. Petre”. I-am răspuns că sunt recunoscător belgienilor pentru onoare, dar puteau să mă invite şi pe mine măcar la tăiatul panglicii inaugurale.

În altă zi, tot la plimbarea cu bicicleta, văzui că am şi casă memorială :

Apoi m-am interesat cine a fost domnul Georges Petre, care este aşa de stimat în zilele de astăzi. Domnia sa a fost primarul (burgmeester) comunei Sint-Joost-ten-Node şi a fost unul dintre puţinele oficialităţi necolaboraţioniste ale Belgiei, ba chiar mai mult, a condus activităţi subversive intereselor ocupantului german care au atras asasinarea sa, în propria lui casă, în 1942. Normal că după război a fost declarat erou, cu case memoriale şi plăcuţe comemorative, stadioane numite după el.

Atunci m-am întrebat : de ce colaboraţionismul cu Germania este aşa o ruşine aşa mare în Belgia, că a determinat o abdicare (Leopold al III-lea, după război) dar încă mai prezintă importanţă în ziua de azi? Că sute, mii de românii au colaborat bine mersi şi cu nemţii şi cu ruşii, ba chiar şi cu Securitatea şi nu îi arată nimeni cu degetul. Însă în Belgia colaboraţionismul cu naziştii este perceput ca o complicitate la ororile războiului sau la genocidul de la Dachau sau Auschwitz. Numai că modalitatea de devoalare a colaboraţioniştilor a fost diferită : dacă în Flandra, epiderma politicii s-a curăţat prin „spargerea bubei” şi eliminarea puroiului, în Wallonie s-a preferat compresa cu rivanol în locul intervenţiei radicale.

De-aia titlul. Nu, nu este din Caragiale, este ce se întâmplă în Belgia de azi. Conducătorul partidului flamand NVA, Bart de Wever, este citat pe trei pagini de cotidianul belgian „Le Soir”, ca aducând acuze francofonilor valoni că-şi „ocultează” trecutul de colaboratori cu naziştii în perioada ocupaţiei germane în 1940-1945. În replică, francofonii răspund cu argumente emoţionale şi amintesc flamazilor că şi ei au avut propriul partid colaboraţionist, VNV, şi că bunicul domnului de Wever a fost un fervent colaboraţionist (strategia „play the man, not the ball”). Oameni calmi, cărora emoţia nu le zice de multe ori nimic, flamanzii răspund că ei au spart buboiul colaboraţionist de mult, divulgând numele colaboraţioniştilor cu naziştii, pe când valonii au procedat cam ca CNSAS în România, adică n-au găsit cam pe nimeni din clasa politică să fi fost colaboraţionist.

Ce este uimitor este că, probabil, mai sunt 50-100, maxim 500 de colaboraţionişti cu naziştii în viaţă, însă problema încă mai inflamează politica belgiană, dând naştere la atacuri vitriolare, argumente emoţionale şi inclusiv lovituri sub centură (la faptele ascendenţilor, de parcă ele ar fi imputabile nepoţilor sau strănepoţilor).

De aceea cred că deconspirarea securiştilor, totală, este necesară. Obrazul politicii nu se curăţă cu comprese gen CNSAS, ci cu deconspirarea totală, adică cu spargerea buboiului şi eliminarea puroiului din viaţa politică, probabil începând cu stafilococii mai mari gen Iliescu sau Băsescu, dar şi a vibrionilor mai mici ca Vadim Tudor.

Caeterum censeo Basescu esse delendum!

Reclame

„Băieţii deştepţi” din bănci sau Cum se fac munţi de bani pe spinarea clientului

23 septembrie 2010

Îmi exprimam alaltăieri câteva rezerve cu privire la legalitatea antantei realizată de băncile din România dimpreună cu BNR, antantă numită TRANSFOND, care decontează plăţile de mică valoare dintre bănci, adică exact alea realizate de clienţi retail ca mine şi ca dumneavoastră. În opinia personală, asemănarea cu speţa din Franţa era uluitor de mare (în Franţa, camera de decontare a cecurilor, înfiinţată de bănci dimpreună cu banca centrală, percepea un comision minim de 15 eurocenţi pe fiecare cec decontat, în condiţiile în care costurile erau de 4,3 eurocenţi).

Pentru aceste considerente, am accesat informaţiile publice referitoare la SOCIETATEA DE TRANSFER DE FONDURI ŞI DECONTĂRI TRANSFOND S.A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti sub numărul J40/6820/2000, având CIF RO  13215516 şi un capital social de 6.720.000 RON (s.n.), atât de la Registrul Comerţului cât mai ales de la Ministerul Finanţelor Publice, secţiunea bilanţuri. De acolo am aflat că este o societate comercială cu un capital social de 6,72 milioane RON care a înregistrat, de la înfiinţare şi până în prezent, următoarele profituri nete :

  • 2000 – 602 milioane ROL (deh, start-up, anul nu a fost complet)
  • 2001 – 123 miliarde ROL (au intrat băieţii în pâine, investiţia iniţială deja e amortizată şi aduce profit cât casa)
  • 2002 – 218 miliarde ROL (au intrat în pâine cum trebuie, profit de trei ori capitalul deja amortizat)
  • 2003 – 303 miliarde ROL (au intrat în pâine până-n gât, profit de aproape cinci ori capitalul deja amortizat)
  • 2004 – 492 miliarde ROL (pâinea e deja cozonac, profitul cât Casa Poporului)
  • 2005 – 55, 78 milioane RON (cozonacul este plin de stafide, dacă transformăm în ROL, profitul cât Pentagonul)
  • 2006 – 25,95 milioane RON (am dat de rahat în cozonac, s-a redus valoarea comisionului, cred că a durut)
  • 2007 – 20, 69 milioane RON (comisionul a fost redus încă o dată, doare în continuare)
  • 2008 – 21,26 milioane RON (ne descurcăm şi aşa)
  • 2009 – 24,56 milioane RON (criză, tranzacţii mai puţine, comisioane mai puţine, dar profitul este în creştere)

În concluzie, puţină matematică : cele 67,2 miliarde de ROL investite iniţial de bănci în proiectul TRANSFOND le-au adus, numai cu titlul de profituri legale (n.b., nu mă refer la altceva, numai la profituri legal declarate!!!), de la înfiinţare şi până azi, 2616 miliarde ROL (sau, dacă ţineţi neapărat, 6, 72 milioane RON au generat 261,6 milioane RON), deci fiecare 1 leu a generat 39 de lei profit !!! Credeţi-mă că, de acum, vreau şi eu să cumpăr acţiuni la TRANSFOND, aşa rată de profitabilitate n-a văzut Parisul, Londra şi New York-ul, adunate la un loc.

Purcoiul ăsta de bani v-a fost reţinut dvs., cu titlu de comision de plată interbancară minim, la care se mai adăuga, încă o dată, comisionul băncii dvs. (deci banca dvs. vă ia şi comision de plată interbancară, dar ia şi dividend de la TRANSFOND pentru aceeaşi operaţie), din plăţile de mică valoare pe care le ordonaţi.

Sper să se sesizeze Consiliul Concurenţei, deoarece antanta realizată de bănci prin concertarea practicii de decontări prin crearea unui intermediar la care tot ele, băncile, sunt acţionari este cu mult mai evidentă decât în cazul sancţionat de autoritatea de concurenţă din Franţa. Sper, că speranţa moare ultima …

Ceterum censeo Basescu esse delendum!