Naked short-selling ban

14 iunie 2010

Merkel şi cu Sarko au reuşit să se întâlnească azi, 14.06.2010, adică oamenii din jurul lor au reuşit să împace austeritatea teutonă pe care Merkel doreşte să o impună întregii Europe cu opiniile hiperactivului Sarko despre rolul Consiliului în gestionarea prezentei crize financiare şi a monedei EURO. 

Mi-a plăcut că şi Sarko a ajuns la aceeaşi opinie ca şi Merkel (Merkel a interzis în Germania vânzarea speculativă de acţiuni sau obligaţiuni  tip „naked short-selling”, adică acel tip de operaţiune despre care legenda zice că a determinat prăbuşirea Lehmann Bros.) şi au cerut împreună Comisiei să implementeze instrumente pentru ca întreg UE 27 să urmeze acelaşi regim juridic. Eu cred că vor reuşi să-şi impună punctul de vedere, dar vom avea pieţe financiare plicticoase, cu volatilitate mult mai scăzută.

Am gasit detalii multe, dacă vă interesează cât de grav a fost impasul EURO, într-un articol interesant, preluat de la Reuters, sper să vă placă. Acolo vedeţi ce soluţie de ultim moment a fost găsită crizei supraîndatorării statelor, adică nu eurobonduri cum voia Juncker, ci nişte SPV-uri temporare.

Reclame

OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (II)

14 iunie 2010

Remarcam, cu câteva săptămâni în urmă, că băncile din România sunt din ce în ce mai slab apărate, cu tot mai puţină vlagă şi nerv, de către Banca Naţională a României. Cum era de aşteptat, BNR a sărit în apărarea băncilor locale şi atunci când cauza era de neapărat (cum a fost cazul sancţiunii de aprox. 4 milioane de EUR aplicată Raiffeisen, prestaţia vicelui Vasilescu a fost aşa de jalnică de încep să îmi schimb părerea cea bună despre el), intrând în conflict deschis cu Consiliul Concurenţei. Bătălia este însă pierdută dinainte de a începe, deoarece Consiliul Concurenţei are „undă verde” de la Bruxelles să îşi extindă investigaţiile specifice, anticartel, oriunde – i.e. inclusiv în sectorul financiar bancar.

Dacă abuzurile „mari”, derivând din abuzarea de poziţia dominantă sau din înţelegeri cartelare au ieşit din competenţa BNR şi au intrat acolo unde era şi firesc să se afle, la Consiliul Concurenţei, iată că şi abuzurile „mici”, de speţă, au ieşit de asemenea din sfera de competenţă a benericilor şi au revenit acolo unde ar fi trebuit să se regăsească de la început, adică la ANPC. OUG 50/2010, prin art. 85, stabileşte competenţa rationae materiae în domeniu în favoarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, soluţia fiind diametral opusă faţă de cea existentă în sistemul Legii 289/2004 care se abrogă. Asta înseamnă, bancherii dumneavoastră, controale peste controale din partea ANPC prin bănci, mai ales dacă debitorii sunt de rea-credinţă sau moftangii, reclamagii sau procesomani. Iar OUG 50/2010 le oferă din plin motive de exerciţiu abuziv de drepturi.

Transferul acesta de competenţe, de la BNR către ANPC mi se pare modificarea cea mai mare adusă de OUG 50/2010 sistemului (încă) existent. La fel de interesantă mi se pare cerinţa ca reeşalonarea sau rescadenţarea creditelor să nu se realizeze în condiţii mai oneroase pentru debitor decât în contractul de credit iniţial (art. 6, alin 1, lit. c din OUG 50/2010 pare a fi o mare provocare).

Aştept comment-uri, opinii. Voi reveni pe marginea subiectului. Estimaţi că, în legea de aprobare a OUG 50, art. 85 va fi modificat?


Cum contribuie România la dezvoltarea dreptului european

14 iunie 2010

Da, iubiţilor, ca practicieni ai dreptului de sorginte dâmboviţeană, putem fi mândri : ne îndeplinim un job ingrat de o manieră atât de neprofesionistă, încât o modificare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului s-a dovedit necesară.  Romania, cu miile de cazuri identice rezultate din practici juridice aberante,  generate în principal de Legea 10/2001, a făcut necesară amendarea covenţiei CEDO prin Protocolul nr. 14, intrat in vigoare la 01.06.2010, prin care se modifică procedura de judecată a Curţii. Prin Protocolul nr. 14 s-a introdus o procedură nouă, şi anume cea a „judecăţii-pilot” (pilot judgement), introdusă pentru a statua în cazuri identice sau similare.

Brusc, mă simt mândru : fără nişte canalii jegoase ca practicienii dreptului din România (că fără funcţionari jurişti de Primărie, fără avocaţi şi judecători, mizeria Legii 10/2001 nu ar fi împins atâta lume în disperare spre Strasbourg), rescrierea dreptului european nu ar fi fost necesară, deci ne dovedim un factor de progres, putem să fim mândri. Fi-ne-ar mândria de râs să ne fie : ne-au luat-o şi turcii, şi ucrainienii, şi georgienii înainte, de am ajuns cea mai nenorocită ţară din sistemul Convenţiei CEDO, cu cele mai multe reclamaţii privind încălcarea drepturilor fundamentale, atât de multe, predictibile şi repetitive că au trebuit oamenii ăia să pună judecata pe pilot automat. Asta nu vă pune pe gânduri, boierii dumneavoastră?