Despre comisionul la plăţi realizate prin internet-banking (altul decât cel plătit TRANSFOND)

21 septembrie 2010

Da, am reformulat un titlu „De ce este ţeapă comisionul perceput la plăţi realizate prin internet-banking, în condiţiile plăţii unui abonament lunar„, din dezideratul de a evita utilizarea de termeni argotici sau prea colocviali, gen „ţeapă”, într-o analiză serioasă referitoare la regimul juridic al unor obligaţii fără cauză, deci nule absolut.

Documentarea pentru acest post a avut în vedere serviciile celor „trei mari” : BCR, BRD şi Raiffeisen (eu sunt client la doi dintre ei, deci cunosc bine, din interior, nivelul comisioanelor). Toate aceste servicii de internet banking sunt prezentate ca fiind servicii prin care se realizează operaţiuni de natura plăţilor, atât de către BCRBRD respectiv Raiffeisen. Contractul, ca document de ordin juridic, este disponibil on-line numai la Raiffeisen, deci din punct de vedere al informarii prealabile a consumatorilor cu privire la contractul cadru de plăţi, conform OUG 113/2009, BCR şi BRD ar trebui să se aşeze pe coji de nucă şi să se tragă de urechi un pic.

Boon, hai să zicem că aţi semnat contractul de internet banking (IB) cu ce bancă vreţi dvs. La ce se obligă părţile prin contractul de IB? Păi clientul să plătească un abonament contra unui serviciu. În ce constă serviciul? „Realizarea de plati sau alt gen de operatiuni de trasfer de fonduri din conturile proprii ale Clientului catre conturile unor terti beneficiari„, deci pentru asta se plăteşte abonamentul – citatul nu este din burtă, este COPY/PASTE din contractul de IB oferit de Raiffeisen propriilor clienţi. Deci, carevasăzică, realizarea operaţiunilor de plăţi, causa remota a încheierii contractului de IB de către cumpărător, este inclusă în obiectul contractului de internet banking (deci operaţiunea-scop mediat este cuprinsă în contractul-mijloc scop imediat). Păi atunci comisionarea separată a operaţiunii respective nu reprezintă dublă taxare şi obligaţie fără cauză, aspect care să atragă nulitatea absolută şi necondiţionată a încasării comisionului, conform art. 948, 966 C. civ.? Ba da, desigur, dacă avem în vedere prezentarea produsului internet banking şi documentaţia contractuală, strict juridic vorbind.

Dar nu mă voi limita la o analiză strict juridică, voi încerca să văd problema dintr-o perspectivă mai largă. Pentru a avea acces la internet banking (IB), clientul trebuie să aibe acces la o legătură de internet, cu care să acceseze serverul băncii, deci cheltuiala cu accesul la internet este a clientului. După aia, el se autentifică prin diverse chei de autentificare, prin serverul de acces şi printr-un program interfaţă, direct la sistemul de operare al băncii, căruia îi transmite (fie pachete de date fie în real time) instrucţiuni de plata AUTOMATIZATE, care nu necesită prelucrare manuală, acest rol este asigurat de interfaţă. Banca nu face cheltuieli nici mai mari, nici mai mici cu plăţile efective, nici dacă procesează o singură plată pe zi, nici dacă procesează cinci sute de mii. Banca face aceleaşi cheltuieli cu IB indiferent de numărul de operaţiuni efectiv realizate (menţinerea în funcţiune a serverului de autentificare, programele de securitate, interfaţa cu sistemul de operare funcţionează oricum), aceste cheltuieli sunt fixe , nu sunt influenţate de numărul de operaţiuni realizate sau nerealizate şi sunt cuprinse în abonamentul lunar. Banca trebuie să menţină funcţional serverul, interfaţa, firewall-ul, securitatea şi dacă sunt plăţi şi dacă nu, deci realizarea de operaţiuni nu influenţează în nici un chip costurile fixe ale băncii cu serviciul de IB.

Deci perceperea comisionului de plată intra- şi interancară, pentru fiecare operaţiune realizată este obligaţie fără cauză materială, deoarece nu este determinată de un fapt material generator al respectivei obligaţii, fiind şi la analiza materială, ca şi la analiza juridică, tot obligaţie fără cauză, deci nulă absolut.

NB : aşa cum am arătat în titlu, această analiză exclude comisionul perceput de TRANSFOND la plăţile interbancare (parcă 0,51 RON/operaţiune), deoarece plata efectivă, compensarea dintre bănci nu este realizată de bancă, ci de TRANSFOND. La o analiză superficială, comisionul plătit de bancă TRANSFOND pare a fi datorat licit şi legal, cu cauză juridică validă. Dacă însă mă uit la acţionarii TRANSFOND (BNR şi băncile) înţeleg că „băieţii deştepţi” din bănci au crescut artificial costurile de decontare dintre ele prin crearea unui intermediar la care tot ele, băncile sunt acţionari şi de la care primesc dividende. În lumina deciziei Curţii Europene de Justiţie referitoare la „Clubul Lombard” dar şi la decizia Autorităţii de Concurenţă din Franţa referitor la practicile concertate franceze, nici practica anticoncurenţială concertată prin tarif minim de decontare, numită TRANSFOND S.A.  nu pare a fi legală (vezi postul de mai jos pentru detalii despre înţelegerile cartelare din Franţa).

Caeterum censeo Băsescu esse delendum!

Reclame

Înţelegeri cartelare anticoncurenţiale în Franţa. Cum au luat-o Soc. Generale, HBSC, Credit Agricole s.a. pe coajă

21 septembrie 2010

Acest subiect este preluat în speranţa de a-l dezvolta şi de a analiza dacă vor fi implicaţii şi pentru bancherii noştri ca brazii, de aici, din România.

Ancheta realizată de Autoritatea de Concurenţă din Franţa este uluitoare, un exemplu de urmat pentru Consiliul Concurenţei din România. Decizia este extinsă (145 pagini, respectiv 795 paragrafe), din cauza explicaţiilor aiuritoare, multe şi prolixe, date de bănci în apărare, explicaţii pe care Autoritatea a trebuit să le analizeze şi în parte să le înlăture (o parte au fost însă reţinute, ceea ce sugerează un tratament corect al dosarului), decizia integrală o găsiţi aici. Pe scurt, în Franţa piaţa cecurilor ca instrument de plată este mult mai extinsă ca la noi. Băncile au creat o cameră de decontare a cecurilor, dimpreună cu banca centrală (adică ceva gen TRANSFOND-ul de la noi) ca să înlăture suportul hârtie şi să scurteze durata tranzacţiilor. Băncile participante s-au pus de acord să perceapă un comision minim de 15 eurocenti pentru fiecare cec procesat, în condiţiile în care costurile reale erau de 4,3 eurocenţi per operaţiune (sună cunoscut, nu? ca la Transfond). Aşa fiind, Autoritatea de concurenţă a considerat că operaţiunea de stabilire a comisionului minim împiedică libera concurenţă şi, prin raportare la piaţa uriaşă, antanta are dimensiuni comunitare care atrag aplicarea art. 81 TCE (devenit art. 101 TFEU). În consecinţă, Autoritatea a aplicat următoarele sancţiuni contravenţionale (menţionez doar băncile hipersonore, mai sunt si altele) :

– BNP Paribas : 63 milioane EUR

– Credit Agricole : 83 milioane EUR

– HSBC Franţa : 9 milioane EUR

– Societe Generale : 53,5 milioane EUR

Banque de France (banca centrală!!!!!!!, care a avut o atitudine vădit părtinitoare faţă de bănci, la fel ca BNR la noi) : 0,35 milioane EUR (mai puţin, aşa, una la funduleţ, să îşi bage minţile în cap şi să nu mai ţină cu hoţii), dispunând totodată obligarea la publicarea deciziei în ziar şi la afişarea ei.

Eu am certitudinea că, având în vedere componenţa capitalului social al TRANSFOND, precum şi faptul profitabilităţii uriaşe a companiei cu pricina, coroborată cu o lecturare atentă a minutelor ARB, comisia de decontări şi SEPA,  Consiliul Concurenţei poate ajunge în România la o concluzie asemănătoare pe partea de decontări curente. Trebuie numai să se dorească o eliminare a practicii bancare concertate sau să se dorească  să i se dea un pic peste mânuţă BNR (că doar nu numai din motive de legalitate or face investigaţia, nu? dacă era aşa, era finalizată până acum).

PS : În motivarea deciziei au fost folosite in extenso citate şi considerente ale deciziei CJCE din 25 sept. 2009, privind „Clubul Lombard” (Erste, Raiffeisen, Volksbank, etc.), deci tata Omidu’ vede în globul de cristal că respectiva decizie a CJCE va mai conduce la sancţionări ale înţelegerilor cartelare, unele chiar în România.  


Băncile din România ne iau, indiscutabil, de proşti şi insistă să ne trateze ca atare

21 septembrie 2010

Mărturisesc că ezitam să scriu din nou de rău despre bănci. Mă gândeam că sunt şi ele năpăstuite de criză, că nu le e bine să intre în pierdere – în principiu este rău pentru întreaga economie dacă sistemul financiar este bolnav. Aşa că ultimul lucru de care băncile ar fi avut nevoie acum ar fi fost o imagine proastă, deci nemulţumirile mele ar fi putut să aştepte un pic până la însănătoşirea sistemului. Dar un eveniment intervenit astăzi mi-a demonstrat băncile mă iau de prost, de fraier numai bun de aburit şi de jumulit.

În speţă, am de făcut o plată interbancară în valută, domestică, pe o sumă mică, din Raiffeisen în Alpha. Mă uit pe internet să văd nivelul comisioanelor şi mă uimesc : 0,10% din sumă, minim 10 EUR. Dar mai era şi un comision de SWIFT, de 20 EUR, alt comision de urgenţă etc., deci suma pe care voiau sau urmau şacalii să o încaseze nu era deloc certă. Ca să evit neclarităţile, sun la relaţii cu clienţii, unde vocea de tablă mă anunţă că respectiva convorbire este înregistrată. Răspunde o fătucă, o întreb de nivelul comisionului, îmi răspunde senin : 20 EUR. Păi de ce, întreb io, că pe internet e altceva afişat. Păi nu, că este comisionul băncii corespondente la extern, deoarece banii se duc la o bancă corespondentă externă, apoi la banca beneficiară din România, îmi explică fătuca, amabilă. Ce comision extern, ce bancă corespondentă, madam, că doar Raiffeisen este membru al SEPA aici, în România? A, zice fătuca, nu ştiu, staţi să întreb. Ascult puţină muzică de tablă la telefon, după care fătuca revine : da, aveţi dreptate, Raiffeisen este membru SEPA, decontarea este locală. Bun, dacă decontarea este locală, de ce vreţi 20 EUR pentru o operaţiune pe care o realizez io cu mânuţa mea prin internet banking sau cumva în SEPA ieuroii se împing manual, cu deştu’ pe fir, până ajung la banca destinatară – nu este tot infrastructura Transfond? Păi nu, că respectivul comision reprezintă speze SWIFT, îmi răspunde candid fătuca. Despre ce SWIFT vorbiţi, că este decontare pe bază  de cod BIC, locală, realizată în SEPA? A, da, a bâiguit în final, este vorba de comisionul nostru, în întregime al nostru. Bun, dar ce prestaţi de banii aştia, de ce e aşa de scump? Tăcere perplexă, urmată de fraza şablon : aceasta este politica de comisioane a Raiffeisen Bank. Am înţeles, mi-am zis în gând, deci comisionul porcesc, de spoliere, de jaf la drumul mare, se numeşte eufemistic „politică de comisioane”… aşa, carevasăzică, politică de comisioane … 

În final îi cer interlocutoarei mele să îmi pună la dispoziţie o copie a înregistrării telefonice, dar sunt refuzat pe motivul că înregistrarea o pot folosi doar ei ca mijloc de probă împotriva mea, reciproca nu poate niciodată să funcţioneze, cum adică, să fie folosită înregistrarea împotriva lor? Cine mă cred?

Câtă lume credeţi că ştie ce ştiu eu? Câtă lume neinstruită prostesc bancherii cu explicaţii aiuritoare, mincinoase şi le încasează banul prin inducerea în eroare? Gândul acesta m-a revoltat la fel de mult ca luarea de fraier.

De aceea, DECLAR RĂZBOI comisioanelor de neam-prost.

PS : În cuprinsul acestui post, apelativul „fătucă” nu este peiorativ şi rog lectorii mei să nu îl interpreteze ca sexism, că nu este, ci doar o modalitate de apreciere a valorii profesionale a explicaţiilor oferite prin telefon de distinsa lucrătoare bancară.