De ce cred că sunt abuzive comisionul de interogare sold la ATM, comisionul de depunere numerar şi comisionul de plată intrabancară

14 septembrie 2010

Într-un pamflet inspirat, publicat acum vreo doi ani de Dan Popa, acesta băşcălea practica bancară curentă din România de a introduce comisioane peste comisioane în activitatea curentă, deci inclusiv în cadrul serviciilor de plată, cu imbecilităţi de tipul „Comision la comisionul de informare la ghişeu bancă” sau „Comision cutremur China şi alte evenimente neplăcute pentru omenire„.

Da, cert este că omul are umor. Partea superamuzantă este că pamfletul nu prea este pamflet, ci realitate.

Hai să facem un scurt exordiu teoretic şi să ne amintim cu ce învăţarăm noi în şcoală că se mănâncă contractul de cont curent. Contractul de cont curent este contractul prin care două părţi, numite corentişti, îşi compensează reciproc creanţele deţinute unul împotriva celuilalt, deopotrivă lichide şi exigibile, denumite remise sau rimese, prin înscriere în cont, urmând ca la sfârşitul perioadei convenite să fie plătit numai soldul debitor sau creditor. Cu alte cuvinte, convenţia de cont curent funcţionează, prin natura şi esenţa sa, prin înscrierile în cont (rimesele).

Aşa fiind, care este menirea comisionului de administrare cont? Păi denumire sugerează că acest comision este perceput de bancă pentru administrarea contractului de cont curent, adică pentru administrarea debitărilor şi creditărilor, din moment ce ele sunt de esenţa contractului. Aşadar, boierii dumneavoastră, dacă dvs., care deţineţi un cont administrat de bancă, faceţi din contul curent un virament intrabancar, în alt cont curent administrat de bancă şi plătiţi comisioane de plată intrabancară, iar beneficiarul suportă şi el un comision de încasare intrabancară, asta înseamnă că banca câştigă pe toate părţile : ia comisioane de administrare de la ambii clienţi, ia comision de plată dar şi comision de încasare intrabancară, în condiţiile în care soldul agregat al depozitelor la vedere rămâne neschimbat (deoarece se iau banii dintr-un cont şi se mută în altul), deci nici o modificare a situaţiei financiare a instituţiei de credit.

În concluzie, una din două : ori comision de administrare LUNAR sau ANUAL, şi banca nu comisionează în nici un fel debitările şi creditările contului curent, deoarece serviciile sunt incluse prin esenţa lor în administrarea contului, ori nu se percepe nici un comision de administrare dar se comisionează fiecare debitare şi creditare. Cumularea celor două comisioane este nelegală, cel puţin unul reprezintă o obligaţie fără cauză în sensul art. 948, 966 C. civ., deci nulă absolut.

Mai mult de atât, expunerea de motive la Directiva 2007/64/CE privind serviciile de plată vorbeşte expresiis verbis  despre practica bancară „normală” de a nu se comisiona încasările în conturile curente, dar BNR şi băncile au „reuşit” să nu transpună nimic din respectiva prevedere, ce-i drept facultativă, deoarece era în interesul consumatorilor şi nu al băncilor.

Unele bănci au ajuns cu imbecilitatea până la a comisiona inclusiv depunerile de numerar la ghişeu în cont (rimesa prin excelenţă), cu toate că îi percep de regulă clientului comisioane cu administrarea contului, adică cu administrarea rimeselor, i.e. a debitărilor şi creditărilor. 

În final, câteva aprecieri cu privire la obligaţia de informare. Potrivit OUG 113/2009, prestatorul de servicii de plată nu ar trebui să perceapă niciun comision pentru informarea clientului, extrasul lunar letric transmis gratuit prin poştă fiind recomandarea Directivei. Şi aici, BNR a făcut o piruetă şi a evitat recomandarea directivei, stabilind totuşi că se pot percepe tarife pentru informarea extraordinară a clientului (la ghişeu sau ATM), dar costurile trebuie să fie direct proporţionale cu costurile, să nu conducă la venituri suplimentare şi să nu descurajeze eo ispo solicitarea de informaţii propriu-zisă. Toate cele trei condiţii sunt încălcate de bănci. În cazul BRD, pe care îl cunosc ex propriis sensibus, comisionul de interogare sold ATM pe ecran (0,75 RON) este mai mare decât cel de listare sold pe hârtie (0,5 RON), din dorinţa evidentă de descurajare a solicitării de informaţii şi de obţinere de venituri nejustificate, cu mult peste costuri. Da, chiar aşa, flinticul ăla de hârtie, pe care se tipăreşte soldul, chiar face peste 10 eurocenţi? Dar de când afişarea soldului pe ecran face aproape 20 eurocenţi? Ce alte mari cheltuieli se fac cu afişarea soldului, dacă oricum ATM era gândit tocmai ca să asigure clienţilor interfaţa cu conturile? Pe ce lume costă afişarea aşa de mult? În Abusenland sau România.

În Belgia lucrurile sunt de o simplitate rară : cont curent, conturi de economii (două sau trei, la alegerea clientului), card şi card suplimentar, retrageri de la ATM propriu fără număr, internet banking în SEP fără limită de operaţiuni, 36 operaţiuni manuale pe an, s.a.m.d. cu numai 30 EURO/an, sumă pe care o ştiam de la bun început. Nu contează după aceea câte operaţiuni fac, câte plăţi cu cardul, câte retrageri, câte viramente etc., deoarece nu sunt comisionate, intră toate în comisionul de adminstrare cont, al cărui cost îl cunosc de la bun început. Numai în Abusenland România nu ai cum să ştii cât de costă sau cât te vor costa operaţiunile realizate prin contul curent.

La sfârşit mă laud şi vă spun că am obţinut de la o bancă (nu-i dau numele, este sucursală şi compania mamă este din Amsterdam) două restituiri de comisioane încasate de-amboulea, fără cauză juridică şi mă gândesc să iau  în vizor o altă bancă, mare, franţuzească şi foarte lacomă pe partea operaţională. La fel vă invit şi pe dvs., să punem întrebări extrasului de cont cu ciocanul. Să vedem câte zile mai au actualele comisioane.

Ceterum censeo, Băsescu esse delendum!

(În pregătire : „De ce este ţeapă comisionul perceput la plăţi realizate prin internet-banking, în condiţiile plăţii unui abonament lunar”)

Reclame