Noul Cod Civil : Contractul de societate simplă

16 septembrie 2010

Nu pot să mă debarasez de sentimentul de „însăilare pripită”  de dispoziţii legale aiuritoare, care se contrazic între ele, cuprinse în Noul Cod Civil (NCC), iar reglementarea dată de noua lege fundamentală a dreptului privat contractului de societate în general şi contractului de societate civilă, simplă, în particular îmi întăreşte percepţia. Senzaţia că MJ a scos de la naftalină un text interbelic este pe măsură ce citesc NCC tot mai pregnantă.

Revenons a nos moutons: potrivit definiţiei legale (art. 1881 NCC), prin contractul de societate două sau mai multe persoane (s.n.) se obligă să desfăşoare o activitate licită în interes comun, obligându-se la aporturi în natură, bani sau industrie, având dreptul la împărţirea beneficiilor care ar rezulta potrivit aportului sau înţelegerii asociaţilor. Societatea astfel formată poate avea sau nu personalitate juridică, potrivit opţiunii asociaţilor (s.n.).

Definiţia legală a contractului de societate este indiscutabil o repunere pe tapet a teoriilor clasice, vechi şi prăfuite, de la Finţescu citire, cu privire la natura contractualistă a societăţii, deoarece pune accentul pe partea contractuală, de acord de voinţă între două sau mai multe părţi.

Definiţia legală nu este deloc la adăpost de critici. Pe de o parte, nu are în vedere posibilitatea constituirii unei societăţi prin exprimarea voinţei unei singure persoane (de exemplu societatea în răspundere limitată cu asociat unic sau, cum este cazul reglementării existente în Franţa – dar nu numai, a societăţii simplificate pe acţiuni), deci nu are în vedere teoriile instituţionale referitoare la societate. Totodată, definiţia nu este la adăpost din prisma dreptului comunitar (mă refer exemplificativ la Directiva XII nr. 89/667/CEE privind SRL cu asociat unic) care obligă statele să creeze cadrul legal pentru acest tip de societăţi, ori definiţia legală pare să nu îl permită.

În plus, existenţa unei societăţi simple româneşti fără personalitate juridică este în măsură să dezavantajeze acest tip de societate faţă de una franceză, spre exemplu, deoarece cea franceză are personalitate juridică, deci beneficiază printre altele şi de libertatea de stabilire a sediului în România, în baza fostului art. 43, 44 TCE (actualmente art. 49, 50 TFEU), pe când cea românească nu are acelaşi drept în Franţa, din considerentul că nu se bucură de personalitate juridică în ţara de origine, deci prevederile art. 1881 NCC ar cădea sub incidenţa art. 50, alin. 2, lit. c) TFEU, deci ar cam trebui abolite sau reformulate pentru a nu pune piedici libertăţii de stabilire a sediului.

Pe de altă parte, este un non-sens, cu valenţe de non-sens sinistru, prevederea cuprinsă în art. 1896 NCC referitoare la aportul în natură (bunuri) în cazul societăţii simple. Potrivit textului de lege, aportul în natură se realizează prin transferul dreptului de proprietate de al aportantului (către cine?, că societatea nu are personalitate juridică?), urmată de predarea efectivă a bunului (cui?, că societatea tot nu are personalitate juridică?), asociatul aportant fiind răspunzător faţă de societate pentru vărsarea aportului la care s-a obligat, inclusiv pentru evicţiune (art. 1895, 1896 NCC). Nu, nu pot pricepe nici  în ruptul capului cum nişte bunuri din proprietate privată a unui asociat pot deveni res nullius, deoarece societatea nu are personalitate, deci din bunuri cu stăpân devin bunurile nimănui.

Mai remarcăm şi faptul că aportul în industrie (muncă, pricepere sau know-how) poate contraveni Codului muncii (prestarea unei munci în afara unui raport de muncă) şi poate ridica probleme de interpretare a reglementărilor fiscale, nou introduse în Codul Fiscal prin OUG 58/2010, referitoare la activitatea dependentă, deoarece beneficiile societăţii cuvenite asociatului aportant al aportului în natură sunt venituri impozabile şi purtătoare de contribuţii de asigurări sociale şi de sănătate, ceea ce înseamnă că şi societatea simplă va trebui să plătească partea care i se cuvine din respectivele contribuţii (cum? că nu are personalitate juridică deci nu are CIF?), deci aportul în industrie nici nu prea ar fi posibil prin raportare la prevederile de dreptul muncii şi cele fiscale.

Caeterum censeo Basescu esse delendum!

Reclame

Naked short-selling ban (II)

16 septembrie 2010

Prima impresie este că drăgăleala de astă vară, din iunie, dintre Merkel şi Sarko, pe tema interzicerii vânzărilor de valori mobiliare pe poziţii scurte, fără prevalidare (naked short-selling), despre care am scris la vremea respectivă, a dat roade : după numai trei luni de gestaţie, Comisia Europeană fătă zilele astea o drăgălaşă de propunere de Regulament cu privire la short-selling şi CDS-uri, gigea şi diafană, care împacă şi capra (libera circulaţie a capitalurilor şi nevoile de lichiditate din piaţele reglementate) cu varza (evitarea riscurilor sistemice, limitarea drastică a atacurilor la datoria publică a statelor, limitarea atacurilor pe cursuri de schimb).

Temeiul de drept (art. 114 TFEU referitor la apropierea reglementărilor statelor membre, coroborat cu principiul subsidiarităţii din art. 5, alin. 3 din TFEU) este utilizat strălucit, în opinia mea, deşi pare a fi pe ici, pe colo, şi anume în punctele esenţiale, contrazis de expunerea de motive. Rezultatul este însă remarcabil, demn de Caragiale : să nu se interzică short-selling-ul, primesc, ca să se respecte libera circulaţie a capitalurilor, dar să se pună praguri de informare a supraveghetorilor şi pieţelor reglementate la 0,2% respectiv 0,5% ; să se interzică, primesc, dar numai temporar şi anume numai până când emitenţii atacaţi speculativ pot fi ridicaţi de la podea să riposteze. În plus, se pare că textul va avea sprijin în Consiliu, datorită amorului nebun franco-german.

Asta înseamnă că vremea banilor mulţi făcuţi din nimic a cam trecut. În trei luni, fondul administrat de Soros şi implicit averea personală a lui Soros au scăzut cu 42%, conform comunicatelor oficiale ale Nasdaq, Soros se pare că a pierdut în trei luni peste TREI MILIARDE DE DOLARI, adică exact de când tanti Merkel s-a supărat pe Soros, pe Morgan-Stanley şi le-a luat bombonica de făcut bani din atacuri speculative la adresa Greciei şi zonei euro (s-ar putea să fie pur conjuncturală asocierea, dar eu mă îndoiesc; de-aia a fost dat afara Soros din JP Morgan). Când mă gândesc că modelul de business promovat de Soros este cauza actualei crize financiare, cred că mă bucur, pur româneşte, că i-a murit şi lui Soros o capră de trei miliarde, gândindu-mă câţi români au fost afectaţi de criză.

Sper că băncile şi instituţiile financiare vor înţelege că se impune să îşi ajusteze modelul de business şi mentalitatea de a face bani din nimic. Sper, că speranţa moare ultima.

Caeterum autem censeo Basescu esse delendum!