Despre viitorul ‘luminos’ al democraţiei parlamentare în România

15 iunie 2010

România este, teoretic, o republică parlamentară. Dar numai în teorie. În practică, un partid cu 37% din fotoliile din Parlament, inclusiv traseiştii ăia „uninominali” (mă refer la pedelic), reuşeşte să nominalizeze şi să impună oamenii „agreaţi” în toate cele trei posturi de judecător la CCR vacante în 2010, ceea ce matematic şi democratic nu pare corect, că nu sunt singurul partid din Parlament. Dar în România se poate, restul partidelor sau pluripartidismul nu există decât în teorie, în practică există numai partidul unic, pedelic.

Ce este de-a dreptul scandalos este că Ebanezu’  le dă „indicaţii preţioase” judecătorilor Curţii Constituţionale. Mesajul adresat judecătorilor CCR, cu ocazia ungerii în funcţie a lui Ştefan Minea şi a Iuliei Moţoc este halucinant :  Cârmaciul şi-a manifestat convingereanoii judecători ai Curţii Constitutionale (adică ăia numiţi de pedelici) „vor face în aşa fel încât deasupra voinţei Parlamentului să se aşeze Constituţia„!!!! Aşa indicaţii nici Ceauşescu nu îndraznea să traseze Marii Adunări Naţionale! Nu spun că pentru mult mai puţin, preşedintele Germaniei şi-a dat demisia. Al nostru faultează democraţia, face piş pe Parlament – dar ştiţi de ce? Pentru că nu a observat vreo reacţie sau vreo consecinţă a faptelor sale. El, garantul respectării legilor în România, poate să tâlhărească o jurnalistă ziua-n amiaza mare, în ochii camerelor, în direct şi să nu suporte vreo consecinţă (că smulgerea cu forţa, împotriva voinţei, a telefonului mobil parcă la art. 211 C. pen. se încadrează, io aşa am învăţat), ba chiar să o facă pe jurnalista victimă „ţigancă împuţită”, da, tot fără consecinţe. El poate să altoiască plozi necopţi la trup şi minte, ai altora şi să nu sufere vreo consecinţă, ba chiar să aibă tupeul jegos să-i bată obrazul lui Dinu Patriciu pe baza unor concluzii tehnico-ştiinţifice nepertinente sau să ameninţe pe Razvan Dumitrescu (şi să pună ameninţarea în aplicare) pe marginea aceluiaşi subiect. Nu numai că nu păţeşte nimic, dar mai primeşte şi cinci milioane de voturi de la „boborul” suveran pe care acum îl beleşte ca să facă bani pentru clientela politică sau licurici.

Astfel, Parlamentul este pulverizat, printr-o Curte Constituţională aservită care va decide numai cum vrea jupânu’. La fel şi democraţia parlamentară e ‘ciuruită’, fie-i ţărâna uşoară, că de morţi numai de bine. Nu ştiu dacă vom mai putea în 2012, la alegeri, să o mai reînviem, s-o resuscităm pe cea care a fost democraţia parlamentară, prea este moartă demult. Dar speranţa moare ultima şi eu nu vreau să disper.

Reclame

Noii judecători ai Curţii Constituţionale

15 iunie 2010

Am citit de dimineaţă, mut de uimire, cât de bine s-a mişcat maşina de vot a pedelicului şi cum au reuşit ei să anuleze efectul hotărârilor birourilor permanente ale Camerei şi Senatului, ştiţi voi, acelea care desemnau pe Valer Dorneanu (PSD) şi Teodor Meleşcanu (PNL) pentru funcţiile de judecător la Curtea Constituţională. După aceea mi-am dat seama că Băsescu le-a cântat celor din opoziţie melodia aia veche a formaţiei ABBA, „Winner Takes It All„, aşa că pedelicul, cu numai 37% reprezentare parlamentară, a ajuns să ia TOATE cele trei scaune de judecător vacante la CCR, ceea ce nu mi se pare corect într-o democraţie reprezentativă. Aaaah, da’ la noi nu e, dom’le, democraţie, ce mă mir atâta!!!

Petre Lăzăroiu a fost desemnat de Basescu pentru un mandat complet de 9 ani, după un mandat interimar de doi ani, deşi legea interzice reînnoirea mandatului, astfel încât Lăzăroiu va sta în funcţie, în total, 11 ani !!!!  Nu înţeleg de ce juriştii în general şi politicienii jurişti în special (Năstase, de ex.) nu au protestat la încălcarea Constituţiei sau a Legii 47/1992. Ca de obicei, rămân cu impresia ca opoziţia este pierdută, o declarăm nulă.

Mă mâhneşte însă că, în locul unui specialist în politologie şi constituţionalism, de anvergura lui Valer Dorneanu, mecanismul pedelic de partid a impus pe profesorul Minea (să nu credeţi că zic ceva de rău de profesorul Minea, mi-a fost profesor la master, este un fiscalist remarcabil, dar ce-are de-a face dreptul fiscal cu Constituţia nu pricep nici în ruptul capului). Vom ridica excepţii de neconstituţionalitate privind TVA sau accize? Nu înţeleg şi pace bună.

Cea de-a doua numire, a Iuliei Moţoc, cu trei voturi peste numărul obţinut de Theodor Meleşcanu, este însă cea mai mare surpriză. De la început trebuie să admitem că Iulia Moţoc este soţia reprezentantului permanent al României la Bruxelles, Mihnea Moţoc, deci este măritată bine.

Tânăra judecătoare la CCR are 42 ani (foarte, foarte tânără pe lângă restul relicvelor care o vor înconjura) şi cu greu îndeplineşte (dar se pare că îndeplineşte) condiţia celor 18 ani de experienţă juridică cerută de Constituţie. Mă uit mai bine la domnia sa şi remarc asemănarea fizică frapantă cu Elena Udrea, altă doctorandă şi mare lector sau conferenţiar de particuleră. Şi atunci înţeleg de ce o femeie ca ea este desemnată de partidul Băselului, în ciuda faptului că pare să îşi permită să piardă mult timp cu aspectul exterior. România se umple de bombe sexy şi de sexy brăilence, era normal ca după sexy-buzoianca de la Turism şi Dezvoltare Regională să urmeze şi sexy-bănăţeanca de la Curtea Constituţională. M-am uitat pe blogul doamnei Iulia Moţoc – nimic de substanţă, nici o problemă de drept, numai vorbe mestecate aiurea, mai mult cronică mondenă – de fapt numai cronică mondenă, nimic de substanţă cum mă aşteptam de la un profesor de drept şi judecător – m-am întânit cu cutare, am vorbit cu cutare, mi-am revăzut prietena cutare, ce mai, aproape blog de blondă. Daca nu mă credeţi, convingeţi-vă şi singuri, aici.

Acum, la CCR, sunt şase judecător oranjofili contra trei. Legea de reducere a salariilor şi pensiilor, chiar dacă va fi atacată cu obiecţie sau excepţie de neconstituţionalitate, va trece cu brio examenul de constituţionalitate. Ceea ce este cu adevărat pervers, ceva ce numai în România se poate întâmpla, este că un judecător ad-hoc la CEDO, Iulia Moţoc, va vota pentru constituţionalitatea unei legi care încalcă jurisprudenţa CEDO în materie – mă refer la Kjartan Asmundson vs. Islanda, precitată într-un post anterior.


Bluf de poker cu moţiunea de cenzură

15 iunie 2010

Opoziţia – şi ca să fiu mai precis PSD – a iniţiat actuala moţiune de cenzură din motive pur politicianiste. Nu, nu îşi doresc puterea pentru ca nu ştiu ce să facă, ACUM, cu ea – lipsa ideilor anticriză sau inconsistenţa acestora, demonstrată de discursul public neconvingător al opoziţiei, este dovada cea mai clară. Opoziţia îşi doreşte însă prin această moţiune de cenzură să discrediteze politic pedelicul care deţine majoritatea în Parlament şi să îşi asigure un avantaj semnificativ la următoarele alegeri parlamentare din 2012, după ce pedelicul îşi va fi frânt gâtul cu criza.

(sursa foto: www.catavencu.ro)

Cei din opoziţie nu îşi doresc ca moţiunea de cenzură să treacă, deoarece i-ar da (încă o dată) motive lui Băsescu să zică despre Parlament că nu îl lasă să salveze ţărişoara, că îl blochează şi că ei sunt de vină pentru dezastru. Plus că o criză guvernamentală este exact ultimul lucru de care avem nevoie. Aşa că Opoziţia blufează cu moţiunea de cenzură, nu o vor vota, dar le stă bine să vorbească despre ea la televizor, le aduce voturi.

Partea proastă este că opoziţia joacă poker cu ăl mai mare cartofor şi pişicher, jmeker de cartier, i.e. Băsescu. Care a înţeles că încă o picare în cap a lui Boc cel mic (nu aia în direct de la Gheorghe, ci din fotoliul de premier) l-ar ajuta să recâştige din popularitate, având în vedere că s-a prăbuşit în sondaje. Aşa că blufează la bluful opoziţiei şi, prin voci precum Teo Trandafir care declară deschis că vor vota pentru moţiunea de cenzură, ameninţă opoziţia că moţiunea lor politicianistă s-ar putea întoarce împotriva lor.

(sursa foto : www. catavencu.ro)

Eu personal nu cred că pedelicul îşi permite să voteze pentru moţiunea de cenzură, sunt prea conectaţi la banul public ca să îşi permită să piardă puterea. Dar în haita pedelică, lupul alfa se prăbuşeşte în sondaje, ceea ce înseamnă că lupii mai tineri încep să mârâie şi să înceapă sfâşierea. Vom trăi şi vom vedea cine va câştiga partida cu moţiunea de cenzură, cei ce blufează sau cei ce blufează la bluf?